⬆
Societate
Pagina 96
Nymphomaniac doi şi publicul
Am fost unul dintre cei care s-au agitat cînd CNC a plănuit să interzică vizionarea în locuri publice a ultimei producţii von Trier. La presiunea publică, experţii şi expertele din Consiliu au făcut un pas înapoi. Asta e altă discuţie, bine că s-a întîmplat aşa.
Poveste de iarnă
Am văzut, de curînd, un film care mi s-a părut un fel de cumul a mai tot ce au început să însemne poveştile în lumea de azi: Poveste de iarnă (Winter’s Tale, 2014, în regia lui Akiva Goldsman, cu Colin Farrel, Russel Crowe, Jessica Brown Findlay, Jennifer Connely, după romanul lui Mark Helprin).
Ţîri fripţi
„Bună ziua. Cum merge pescuitul?“ „Nu trage deloc.“ „Pescuiţi de multă vreme?“ „De vreo două ore. Am înconjurat deja o jumătate de lac, mai mult ca să mă aflu în treabă. Dacă există bibani mari în acest lac, nu eu sînt acela care o va dovedi.“
Cum a ajuns Mircea Badea substantiv comun
În timpul cît nu l-am băgat în seamă, Mircea Badea a devenit, din substantiv propriu, substantiv comun. Sau, mai frumos zis, din persoană – gen publicistic. Cea mai clară dovadă în acest sens este Radu Banciu, care îi insultă pe prietenii lui Badea cu aceeaşi furie cu care Badea îi insultă pe prietenii lui Banciu.
Fetiţele corporatiste
Aveam o „prietenă“ pe Facebook, cu 8 ani, poate cu 10 ani mai tînără decît mine, care mă scoatea din minţi. De multe ori am fost tentată s-o şterg din listă, însă de fiecare dată m-am oprit, curioasă pînă unde poate să ajungă cu self-esteem-ul şi autosuficienţa ei.
Silicon Valley (I) – în căutarea transparenţei
Google, Google, Google şi, încă o dată, Google. E un nume de care cu greu îmi pot feri privirea în campusul în care îşi are sediul compania americană, din oraşul californian Mountain View.
Cu ochii-n 3,14
● Aflăm că pentru interjecţia pisicească „miorlau“ există şi versiunea mai neobişnuită „mîrlamiau“; ca în „Pîn-o zice mîţa miau / Şi cotoiul mîrlamiau.“ (Materialuri folkloristice, Bucureşti, 1900). Este o contaminare între mîr, miorlau şi miau. Adică o parte cîine şi două părţi pisică. (M. P.)
● Am aflat, de pe rafturile din supermarket, că pe lîngă cele patru gusturi fundamentale – amar, dulce, acru şi sărat – au apărut şi unele complementare. Astfel, avem chipsuri de cartofi cu gust de shaor
Şi totuşi, izvoare există...
Comoditatea este lucrul care dăunează cel mai tare cercetării. De ani buni, eu şi voi toţi auzim sloganul: „Asta nu se poate face la noi, nu avem documente.“ Bineînţeles că afirmaţia nu are acoperire documentară.
Trei legume cu efecte miraculoase
Staţi liniştiţi, n-aţi greşit revista! Cele trei legume miraculoase sînt isteria, scandalul şi harababura. Iar efectele lor miraculoase – e drept, dincolo de alea perverse – sînt vizibile cu ochiul liber. Adică, e evident, ca pumnu’ la ochi, că unora le fac foarte bine chestiile astea. Îi înviorează.
Ancăi Cristina Râpeanu, director al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti
De fapt, scrisoarea de faţă ar trebui adresată DacoRomanicei, bibliotecii digitale a Bucureştiului, şi să-i spun cu mîndrie şi bucurie că este tot ce este mai bun din ce s-a făcut în România digitală, de la începuturi pînă astăzi.
Şcoala dezbaterii libere
Am în preajmă un părinte care îmi vorbeşte entuziasmat despre competiţiile-dezbateri la care participă fiica sa: această formă de exersare a exprimării libere, civilizate, organizate, a propriilor opinii a pătruns, de mult, şi în instituţiile şcolare din România. Mai mult decît atît, echipele româneşti au mari succese în străinătate.
Copii la crîşmă
Decorul era tipic unei cîrciumi care strică definitiv o casă mare, interbelică. O casă într-adevăr frumoasă, în sensul pur al cuvîntului, indiferent cărei epoci ar fi aparţinut şi dincolo de toate nostalgiile care-i lasă pe mulţi în visare oarbă, doar la auzul cuvîntului „interbelic“.
Eficienţă şi empatie
Cînd am fost pentru prima dată în Italia, în Toscana, am simţit că acolo e „locul“ pentru mine. Locul în care mi-ar plăcea să trăiesc, locul în care nimic nu mi se părea urît, obişnuit, lipsit de farmec sau valoare. Vorbind cu unii şi cu alţii, am constatat că nu sînt, nici pe departe, singura care gîndeşte şi simte aşa.
Li Lan sau puiul roşu chinez
„Pui cu alune şi ardei iuţi roşii“ – a auzit-o spunînd pe Li Lan. A ridicat capul şi a văzut-o aşezînd un platou aburind pe masă. „Ardeii nu se mănîncă“, a mai adăugat ea, „sînt doar pentru gust.“ Mîncarea de pui aţîţa focul mocnit din gîtlejul lui Neal şi îl făcea să lăcrimeze.
Securistul, deus ex machina
Dintre toate teoriile conspiraţiei care circulă aici şi acum, cea mai răspîndită e şi cea mai neglijată: a securistului. Neluată în seamă, poate, fiindcă e lipsită de orice fel de exotism şi nearticulată, se poate rezuma simplu: România e la cheremul (moştenitorilor) securiştilor, care îşi pasează de la unii la alţii privilegiile economice ale capitalismului clientelar în care trăim.
Un cîntec pentru colonel
În blocul de garsoniere în care am locuit, aveam un vecin colonel în rezervă. Trecut de 75 de ani, un om serios, liniştit, aproape că nu-l auzeam niciodată, deşi stăteam perete-n perete. În aparenţă, pensionarii sînt vecinii ideali. Au tabieturi, dorm mult, nu te deranjează cu nimic.
„În urma acului“ – cîteva note pe marginea expoziţiei de la MŢR
„Studiul feluritelor ramuri ale aceluiaşi trunchi etnic este firesc şi dătător de energii pentru cei care-l întreprind. Cultura naţională, în care se varsă în cele din urmă toate informaţiile astfel adunate (…), îl hrăneşte binevenit şi darnic pe fiecare cu bucurii şi întristări care-i adîncesc şi lămuresc identitatea."
Noile media, mutaţiile generate şi perfecţiunea tiparului
„Jurnalişti, doar calitatea vă va mai salva...!“ Cîteva cuvinte, cu majuscule, în mijlocul unei pagini din cotidianul Le Monde, concluzie a unui articol de fond despre o informaţie cu două viteze. Despre suferinţa în care se complace presa scrisă, odată cu fiecare pas pe care îl face spre mai multă putere Internetul.
Cu ochii-n 3,14
● Un potpuriu de Valentine’s Day: (la radio) „Anul acesta românii au renunţat la tradiţionalele cadouri de Valentine’s Day şi au mizat pe week-end-uri în marile capitale ale lumii“; (la supermarket) „De Valentine’s, reduceri la toţi chiloţii roşii“; (în piaţă) „Ia ghiocelu’, Valentine“. Sărbătoarea asta, totuşi, are hazul ei. (S. G.)
● Un cangur pe nume Cyrus a fost împuşcat cu tranchilizante de Poliţia aeroportului din Melbourne după ce vreme de trei ore a sărit prin terminale şi prin magazinel
Biserica Ortodoxă şi îmbătarea norodului
Multă vreme, Biserica Ortodoxă a fost, prin forţa împrejurărilor, o instituţie foarte puternică şi mai mult decît bogată, dacă se poate spune aşa ceva. Abia secularizarea a împins-o, pentru o vreme, în umbra puterii politice, „sărăcind-o“ considerabil.
Revolution calling
E titlul unei piese muzicale a grupului Queensryche şi face parte din marfa legendară a albumului Operation: Mindcrime, apărut în 1988. Din versurile piesei străbate o profundă stare de nelinişte. Un tînăr – eşuat în patima drogurilor şi intrat pe mîna unora care-l transformă în asasin – se uită în jurul lui şi constată halul de degradare a lumii în care trăieşte.
„Muzeul Inocenţei“ şi „Muzeul Ţăranului"
Pe băncile aeroportului din Paris, am întîlnit un prieten editor care pleca la Istanbul pentru vernisajul unui muzeu a cărui titulatură, de la început, mi s-a părut prea explicită – „Muzeul Inocenţei“ –, dar care mi-a suscitat instantaneu curiozitatea.
Ghiocel la 1 leu
A trecut zăpada şi abia acum am curajul să vorbesc despre ghiocelul de 1 leu. În piaţă la Crîngaşi, femeia vindea legătura cu 1 leu. Cinci-şase ghiocei. Am văzut şi acum două săptămîni ghiocei şi vînzători, dar după tipicul lalelelor sau al căpşunelor, ce apar cu vreo lună înaintea celor adevărate, m-am temut de ghioceii aceştia. Or fi adevăraţi?
Prostituţia cu acte în regulă
Tema legalizării prostituţiei revine, destul de des, de la o vreme, în unele emisiuni de televiziune, mai curînd din lipsă de subiecte, sau pentru „entertainment“, decît pentru a stimula o dezbatere serioasă. Tonul general al discuţiilor e superficial, cu argumente care se învîrt, de regulă, în jurul economicului sau al moralei religioase.
The Hunger Games cu zăpadă
Într-una dintre zilele în care ninsoarea de acum vreo două săptămîni se ostoise şi oraşul era plin de zăpadă, am luat taxiul spre muncă. Am coborît în faţa clădirii, dar pînă la intrare am avut ceva de luptat. Acolo e un trotuar, iar imediat lîngă el adastă, la orice oră din zi, zeci de maşini parcate.
Alte ţări, aceeaşi lume
În ultimii aproximativ zece ani, am tot călătorit, pentru nu prea lungi durate, prin diverse locuri europene. Locuri frumoase, istorice, cu multe de văzut şi la fel de multe de consumat. Evident, diferite între ele; dar şi asemănătoare, dacă nu în arhitectura oraşelor şi mentalităţile locuitorilor acestora, măcar în rutina călătoriilor.
Penne all’arrabbiata, alla TV
„Penne all’arrabbiata?“ „Da!“ – am răspuns înfometat. (…) „Antonio, puteţi să aprindeţi televizorul? Nu e nimic de văzut la ora asta, dar mă ajută la gătit. Vreau să vă învăţ cum se face un sos all’arrabbiata. Este 19,45. Daţi pe RAI.“ Un jingle anunţă calupul publicitar.
Globalizarea localizării
A fost odată ca niciodată o ţară din Uniunea Europeană; mai precis, care a fost primită în Uniunea Europeană în 2007. Cetăţenii ei se bucurau de libertăţi şi făceau lucruri gen iniţiativă privată, contribuind la construcţia capitalismului.
Chipuri din Obor
Negustoreasă de verdeţuri şi ierburi de tot felul, unele in trend, cum ar fi menta şi busuiocul (4 lei legătura, scump!). În jur de 60 de ani, îşi zgreapţănă tot timpul un neg mare de pe nas. Bodogăne şi comentează, îi cam tună şi-i fulgeră. Are şi zarzavat pentru ciorbă, la sticlă. Minunat.
Ce (nu) spun testele PISA – Comparaison n’est pas raison
Proverbul „Comparaison n’est pas raison“, atestat în franceză încă din secolul al XIII-lea, atrage atenţia asupra faptului că o comparaţie nu poate constitui o dovadă sau o probă în demonstrarea unui adevăr sau în explicarea unei situaţii de fapt.
Cui i-e frică de cezariană?
Ministerul Sănătăţii a anunţat că, din 2014, cezariana la cerere nu se va mai putea face decît cu plată. Această decizie a suscitat multe discuţii şi comentarii: „Faptul a generat multă iritare, pe alocuri chiar panică, cu accente pe alocuri isterice: «Iar le luăm femeilor dreptul la decizie? În curînd vom interzice şi avortul? O societate misogină!»“
Cu ochii-n 3,14
● Anul acesta, în timp ce canadienii vor renunţa la poştaşi, norvegienii introduc un serviciu de taxi pe bază de sanie trasă de opt Husky, ce va opera pe distanţa dintre aeroport şi Hotelul Kirkenes. Serviciile au un viitor nebănuit. (M. C.)
● Un preot american face exorcizări pe Skype. A chemat şi o echipă de televiziune să-l filmeze cum exorcizează. Nu e clar însă dacă demonii sînt reali sau virtuali. Nici nu se ştie, deocamdată, dacă demonii există şi în varianta pentru mobil şi tabletă. (M.
Unde (mai) plecaţi de acasă? – la Cuibul Rîndunelelor
M-am tot întrebat unde pleacă domnii şi doamnele de o anumită vîrstă de acasă, pe o vreme ca asta. Deşi ninge, e frig, se circulă îngrozitor de prost, înotînd prin munţi de zăpadă, pe trotuare pline de nămeţi şi bălţi, păzite veşnic de maidanezi pestriţi, autobuzele sînt ticsite de bătrînei şi bătrînele, ieşiţi… habar nu am de unde şi încotro se îndreaptă.
Ridicul()mania
Sau Trist()mania. Sau Penibil()mania. Astea ar putea fi – toate trei, plus altele, de pe o listă foarte lungă – titluri posibile ale unor scenarii cu poveşti despre felurite personaje din marea grădină a Carpaţilor. Personaje care populează acest spaţiu de legendă şi dau culoare acestei lumi.
Ce-i de făcut?
Există un fel de preocupare în societatea românească legată de drumul pe care ne aflăm şi de justeţea şi chiar legitimitatea pe care se bazează economia şi societatea libertăţii.
Mi-am reparat maşina. Costuri şi năravuri
După trei-patru luni fără maşină, mi-am reparat-o. Douăzeci de milioane nu mi-au fost la îndemînă sau nu m-am îndurat să le dau din buzunar. În timpul ăsta, mi-a expirat asigurarea. Trei milioane. Mi-a expirat ITP-ul – alte milioane. Şi, mai ales, lovitura de graţie, a venit zăpada – două milioane.
Portretul unei mame (adoptive?)
Daria l-a adoptat pe Bogdan, pe cînd acesta avea doi ani. Povesteşte episodul fără emfază, cu discreţie faţă de biografia încărcată a copilului, fără mărturisiri lacrimogene despre emoţiile şi gîndurile care au determinat-o să facă acest pas, dar perfect conştientă de responsabilitatea pe care şi-a luat-o pe umeri.
Ana Maria Mocanu s-a tuns scurt?
Nu ştiţi cine e Ana Maria Mocanu. N-are nimic. E o rudă mai puţin celebră a celebrei Bianca Drăguşanu. Nu întrebaţi însă cine e Bianca Drăguşanu că nu vă crede nimeni. Nu aflăm însă din ziarul din care am preluat titlul dacă Ana Maria s-a tuns scurt. Rămîne un mister.
Zăpadă, în straturi
Era o vreme cînd stratul de zăpadă, cu cît era mai mare, cu atît mă bucura mai mult. Şi asta nu „în staţiunile montane“, pentru că aş fi fost vreo schioare învederată. Nu. Ci chiar aici, în bătrînul şi, uneori (rareori?), bunul Bucureşti.
Doradă otrăvită
„Yumi a pus orezul la făcut, a luat un cuţit şi a început să prepare legumele. Ham s-a ocupat de peşte şi a preparat sosul. Cînd masa a fost gata, Ham a trimis-o pe Yumi să caute în bufetul din sufragerie cele mai frumoase ceşti. În lipsa fetei, a umplut două boluri cu orez şi alte două cu peşte şi legume."
Nimfomana, Homo manelicus şi dronele
Interzicerea Nymphomaniac 2 a provocat un val de comentarii consternate, în publicaţiile mai cuminţi, şi de obscenităţi furios-demonstrative, în mediile mai puţin convenţionale sau pe reţelele sociale. Dar, sub aceste reacţii, există un gen de tensiune socială la care e bine să fim atenţi.
Mătuşa Julia şi lumina albă de sud
Mereu, în zilele sterile de iarnă, cînd totul este opac şi soarele nu mai apare, mă întreb cum ar fi fost dacă nu m-aş fi născut într-o ţară cu climă temperat-continentală, luînd în calcul inclusiv anotimpurile ploioase şi ţările aficane, mi se face brusc dor de Portugalia şi de acea lumină albă de sud.
„Mai mult decît o palmă“
„Nici n-a bătut-o, i-a dat doar o palmă!“ – am întîlnit îndeajuns de multe ori această sintagmă ca să ajung să mă întreb ce înseamnă, pentru unii oameni, violenţa domestică. Căutînd un răspuns la Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, am aflat de la Camelia Proca că violenţa de gen înseamnă „mai mult decît o palmă“ şi că în România mai sînt încă destule de făcut pînă cînd lucrurile să se schimbe.
„Zori Maghiari“ la orizont – interviu cu Ádám PAÁR
În Ungaria se mai înfiinţează, oficial, un partid de extremă dreapta. Numele „Zorii Maghiari“ face trimitere la partidul neonazist intrat în parlamentul de la Atena, pe fondul gravei crize greceşti. Analistul maghiar Ádám Paár a explicat, pentru FP România, de ce prinde atît de bine ideologia de dreapta radicală în ţara vecină.
Cu ochii-n 3,14
● Cică în două zile de viscol, trenurile au întîrziat… doi ani (toate întîrzierile puse cap la cap). Însă putem gîndi şi aşa: ne urcăm în tren azi şi ajungem la Cluj în 2016, ca într-o călătorie interplanetară. Ştiam eu că România e SF! (A. P.)
● Vioara la care Wallace Hartley, conducătorul orchestrei, a cîntat compoziţia „Nearer, My God, To Thee“ pentru a-i linişti pe pasageri în timpul scufundării „Titanicului“ tocmai a fost vîndută la licitaţie cu suma de 1,2 milioane de euro. (M. C.)
Decît o notă
Am sperat şi la un cuvînt despre dispariția Dilematecii în ediția pe hîrtie. Nu l-am găsit, aşa că l-am adăugat eu. Am crezut că i-am pierdut doar ritmul. Și aşteptam, din număr în număr, Dilema 2 în 1. E adevărat, luam în calcul şi proverbiala mea lipsă de ordine în toate cele şi lipsa de atenție la vreo cumpărare.
Uzurpatorii încrederii în sine
Respectul de sine şi încrederea în propriile forţe nu făceau parte din priorităţile educaţiei din anii comunismului. Nici după Revoluţie, lucrurile nu stau mai bine: învăţămîntul de azi pare mai preocupat să prindă infractori la bacalaureat şi să le îndoape mintea elevilor cu informaţii inutile.
Mică publicitate
Stau la semafor şi citesc stîlpi. Citesc toate bileţelele lipite acolo de lume disperată că şi-a pierdut animalul, de lume care vrea să-şi completeze într-un fel sau altul veniturile, de lume care lasă mesaje criptice, lipite prin oraş, din care puţină lume poate înţelege ceva.
Doar moartea...
În ultima vreme, s-au întîmplat cel puţin două tragedii care ar fi putut fi prevenite: moartea lui Ionuţ Anghel, copilul de 4 ani sfîşiat de maidanezi, şi moartea Aurei Ion şi a lui Adrian Iovan. Amîndouă ne-au zguduit, la propriu, pe noi, cei care, altădată, poate, am fi stat cuminţi şi pasivi în fotoliile noastre de spectatori TV.
Traseele insultei
În timp ce limbajul violent folosit de presă a devenit un motiv de îngrijorare, politicienii sînt violenţi verbal fără prea multe urmări, cu excepţia aceleia că aceeaşi presă le preia cu o acribie vinovată violenţele, în chip de ştiri-scandal.