Şi totuşi, izvoare există...

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Comoditatea este lucrul care dăunează cel mai tare cercetării. De ani buni, eu şi voi toţi auzim sloganul: „Asta nu se poate face la noi, nu avem documente.“ Bineînţeles că afirmaţia nu are acoperire documentară. Toţi cei care o afirmă, neavînd cunoştinţele necesare cu privire la patrimoniul trecutului nostru, se folosesc abil de mitul arhivelor sărace, pentru a se arunca frumos şi păgubos în citarea, fără limite, a eternei colecţii „Călători străini“, fără a avea minima curiozitate de a se pogorî printre paginile originale ale respectivului observator. Din această comoditate a ieşit multă maculatură şi s-au născut la fel de multe mituri şi legende, dînd de lucru unei alte categorii de cercetători care, şi ei, încercă să le desfiinţeze făcînd apel tot la nefericitele colecţii, fără să treacă pragul documentării.

Tot din comoditate s-a născut şi legenda că boierii trecutului erau nişte mari leneşi, care habar nu aveau de moşiile lor şi că bogăţiile le veneau aşa… la uşă. Cu alte cuvinte, nu prea ţineau socoteala bunurilor pe care le aveau, nici nu prea se îngrijeau de casele lor, deci nu scriau – aşadar, nu avem documente… Toate acestea sînt întreţinute, trebuie să recunosc, de o proastă, foarte proastă politică a statului român cu privire la patrimoniu, la folosirea şi păstrarea lui. Ceea ce face ca „descoperirea“ documentelor să fie destul de dificilă. Dar asta nu înseamnă că nu există. De pildă, am „descoperit“ – au mai descoperit şi alţii – destul de multe condici de cheltuieli, care dau seama despre societatea secolului al XVIII-lea, şi ea intrată în legendă ca cea mai neagră din istoria noastră. Una dintre aceste condici tocmai a fost publicată de harnicul Mihai Mârza (Cheltuielile casei marelui vistiernic Toader Palade, după o seamă din anul 1752, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al.I. Cuza“, Istorie, LIX, 2013, pp. 333-408), arhivist la Arhivele judeţene din Iaşi. Este vorba de condica de cheltuieli a marelui vistier Toader Palade. Între ianuarie 1750 şi ianuarie 1752, timp de doi ani, Mihalache Niţă şi Miron Vârnav notează cu grijă cheltuielile pentru întreţinerea casei stăpînului. Căsătorit cu Aniţa Cantemir, Toader Palade aparţine unei importante familii moldoveneşti, şi ocupă la această dată dregătorie de mare vornic. În cele 48 de file se află viaţa unui întreg conac cu preocupările sale pentru hrană, îmbrăcăminte, recoltă, sastiseală, slugi, copii, educaţie, plăceri, călătorii, sărindare, pomeni, preţuri şi multe, multe altele, informaţii inedite şi esenţiale pentru orice tip de istoric. Dincolo de boier şi cucoană, dincolo de copiii lor, se află universul domestic, cu liota de slugi de prin odăi şi curţi, cu sălaşele de ţigani din bătătură, cu lucrătorii plătiţi cu ziua pentru diversele treburi agricole. Casa lui Toader Palade are o seamă de slugi pentru care stăpînul face cheltuieli nu numai de hrană şi simbrie, ci şi de haine. De la bucătari la argaţi, de la ţigani la fetele din casă, pentru toţi se fac ciubote şi papuci, basmale şi işlice, conteşe, zăbunuri, bernevici, rochii, cintieni, ghiordii, dulame, cuşme, paftale, anterie, fote, meşi, fesuri şi multe altele. Toate stofele colorate, ieftine şi scumpe, se aşază în această listă, spunînd lucruri importante despre haine şi purtătorii lor. Mai apoi, la casa marelui vornic Toader Palade se fumează mult. Tutunul este intrat deja în uzul tuturor, de la boier, care-l trage prin narghilea şi ciubuc, şi pînă la ţigani, care-l trag pe nas prin lulele, toată lumea fumează: „tiutiun pintru ficiori la Bîrleşti“, „tiutiun ţiganilor ci-au trierat“, „tiutiun ţiganilor de la Bîrleşti“, „tiutiun vizăteilor ci-au mers cu cai(i)“. Mai sînt apoi consemnate practici care astăzi ne par atît de departe : „60 şbaniţ pe horincă şi sopon di-au lăsat singi cailor“ sau „9 şbaniţ pe rachiu şi oaî pentru un telegar murg“, sau „30 şbaniţ pe tiutiun i dohot i piatră vînătă la oi“. Ar părea reţete dintr-o medicină veterinară populară. Animalele, ca şi oamenii, se îmbolnăvesc, iar valoarea şi mai ales utilitatea lor într-o gospodărie cer implicarea stăpînilor în vindecarea lor. Cunoaşteţi, desigur, proverbul din Franţa prerevoluţionară, unde ţăranul prefera să-i moară nevasta, şi nu vaca. Cafeaua este un alt produs destul de des întîlnit, pe care boierul îl comandă regulat. Mai cere şi lămîi, scorţişoară, zahăr... Cheltuieşte pentru curăţarea casei de Paşte, cînd se cumpără săpun şi var, se plătesc „ruşi“ care lipesc, văruiesc, dreg şi cîrpesc odăile („3 şleiţ la 2 ruşi să lipască casele“). Săpunul bun şi prost este o altă marfă cumpărată constant, deşi Tudor Pamfile scrie, în lucrarea sa de la 1903, că ar fi un produs relativ uşor de fabricat în casă. Şi totuşi, el se cumpără, aşa cum se cumpără carnea şi claponii. Alt lucru curios, dat fiind că am mai moştenit un mit, acela că boierul nu prea cumpără de pe piaţă, asigurîndu-şi de toate la casa lui. Oare aşa să fie?

Mihai Mârza a făcut un lucru extraordinar, oferind spre lectură acest document. Nu este primul, tot el a publicat şi catagrafia casei lui Ioniţă Cantemir, altă sursă documentară esenţială, şi sînt sigură că va mai publica şi alte condici şi catagrafii. Aşadar, documentele există. Doar hărnicia cercetătorilor e pe cale să se transforme într-un alt mit... 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.