⬆
Societate
Pagina 95
Shabu-shabu în L.A.
„Sper că vă place mîncarea japoneză – spuse el – dacă nu, putem merge în altă parte.“ Amîndurora ne plăcea bucătăria japoneză. Soţia lui McNulty era japoneză sau Nisei, cum i se spune pe aici, născută în America din părinţi japonezi. McNulty era trecut de treizeci de ani.
Marţi, înainte de Nowruz
„E război, crede-mă. O să fie haos, Teheranul explodează mîine seară. E chiar război, cu bombe şi foc. Eu nu ies din casă, treaba voastră“, zice Mossi cu o mină serioasă. Şi n-a ieşit. Ne-a lipsit Mossi în cea mai nebună seară a călătoriei în Iran.
Subtilităţile propagandei de pe Russia Today
Una din cele două jurnaliste care şi-au dat demisia în direct de pe Russia Today, Liz Wahl, a publicat pe Politico.com un articol în care povesteşte cum „a fost pionul lui Putin“. Relatarea jurnalistei conţine o serie de detalii relevante despre felul cum se face, azi, în lume, propaganda: mult mai subtil decît la noi.
Cît de bun este copilul tău?
Pentru ei, a avea copii şi a-i educa înseamnă doar o perpetuă competiţie, în care se folosesc de propriile odrasle pentru a obţine confirmări (şi premii). Pare o competiţie nevinovată cu alţi copii, însă, de fapt, e un război al lor personal cu oamenii din jur. Şi cu propriile frustrări şi neputinţe.
25 de ani de presă liberă
Astăzi, în România, opiniile despre mass-media sînt împărţite. Unii susţin că presa este „prea liberă“, referindu-se, mai degrabă, la faptul că discursul mediatic preferă trivialitatea, calităţii informaţionale. Alţii acuză faptul că presa a devenit o extensie a grupurilor de interese politice, vehiculînd discursuri electorale.
Scriitori români, ecou francez
Faptul că România a fost invitată de onoare anul trecut la Salon – ocazie rară pentru literatura română – nu poate avea decît urmări pozitive: editorii au aflat că se scrie mult (şi se şi publică relativ mult) în ţara lui Cioran, nu ştiu însă dacă vor continua să fie interesaţi.
Cu ochii-n 3,14
● Cinci indivizi au devalizat, într-o sîmbătă a lunii martie, un stand de ouă Kinder dintr-o boulangerie din Pas-de-Calais. Poliţia a reuşit să recupereze doar 36 din cele 48 de ouă de ciocolată. Potrivit unui ziar local, trei dintre cei cinci suspecţi ar avea „un cazier impunător“. (L. V.)
● Glenn McDuffie, marinarul care sărută o femeie în rochie albă în Times Square în iconica fotografie a lui Alfred Eisenstaedt făcută pe14 august 1945, în ziua victoriei asupra Japoniei, a murit săptămîna tre
Despre neamurile proaste
„Boierul tot boier, chiar de-ar fi încins cu teiu“, spune un proverb, arătînd vizibilitatea neamului ales, oriunde s-ar afla. Rînduiala şi sfiala ar trebui să fie virtuţile de bază ale oricărei societăţi – credeau oamenii secolelor trecute, cînd cinurile şi prostimea se află la poli opuşi.
Cu ştaif
Săptămîna trecută a făcut furori o listă nouă + veche cu poze noi + vechi. Plus o noutate tehnologică. Erau etalate maşinile cele mai tari din lume. Prin preajma lor – românii cumpărători. Două lucruri fac ca acest subiect să mai aibă atîta succes. Sărăcia şi invidia. Nimic nou sub soare.
O afacere bine pusă la punct
Cu cîtva timp în urmă, am fost invitată să preiau funcţia de director educativ al unei grădiniţe particulare recent înfiinţate, undeva în zona Ghencea. Patroana grădiniţei părea a fi extrem de hotărîtă ca noua afacere să funcţioneze pe termen lung. Clădirea nouă, destinată iniţial a fi domiciliu privat, avea parterul abia tencuit, nezugrăvit şi neîncălzit.
Cum murim
În copilărie, am murit de nenumărate ori. Stăteam în după-amiezele leneşe de vacanţă în reverii iscate ori de plictiseală, ori de cîte o supărare teribilă pe ai mei şi-mi imaginam propria moarte. Era frumos şi răzbunarea – dulce. Ce tragic zăceam pe spate, ce nobilă era paloarea morţii de pe obrajii mei şi cîtă suferinţă era în jur!
Înălţătorul din derizoriu – Dallas Buyers Club
Precum se ştie, Matthew McConaughey a cîştigat Oscarul pentru cel mai bun rol principal masculin, iar Jared Leto – Oscarul pentru cel mai bun rol secundar masculin. Amîndoi – pentru rolurile din Dallas Buyers Club (2013), în regia lui Jean-Marc Vallée.
Ciulama de viţel normandă
„De ce faci asta?“ „Pentru ca puiul să rămînă alb!“ „Exagerezi, mamă, cum o să ţii pasul, în ritmul ăsta?!“ Era o marotă; La Moune freca meticulos aripile puiului, cu suc de lămîie. Gătea mai mult cu ochii, decît cu mîinile, nasul sau cu papilele.
De ce se uită Obama la House of Cards
Acum o lună, un tweet al lui Barack Obama a făcut înconjurul mediei globale: „Diseară mă uit la House of Cards. Fără spoilere, vă rog.“ Ştirea a venit la pachet cu o alta, despre acelaşi preşedinte, dar alte seriale, pe care acesta le-a cerut de la HBO înainte de data premierei: Game of Thrones şi True Detective.
Despre doctori
În mare parte din cauza ipohondriei mele, de-a lungul timpului am vizitat o sumedenie de cabinete medicale şi am întîlnit fel de fel de doctori, de diferite specialităţi. Şi ca orice ipohondru care se respectă, de fiecare dată am fost extrem de atentă la modul lor de a se comporta, la mimică, gesturi şi cuvinte.
Discursul urii
În înghesuială, într-un autobuz, o doamnă mai în vîrstă este îmbrîncită. „Hai, mamaie, că te caută moartea pe-acasă şi tu te plimbi cu autobuzul“, pufneşte cineva care se împiedică de bastonul de lemn al femeii. Bătrîna se întoarce, încrîncenată: „Nu v-ar fi ruşine, drogaţilor!“
Cu ochii-n 3,14
● Am aflat că există Ziua Internaţională a Rinichiului (anual, în a doua zi de joi a lunii martie). Oare ce se cuvine să urezi în această zi? (S. G.)
● Am primit, de 8 Martie, următorul SMS feminist: „E puţin să fii o floare, / E puţin să fii o stea, / E absurd să fii crăiasă, / Dar FEMEIE e ceva!!!“. Literele mari aparţin originalului. Recunosc că m-a pus pe gînduri povestea cu crăiasa, pe ascuns îmi cam doream asta… (I. P.)
Despre femei, cu dragoste
Pe Eufrosin Poteca îl cunoaştem doar din postura de filozof, arhimandrit şi egumen la mănăstirea Motru, dar puţini dintre noi bănuiesc iubirea lui nemărginită pentru natura feminină. Trăind printre surori, singurul băiat al unei familii de fete, Dimitrie a deprins iubirea, de la jocurile copilăriei lui
Care ne-or lumina anii? – Ruşii? Sau americanii?
Ca de obicei în ultimii ani – de la un scandal petrecut în scara blocului, pînă la marile evenimente internaţionale –, orice fapt care se abate peste noi ne găseşte profund divizaţi. Unii văd chestia asta ca pe un mare cîştig.
Esenţă de anşoa – spitalul ca „hartă a întregii lumi“
Minunatul diarist Jeremy Taylor (1613-1667), prietenul şi mentorul lui John Evelyn, a descris spitalul ca fiind o „hartă a întregii lumi“. Asta rămîne o descriere potrivită şi în zilele noastre, în afară de cazul în care hotărăşti să te internezi ca pacient privat, cu propria cameră şi micile luxuri oferite de infirmiera personală.
La Moşi şi la Mall
Panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţi – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hîrdaie – bone – doici – trăsuri – muzici...
O federaţie naţională – cu evantai de muşchi afumat
„Avem membri din toate colţurile ţării“, „luăm parte la deciziile cu privire la învăţămîntul preuniversitar din România“, „zvonurile răuvoitoare sînt alimentate de cei cărora nu le convine că existăm“. Sînt cîteva dintre declaraţiile Federaţiei Naţionale a Asociaţiei de Părinţi şi ale preşedintei acesteia, doamna Mihaela Gună.
Luaţi cu pîine
Textul ăsta se naşte dintr-un vag amuzament. Citeam deunăzi pe undeva că un chef (şef d-ăla în franceză – bucătar, adicătelea) era absolut şocat şi dădea ochii peste cap că lumea e needucată şi mănîncă literalmente sushi cu pîine şi – oroarea ororilor – înmoaie maki-ul în supă!
Casă veche
Cînd te muţi într-o casă nouă, evident că nici prin gînd nu-ţi trece că va ajunge vreodată doar un depozit semiabandonat de obiecte şi că, în cele din urmă, va intra, într-o complet altă formă, pe mîna unor necunoscuţi.
Creveţi iuţi cajun
Ne-am instalat în bucătăria ei mare şi luminoasă, printre plante suspendate şi ustensile din cupru. Era una dintre acele bucătării spaţioase, despre îţi dai seama dintr-o singură privire că aparţine unui cordon bleu. A pus creveţii întregi într-o supă de legume înmiresmată, pînă au prins o tentă roz aprins;
Banii şi redresarea TVR
TVR s-a redresat economic în 2013 – arată cifrele date publicităţii săptămîna trecută de preşedintele-director general interimar, Stelian Tănase. După ce, în perioada 2010-2012, pierduse anual între 32 şi 38 de milioane de euro, anul trecut, postul public a încheiat cu un mic profit, de 566.000 de euro. Pe hîrtie, lucrurile arată foarte bine. Dar nu şi pe ecran.
Unde sînt oamenii de valoare?
La un moment dat, am cunoscut un artist, un pictor. Băiat de la ţară, sărac, de printr-un sat din Moldova, era un talent nativ. Un talent mare – şi o ziceau cei care se pricep – care se naşte o dată la, să zicem, 50 de ani. Teoretic, avea nevoie doar de determinare şi de muncă, pentru a ajunge cunoscut, pentru a-şi confirma valoarea.
Silicon Valley (II) – circuitul talentului
„Nu exagera cu alcoolul şi marijuana. Mai trebuie să şi înveţi.“ A fost primul sfat şugubăţ primit de Daniel Ha de la tatăl său, cînd a venit timpul să se despartă, după ce îl adusese pe tînăr în campus pentru începerea facultăţii.
Un cadou simbolic
Era cu puţin înainte de începerea sesiunii de examene cînd, într-o seară, la telefon, o voce cunoscută din cadrul departamentului mă anunţa că este o studentă în ultimul an, din Republica Moldova, venită cu bursă, care a picat de trei sau patru ori examenul la cursul ale cărui seminarii le conduceam, şi că aceasta este ultima ei şansă să promoveze; în caz contrar nu va putea absolvi.
Cu ochii-n 3,14
● Medicii spitalului londonez Great Ormond Street şi-au propus să crească urechi, nasuri şi alte cartilagii, pornind de la celule stem recoltate din grăsime. Piftia din urechi (de porc) ar putea deveni noua supă primordială, cum numea Aleksandr Oparin teoria sa despre originea lumii, în proaspăt constituita şi deja înfometata Uniune Sovietică. (M. P.)
● Prin Bucureşti a apărut un lanţ de simigerii numite Zaraza (personaj inventat de Ion Pribeagu pentru un tango din 1931 cîntat de Cristian Vasile
O istorioară cu perucă
Mai totdeauna nemulţumite de darururile oferite de natură, femeile au fost preocupate de artificii complicate pentru a păcăli pe cît se poate oglinda. De fapt, dacă stau bine să mă gîndesc, obsesia frumuseţii se află la temelia marilor descoperiri ale lumii.
Goliciunea democraţiei
În doar cîteva ore, spectacolul lumii se poate schimba fundamental. E suficientă cunoscuta fîlfîire a aripii unui fluture, undeva, într-un colţ al acestei planete, pentru ca, la nivelul scenei gigantice, la care căscăm ochii cu toţii, să se petreacă o schimbare de proporţii.
Ibsen şi Roşia Montană
La Paris, anul 2014, a debutat, pe plan teatral, cu o extraordinară abundenţă de mari spectacole, de aventuri şi eseuri scenice permiţînd plăcerea de a explora principalele repere europene. Azi, teatrul, în mod esenţial, la cel mai înalt nivel, a redevenit strict european – incluzînd, evident, Rusia – căci altundeva, peste mări, cum se spune, prezenţa sa e diminuată, iar uneori s-a degradat chiar.
O oaie are în intestinele ei un lup urlînd la lună
Preţ: 8 lei. Acesta este desenul numărului 2 din Infinitezimal, cel mai mare ziar pe care l-am văzut în viaţa mea. Este uriaş ca mărime, gras la conţinut. Paginile 2-3 – idee, frate – au serii de citate, o listă de vorbe celebre, de prin cărţi de curînd apărute, din intervenţii media. Infinitezimalul adaos de vorbe cu greutate la brambureala lumii.
Un hotel pentru toată lumea
Am primit cartea Hotel Iris, scrisă de Yoko Ogawa şi publicată de Humanitas, ca pe o invitaţie de a petrece cîteva ore într-o ambianţă japoneză. Sînt, deci, „un turist european“ cu un aparat de fotografiat în mînă, încercînd să surprind frînturi din specificul local.
Pijamale vărgate
Domnul era mai degrabă gras şi, evident, peste poate de obosit. Adormise rezemat într-unul din scaunele de metrou, cu picioarele bine întinse, pînă aproape de mijlocul culoarului. Capul îi alunecase uşor pe un umăr şi dormea de parcă lumea nu avea un început şi un sfîrşit. Dormea tun.
Singurătatea în filme de Oscar
Gravity, filmul pentru care Alfonso Cuaron a luat Oscarul pentru regie, este, printre altele, despre singurătate. Evident că deriva spaţială în care plutesc aşa de măiastru personajele (de altfel, a luat şi Oscarul pentru efecte speciale, şi pentru imagine) e una metaforică, a vieţilor noastre cele de toate zilele.
Bourride provençale la Cannes
S-a plimbat o vreme pe Croisette. Simţea cum i se face o foame teribilă, căci nu adusese ofrandă sacrosanctei gustări matinale. A ezitat, ca un bun lionez, pe alei, între mai multe restaurante; la „Chez Astoux“, fructele de mare ar ajunge, în ciuda reputaţiei, mai tîrziu ca la Lyon.
De ce nu avem încredere în presă
Fundaţia Konrad Adenauer (KAS) şi Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) au prezentat săptămîna trecută rezultatele unui studiu referitor la media din România, din care reiese că numai o cincime dintre români mai cred că presa este independentă. Cum şi de ce s-a prăbuşit acest indicator?
Sînt client, am voie să urlu!
Există două mari categorii de clienţi: clientul veşnic nemulţumit, care îşi închipuie că totul i se cuvine, şi clientul umil, în banca lui, care crede că i se face o onoare cînd este servit. Din păcate, fac parte din ultima categorie, detestînd-o oarecum pe prima.
Cavalerul cerului
Despre americanul de origine română Nicholas Dimăncescu am auzit pentru prima dată la sfîrşitul anului 2010. Venise în România pentru a-şi lansa filmul Knights of the Sky/Cavalerii cerului, un documentar despre confruntările aeriene dintre piloţii români şi cei americani, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Partide şi lideri în România anului electoral 2014
Există un aer de schimbare şi de răzvrătire faţă de felul în care s-a făcut politică după Revoluţie. Asta se vede în evenimentele din toamna trecută, în #uniţisalvăm, în candidaturi independente care, fie şi nereuşite în final – precum cea a lui Nicuşor Dan la Primăria Bucureştiului –, au dat un semnal de implicare în „sistem“. Independenţii din toată ţara îşi dau seama însă că au nevoie de o maşinărie de „război politic“ şi că trebuie „să se echipeze“ cu un partid, dacă vor să aibă cu adevărat
Cu ochii-n 3,14
● După ce, într-un magazin, am văzut „dres cu fermoar“ (adică rochie cu fermoar), la un magazin online găsesc următorul sfat: „Ca să obţineţi un outfit glamour, combinaţi blugii oversized cu o pereche de şlapi.“ Curat glamour românesc. (S. G.)
● Într-un Top 10 al cărţilor care au influenţat omenirea cel mai mult, se află aşa: Arta războiului de Sun Tzu, Guerilla Warfare de Che Guevara, Mein Kampf de Adolf Hitler, Brave New World de Huxley, Biblia, Geografia lui Ptolemeu, Republica lui Platon, Ma
Lumina vie
„Să fie lumină!“ a spus Omul (peşterilor, din Antichitate, din secolul XXI) şi tot ce-a reuşit să facă a fost căldură. Focul, lumînările, lămpile cu gaz, becul electric – toate generează lejer mai multă căldură decît lumină. E drept, în ultima parte a istoriei, ne-am deşteptat şi am inventat lampa cu fluorescenţă.
„Update al memoriilor“ – interviu cu psihologul Dragoş CÎRNECI
"Trebuie spus că, deocamdată, este o ipoteză teoretică. Ea urmează a fi testată în laborator. Totul a plecat de la o observaţie de natură psihologică, şi anume că reamintirea a ceva la care nu ne-am gîndit de mult, sau revederea a ceva/cuiva pe care nu am avut ocazia să-l vedem de mult timp ne provoacă plăcere."
Să comasăm şi să dăm foc...
Cum nu prea mai avem bani de cultură, aşa cum nu prea mai sînt bani de cercetare, şi nici pentru educaţie – valori importante pentru orice ţară, dar nu şi pentru ţara mea –, propun stimaţilor guvernanţi să începem cu bibliotecile, că oricum nu folosesc la nimic.
Napoleon şi robinetul de aur
Piaţa în care se desfăşoară revoluţia de la Kiev arată ca un gigantic platou de cinema, unde se lucrează la un film de acţiune. În ultimele luni, locul acela a devenit un subiect constant al ştirilor. Apeşi pe un buton şi ai acces direct la un soi de reality show în care producătorii nu se joacă de-a realitatea, ci o livrează de-a binelea, ambalată bizar, în nişte straie vintage, dar, cumva, extrem de la modă.
Adventismul românesc – sau patologia unei confesiuni
Cartea Biserica prin pustiul roşu. Rezistenţă şi compromis în adventismul din România în perioada comunistă (1944-1965), scrisă de dr. Gheorghe Modoran şi tipărită chiar la Editura Cultului Adventist este o apariţie surprinzătoare.
Frica, un specimen
Acum am curaj. Am lichidat orice relaţie cu Piraeus Bank. M-a decis inducerea deliberată în eroare a băncii. Pe un cont pe care de doi ani de zile nu aveam decît maximum 50 de lei la două luni, bancherii mi-au pus un card cu comision de un milion de lei. Bun, să nu spun vorbă neînţeleaptă, mi-am semnat singur ordinul de execuţie.
Vocea părinţilor din toată ţara
Am aflat, de pe Internet, că există Federaţia Naţională a Asociaţilor de Părinţi din Învăţămîntul Preuniversitar. Citind informaţia, nu m-am gîndit decît că, în condiţiile unui sistem de învăţămînt precar, există o voce în plus, cea a părinţilor, care ar putea susţine reformarea imediată a educaţiei instituţionale din România.