(Viaţa ca un) sufleu
La o mare bancă are loc un jaf. Între două investigaţii, comisarul Jervat se desfată cu cîteva cofeturi, alături de Jansen, un agent dubios de asigurări. Toate acestea se întîmplă în romanul Salut les coquins! (1984), semnat de Jean Laborde, cu pseudonimul Raf Vallet.
„A întrebat pe acelaşi ton dacă Jervat nu doreşte un desert. «Un sufleu la fel de lejer ca discursul dumneavoastră!» Au ales unul cu aromă de portocale. (…) A sosit un sufleu durduliu şi rumenit exact cît trebuie. Jansen l-a privit cu admiraţie: «Viaţa e ca acest sufleu. Există doar un singur moment în care poţi să o guşti în forma ei cea mai bună. » S-au uitat îndelung la băiatul care servea. «Aţi cam rămas fără cuvinte? » a întrebat Jansen. A gustat din sufleu: «Un armagnac vechi de Landes ar fi numai bun ca să-i dea un strop de avînt.» Ospătarul a notat comanda şi a plecat deîndată.“
Curăţaţi două mere Granny Smith de coajă şi de cotor, tăiaţi-le în cuburi şi stropiţi-le cu zeamă de lămîie, ca să nu se înnegrească. Trageţi-le la tigaie, în unt, cu o lingură de zahăr pudră; lăsaţi-le deoparte să se răcească. Spălaţi cu apă rece 80 gr de stafide blonde. Puneţi-le la fiert 15 minute, pe foc mic, în 300 ml de apă, cu 30 gr miere de salcîm, trei lamele de ghimbir, un vîrf de sare şi unul de piper, pînă cînd stafidele se umflă. Adăugaţi 4-5 fire de şofran, o linguriţă de amidon de porumb şi mai daţi-i un clocot. Lăsaţi compoziţia să se răcească şi adăugaţi apoi merele caramelizate. Preparaţi un aluat de sufleu din 500 ml de lapte, trei linguriţe de scorţişoară, coaja de la o lămîie, 125 gr de feculă, 100 gr de zahăr şi şase gălbenuşuri de ou. Fierbeţi aluatul şi încorporaţi şase albuşuri bătute, cu 25 gr de zahăr pudră şi cu zeama de la o lămîie. Coaceţi sufleul 20 de minute, la 180 de grade Celsius. Cînd e gata, ornaţi-l cu dulceaţă de mere, stafide şi şofran.
Amicul Dejun
