⬆
Societate
Pagina 96
Noile media, mutaţiile generate şi perfecţiunea tiparului
„Jurnalişti, doar calitatea vă va mai salva...!“ Cîteva cuvinte, cu majuscule, în mijlocul unei pagini din cotidianul Le Monde, concluzie a unui articol de fond despre o informaţie cu două viteze. Despre suferinţa în care se complace presa scrisă, odată cu fiecare pas pe care îl face spre mai multă putere Internetul.
Cu ochii-n 3,14
● Un potpuriu de Valentine’s Day: (la radio) „Anul acesta românii au renunţat la tradiţionalele cadouri de Valentine’s Day şi au mizat pe week-end-uri în marile capitale ale lumii“; (la supermarket) „De Valentine’s, reduceri la toţi chiloţii roşii“; (în piaţă) „Ia ghiocelu’, Valentine“. Sărbătoarea asta, totuşi, are hazul ei. (S. G.)
● Un cangur pe nume Cyrus a fost împuşcat cu tranchilizante de Poliţia aeroportului din Melbourne după ce vreme de trei ore a sărit prin terminale şi prin magazinel
Biserica Ortodoxă şi îmbătarea norodului
Multă vreme, Biserica Ortodoxă a fost, prin forţa împrejurărilor, o instituţie foarte puternică şi mai mult decît bogată, dacă se poate spune aşa ceva. Abia secularizarea a împins-o, pentru o vreme, în umbra puterii politice, „sărăcind-o“ considerabil.
Revolution calling
E titlul unei piese muzicale a grupului Queensryche şi face parte din marfa legendară a albumului Operation: Mindcrime, apărut în 1988. Din versurile piesei străbate o profundă stare de nelinişte. Un tînăr – eşuat în patima drogurilor şi intrat pe mîna unora care-l transformă în asasin – se uită în jurul lui şi constată halul de degradare a lumii în care trăieşte.
„Muzeul Inocenţei“ şi „Muzeul Ţăranului"
Pe băncile aeroportului din Paris, am întîlnit un prieten editor care pleca la Istanbul pentru vernisajul unui muzeu a cărui titulatură, de la început, mi s-a părut prea explicită – „Muzeul Inocenţei“ –, dar care mi-a suscitat instantaneu curiozitatea.
Ghiocel la 1 leu
A trecut zăpada şi abia acum am curajul să vorbesc despre ghiocelul de 1 leu. În piaţă la Crîngaşi, femeia vindea legătura cu 1 leu. Cinci-şase ghiocei. Am văzut şi acum două săptămîni ghiocei şi vînzători, dar după tipicul lalelelor sau al căpşunelor, ce apar cu vreo lună înaintea celor adevărate, m-am temut de ghioceii aceştia. Or fi adevăraţi?
Prostituţia cu acte în regulă
Tema legalizării prostituţiei revine, destul de des, de la o vreme, în unele emisiuni de televiziune, mai curînd din lipsă de subiecte, sau pentru „entertainment“, decît pentru a stimula o dezbatere serioasă. Tonul general al discuţiilor e superficial, cu argumente care se învîrt, de regulă, în jurul economicului sau al moralei religioase.
The Hunger Games cu zăpadă
Într-una dintre zilele în care ninsoarea de acum vreo două săptămîni se ostoise şi oraşul era plin de zăpadă, am luat taxiul spre muncă. Am coborît în faţa clădirii, dar pînă la intrare am avut ceva de luptat. Acolo e un trotuar, iar imediat lîngă el adastă, la orice oră din zi, zeci de maşini parcate.
Alte ţări, aceeaşi lume
În ultimii aproximativ zece ani, am tot călătorit, pentru nu prea lungi durate, prin diverse locuri europene. Locuri frumoase, istorice, cu multe de văzut şi la fel de multe de consumat. Evident, diferite între ele; dar şi asemănătoare, dacă nu în arhitectura oraşelor şi mentalităţile locuitorilor acestora, măcar în rutina călătoriilor.
Penne all’arrabbiata, alla TV
„Penne all’arrabbiata?“ „Da!“ – am răspuns înfometat. (…) „Antonio, puteţi să aprindeţi televizorul? Nu e nimic de văzut la ora asta, dar mă ajută la gătit. Vreau să vă învăţ cum se face un sos all’arrabbiata. Este 19,45. Daţi pe RAI.“ Un jingle anunţă calupul publicitar.
Globalizarea localizării
A fost odată ca niciodată o ţară din Uniunea Europeană; mai precis, care a fost primită în Uniunea Europeană în 2007. Cetăţenii ei se bucurau de libertăţi şi făceau lucruri gen iniţiativă privată, contribuind la construcţia capitalismului.
Chipuri din Obor
Negustoreasă de verdeţuri şi ierburi de tot felul, unele in trend, cum ar fi menta şi busuiocul (4 lei legătura, scump!). În jur de 60 de ani, îşi zgreapţănă tot timpul un neg mare de pe nas. Bodogăne şi comentează, îi cam tună şi-i fulgeră. Are şi zarzavat pentru ciorbă, la sticlă. Minunat.
Ce (nu) spun testele PISA – Comparaison n’est pas raison
Proverbul „Comparaison n’est pas raison“, atestat în franceză încă din secolul al XIII-lea, atrage atenţia asupra faptului că o comparaţie nu poate constitui o dovadă sau o probă în demonstrarea unui adevăr sau în explicarea unei situaţii de fapt.
Cui i-e frică de cezariană?
Ministerul Sănătăţii a anunţat că, din 2014, cezariana la cerere nu se va mai putea face decît cu plată. Această decizie a suscitat multe discuţii şi comentarii: „Faptul a generat multă iritare, pe alocuri chiar panică, cu accente pe alocuri isterice: «Iar le luăm femeilor dreptul la decizie? În curînd vom interzice şi avortul? O societate misogină!»“
Cu ochii-n 3,14
● Anul acesta, în timp ce canadienii vor renunţa la poştaşi, norvegienii introduc un serviciu de taxi pe bază de sanie trasă de opt Husky, ce va opera pe distanţa dintre aeroport şi Hotelul Kirkenes. Serviciile au un viitor nebănuit. (M. C.)
● Un preot american face exorcizări pe Skype. A chemat şi o echipă de televiziune să-l filmeze cum exorcizează. Nu e clar însă dacă demonii sînt reali sau virtuali. Nici nu se ştie, deocamdată, dacă demonii există şi în varianta pentru mobil şi tabletă. (M.
Unde (mai) plecaţi de acasă? – la Cuibul Rîndunelelor
M-am tot întrebat unde pleacă domnii şi doamnele de o anumită vîrstă de acasă, pe o vreme ca asta. Deşi ninge, e frig, se circulă îngrozitor de prost, înotînd prin munţi de zăpadă, pe trotuare pline de nămeţi şi bălţi, păzite veşnic de maidanezi pestriţi, autobuzele sînt ticsite de bătrînei şi bătrînele, ieşiţi… habar nu am de unde şi încotro se îndreaptă.
Ridicul()mania
Sau Trist()mania. Sau Penibil()mania. Astea ar putea fi – toate trei, plus altele, de pe o listă foarte lungă – titluri posibile ale unor scenarii cu poveşti despre felurite personaje din marea grădină a Carpaţilor. Personaje care populează acest spaţiu de legendă şi dau culoare acestei lumi.
Ce-i de făcut?
Există un fel de preocupare în societatea românească legată de drumul pe care ne aflăm şi de justeţea şi chiar legitimitatea pe care se bazează economia şi societatea libertăţii.
Mi-am reparat maşina. Costuri şi năravuri
După trei-patru luni fără maşină, mi-am reparat-o. Douăzeci de milioane nu mi-au fost la îndemînă sau nu m-am îndurat să le dau din buzunar. În timpul ăsta, mi-a expirat asigurarea. Trei milioane. Mi-a expirat ITP-ul – alte milioane. Şi, mai ales, lovitura de graţie, a venit zăpada – două milioane.
Portretul unei mame (adoptive?)
Daria l-a adoptat pe Bogdan, pe cînd acesta avea doi ani. Povesteşte episodul fără emfază, cu discreţie faţă de biografia încărcată a copilului, fără mărturisiri lacrimogene despre emoţiile şi gîndurile care au determinat-o să facă acest pas, dar perfect conştientă de responsabilitatea pe care şi-a luat-o pe umeri.
Ana Maria Mocanu s-a tuns scurt?
Nu ştiţi cine e Ana Maria Mocanu. N-are nimic. E o rudă mai puţin celebră a celebrei Bianca Drăguşanu. Nu întrebaţi însă cine e Bianca Drăguşanu că nu vă crede nimeni. Nu aflăm însă din ziarul din care am preluat titlul dacă Ana Maria s-a tuns scurt. Rămîne un mister.
Zăpadă, în straturi
Era o vreme cînd stratul de zăpadă, cu cît era mai mare, cu atît mă bucura mai mult. Şi asta nu „în staţiunile montane“, pentru că aş fi fost vreo schioare învederată. Nu. Ci chiar aici, în bătrînul şi, uneori (rareori?), bunul Bucureşti.
Doradă otrăvită
„Yumi a pus orezul la făcut, a luat un cuţit şi a început să prepare legumele. Ham s-a ocupat de peşte şi a preparat sosul. Cînd masa a fost gata, Ham a trimis-o pe Yumi să caute în bufetul din sufragerie cele mai frumoase ceşti. În lipsa fetei, a umplut două boluri cu orez şi alte două cu peşte şi legume."
Nimfomana, Homo manelicus şi dronele
Interzicerea Nymphomaniac 2 a provocat un val de comentarii consternate, în publicaţiile mai cuminţi, şi de obscenităţi furios-demonstrative, în mediile mai puţin convenţionale sau pe reţelele sociale. Dar, sub aceste reacţii, există un gen de tensiune socială la care e bine să fim atenţi.
Mătuşa Julia şi lumina albă de sud
Mereu, în zilele sterile de iarnă, cînd totul este opac şi soarele nu mai apare, mă întreb cum ar fi fost dacă nu m-aş fi născut într-o ţară cu climă temperat-continentală, luînd în calcul inclusiv anotimpurile ploioase şi ţările aficane, mi se face brusc dor de Portugalia şi de acea lumină albă de sud.
„Mai mult decît o palmă“
„Nici n-a bătut-o, i-a dat doar o palmă!“ – am întîlnit îndeajuns de multe ori această sintagmă ca să ajung să mă întreb ce înseamnă, pentru unii oameni, violenţa domestică. Căutînd un răspuns la Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, am aflat de la Camelia Proca că violenţa de gen înseamnă „mai mult decît o palmă“ şi că în România mai sînt încă destule de făcut pînă cînd lucrurile să se schimbe.
„Zori Maghiari“ la orizont – interviu cu Ádám PAÁR
În Ungaria se mai înfiinţează, oficial, un partid de extremă dreapta. Numele „Zorii Maghiari“ face trimitere la partidul neonazist intrat în parlamentul de la Atena, pe fondul gravei crize greceşti. Analistul maghiar Ádám Paár a explicat, pentru FP România, de ce prinde atît de bine ideologia de dreapta radicală în ţara vecină.
Cu ochii-n 3,14
● Cică în două zile de viscol, trenurile au întîrziat… doi ani (toate întîrzierile puse cap la cap). Însă putem gîndi şi aşa: ne urcăm în tren azi şi ajungem la Cluj în 2016, ca într-o călătorie interplanetară. Ştiam eu că România e SF! (A. P.)
● Vioara la care Wallace Hartley, conducătorul orchestrei, a cîntat compoziţia „Nearer, My God, To Thee“ pentru a-i linişti pe pasageri în timpul scufundării „Titanicului“ tocmai a fost vîndută la licitaţie cu suma de 1,2 milioane de euro. (M. C.)
Decît o notă
Am sperat şi la un cuvînt despre dispariția Dilematecii în ediția pe hîrtie. Nu l-am găsit, aşa că l-am adăugat eu. Am crezut că i-am pierdut doar ritmul. Și aşteptam, din număr în număr, Dilema 2 în 1. E adevărat, luam în calcul şi proverbiala mea lipsă de ordine în toate cele şi lipsa de atenție la vreo cumpărare.
Uzurpatorii încrederii în sine
Respectul de sine şi încrederea în propriile forţe nu făceau parte din priorităţile educaţiei din anii comunismului. Nici după Revoluţie, lucrurile nu stau mai bine: învăţămîntul de azi pare mai preocupat să prindă infractori la bacalaureat şi să le îndoape mintea elevilor cu informaţii inutile.
Mică publicitate
Stau la semafor şi citesc stîlpi. Citesc toate bileţelele lipite acolo de lume disperată că şi-a pierdut animalul, de lume care vrea să-şi completeze într-un fel sau altul veniturile, de lume care lasă mesaje criptice, lipite prin oraş, din care puţină lume poate înţelege ceva.
Doar moartea...
În ultima vreme, s-au întîmplat cel puţin două tragedii care ar fi putut fi prevenite: moartea lui Ionuţ Anghel, copilul de 4 ani sfîşiat de maidanezi, şi moartea Aurei Ion şi a lui Adrian Iovan. Amîndouă ne-au zguduit, la propriu, pe noi, cei care, altădată, poate, am fi stat cuminţi şi pasivi în fotoliile noastre de spectatori TV.
Traseele insultei
În timp ce limbajul violent folosit de presă a devenit un motiv de îngrijorare, politicienii sînt violenţi verbal fără prea multe urmări, cu excepţia aceleia că aceeaşi presă le preia cu o acribie vinovată violenţele, în chip de ştiri-scandal.
Casetarul
A fi casetar era o ocupaţie nobilă în anii ’90. Înseamna să fii un soi de stăpîn absolut peste toate muzicile piratate din lume, înregistrate pe vapor sau prin subsoluri, la noi sau aiurea, unele păstrînd încă un nostalgic fîşîit de vinil, altele atît de îndărădnice, încît rupeau banda la prima probă, la primul bairam.
La poştă
Îmi iau inima în dinţi de dimineaţă. În drum spre redacţie, trec pe la poştă, căci este în drum. Cît să-mi ia? Mai mult de 20 de minute n-are cum. Intru, stau la coadă, le pun pe toate la socoteală şi îmi fac calculul că se va termina în maximum jumătate de oră.
Cu ochii-n 3,14
● După ce statul Colorado a legalizat consumul de marijuana, New York, Tennessee, Florida, Arizona, Kentucky şi Washington DC se pregătesc şi ele pentru ceea ce se numeşte deja „revoluţia ierbii“. (M. C.)
● Coliva a intrat, şi ea, în seria produselor standardizate, care se pot comanda, la pîine sau la cofetărie. Din fericire, nu am auzit să se fi ajuns şi la faza ornamentelor ori a inscripţiilor la cerere, de genul „Dumnezeu să-l ierte“, din bombonele… (I. P.)
Piaţa Surdului
Mesaj la 9,53: „Bună dimineaţa! Nu uitaţi să purtaţi aparatul auditiv. Să ne auzim cu bine! Audionova.“ Nu am aparat auditiv. Nu sînt surd încă. E o jignire, deci. Transmisă numărului meu de telefon. Totul realizat printr-un robot automat. Un PR transformat într-un act ratat. Cum se întîmplă?
Să rîdem de nord-coreeni
O cunoscută jurnalistă – şi încă una foarte bună, cînd dorinţa de a avea umor cu orice preţ nu-i afectează iremediabil inspiraţia şi buna-cuviinţă – descrie pe blogul ziarului Adevărul o întîmplare din trecutul studenţesc, al cărei protagonist este un (fost) coleg din Coreea de Nord.
Cum pătezi tricoul
Sînt un consumator avid de reclame. Nu mă plictisesc în pauzele din şi dintre filme, chiar dacă am mai văzut reclama la nu ştiu ce margarină de o mie de ori. Mă uit de fiecare dată la altceva – la hainele actorilor, la feţele lor, la decor, la felia de pîine unsă, la faţa de masă. Tot de aici, şi cîteva nedumeriri.
Tranzienţa, bat-o vina
În de mult clasicul său Şocul viitorului, Toffler identifica şi definea conceptul de „tranzienţă“: „Tranzienţa este noua «instabilitate» în viaţa de fiecare zi. Ea se exprimă printr-o senzaţie, un sentiment de nepermanenţă. Tranzienţa poate fi, de fapt, definită în mod mai precis prin viteza cu care se modifică relaţiile noastre.
Veselie-armonie, faza pe oraş
Pentru un fost regat ermit, închis etanş, ca o etuvă a istoriei în faţa poftei coloratului dragon şi a silenţiosului samurai, Coreei contemporane de Sud îi cam place să se distreze. Îi place dedulcirea. „A ieşi afară“, la sfîrşitul unei nimicitoare zile de lucru, de minimum 12-14 ore, ori în weekend, e momentul aşteptat de toţi.
Televiziunile de sub radar
La Bucureşti, lucrurile sînt clare: Antena 3 baletează între PSD şi PNL, B1 TV are simpatii în zona prezidenţială, iar restul televiziunilor politice, cele fără afiliere clară, au probleme cu salariile. Poporul nu are însă numai presă centrală: cele cîteva sute de posturi de provincie trăiesc din mila politicienilor locali.
Oameni cenuşii
Sînt vecinii mei, deşi cei mai mulţi nu au case, dorm pe stradă. Fiecare îşi are „locul“ lui – bordura lui, colţul lui de intersecţie, buticul lui, unde cerşeşte. Ei sînt oamenii cenuşii ai Marelui Oraş, deşi fiecare în sine ar putea fi o pată de culoare.
Răsplata fraierului
Din întîmplarea cu mita colectivă de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti, am reţinut şi o nuanţă de filozofie socială. Este greu să te pui „cu sistemul“, indiferent de ocazia pe care ţi-o alegi. La noi, în spaţiul tuturor intereselor, trădărilor, laşităţilor şi nimicniciilor umane, a ieşi din rînd echivalează, de cele mai multe ori, cu „sinuciderea“.
Cu ochii-n 3,14
● Mars One este un proiect de cercetare şi colonizare, începînd cu anul 2025, a planetei Marte. Preselecţia echipajului a început deja. Cei care vor pleca nu se vor mai întoarce niciodată. Ceea ce nu i-a împiedicat pe cîţiva pămînteni, căsătoriţi şi cu familie, să se înroleze. A te descotorosi de un partener pentru totdeauna devine astfel o fantezie morală, legitimă, realizabilă fără asasinat. Unde mai pui că este în folosul ştiinţei… (M. P.)
● Am descoperit că pe Facebook sînt membră, fără voia
Metafizica şpăgii
Nu reiau povestea. Puţină lume din România a scăpat ştirea despre darurile de sărbători destinate unei doamne învăţătoare de la o şcoală din Bucureşti. Odată cu istoria asta, s-a aflat că există doamne învăţătoare care primesc inel cu diamant.
Vamos, Roger!
Odată ajuns în Dubai, aflu că la unul dintre cele patru hoteluri ale complexului în care eram instalat se antrena, în pregătirea Open-ului australian, nimeni altul decît Roger Federer. Nu anticipasem că, taman în ajun de Crăciun, el se prepară pe sine, în loc să prepare sarmalele.
Intră în articol pentru a afla "ofertele-şoc". Este "Invazia ofertelor Incredibile"
În numărul trecut – preţul mălaiului la Mega Image, nu? Şi concluzia că plătim taxă pe propria lene, grabă, doar pentru că ni s-a pus magazinul în drum. Mi-am propus să-mi pun acum întrebări privind „preţurile-şoc“ de la Carrefour astăzi. Nu mă puteam informa decît din catalogul „Invazia ofertelor Incredibile“.
Corupţia printre false dileme
La prima vedere, pentru orice om de bun-simţ, faptele de corupţie recent anchetate în şcoala românească ar fi trebuit să se rezolve destul de simplu: un dascăl care cere, neruşinat, bani şi cadouri pentru toată cancelaria, trebuie demis. Fără prea multe comentarii.
Vînzătoarele mele
Punga de plastic se rupe la fund şi merele pe care le alesesem se răspîndesc în toată zona de legume-fructe. E a patra sau a cincea oară cînd mi se întîmplă. Un minim bun-simţ practic te face să susţii cu mîna punga precară, după cîteva întîmplări asemănătoare, dar, vă asigur, eu sînt o persoană constantă în stupiditate.