Cum murim

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

În copilărie, am murit de nenumărate ori. Stăteam în după-amiezele leneşe de vacanţă în reverii iscate ori de plictiseală, ori de cîte o supărare teribilă pe ai mei şi-mi imaginam propria moarte. Era frumos şi răzbunarea – dulce. Ce tragic zăceam pe spate, ce nobilă era paloarea morţii de pe obrajii mei şi cîtă suferinţă era în jur! Da, suferinţa celor care mă jeleau îmi făcea inima să tremure şi mă aducea în pragul unui plîns cu sughiţuri de propria-mi milă. Probabil că părinţii erau distruşi acum şi regretau teribil că nu m-au lăsat cu patinele în zăpada afînată. Sau că nu mi-au dat voie în excursia cu autocarul la Cheia. Prietenele mele probabil că erau terminate. Mi le imaginam pe rînd... Carmen, care va rătăci pe aleile dintre blocuri fără să aibă cu cine se juca. Adriana n-o să mai aibă cui împărtăşi secretele. La şcoală o să fiu pomenită ca elev eminent, comandant de detaşament şi creator de texte „Clasa noastră ca o floare“. Tristeţea era insuportabilă, moartea mea căpăta accente eroice, colosale, oraşul plîngea.

Mai încolo, spre adolescenţă, propria moarte devenise subiect de frondă şi un ingredient interesant în compoziţia personalităţii mele. Răzbunarea din copilărie devenea încet-încet mai întîi o moarte artistică, lentă şi tuberculoasă, între dantele şi batiste înroşite, ascunse în mănuşile fine, încheiate cu nasturi, se transforma apoi într-o langoare care se adîncea încetul cu încetul, un fel de stingere lentă de dorul cuiva şi neapărat în decor sepia, cu dealuri pietroase, bătute de vînt. Pe la 15 ani, vîrsta de 30 era imposibilă, improbabilă, în ceaţa unui viitor abstract. Ba chiar o vîrstă bună de murit, după cum citeam noi în liniile din palmă, în şedinţe serioase, de chiromante amatoare. Linia inimii noastre de 15 ani se ducea lungă-lungă, înfăşura de două ori podul palmei şi nu se mai termina, linia vieţii o vedeam întreruptă pe undeva, unde credeam că ajunge aproape de 30. Muream toate ca Jim Morrison şi Jimi Hendrix laolaltă, în diverse excese creatoare.

Cum mă apropiam cu încetul de 30 şi după 30, linia vieţii închidea hiatusul ăla imaginar din adolescenţă. Maturitatea venea liniştită şi, cu cît se apropia de miezul vieţii, nu se mai gîndea la moarte. Maturitatea nu mai avea timp de prostii, avea lucruri de făcut, fapte de împlinit, chestii de dovedit. Iar toate astea consumau timp. Cu cît nu se mai gîndea la moarte, cu atît moartea începea să secere foarte aproape. Bunici, mătuşi, animale de casă. Părinţii începeau cumva să se micşoreze, să se taseze, să se rideze, deşi, în capul tău de copil, rămăseseră la eterna vîrstă care se cuvine s-o aibă un părinte – cam la vreo 40 de ani, aşa. Etern la 40 de ani, ei făceau înainte şi 60, şi 70... Cînd tu, în maturitate, te gîndeşti cum să prelungeşti cu sens o viaţă cît mai mult şi cît mai viu, bătrîneţea începe să-ţi invadeze proximitatea, năvăleşte în lumea din jur şi lasă goluri în familie.

Iar bătrînii încep să se pregătească temeinic. Au şifoniere pline cu prosoape şi batiste şi dulapuri pline de farfurii pentru pomeni. Plicuri cu bani pentru popă. O rînduială zdravănă cu locul din cimitir. Acte puse deoparte şi o eternă litanie în urechile copiilor: „Cînd oi muri, să nu aruncaţi covoarele, să nu daţi casa, să udaţi florile“, să nu mă uitaţi, de fapt. Să mă purtaţi cu voi în fotoliul ăla vechi acoperit un chilim ros, în care obişnuiam să citesc, în actele îngălbenite ale unor naşteri la fine de ani o mie opt sute, în teancurile de taloane de pensie, în obligaţiunile CEC din anii ’60, bune de nimic, să nu aruncaţi, să nu-mi risipiţi viaţa. O viaţă de care nu m-aş despărţi pentru nimic în lume, uite de-aia înghit pilule cu pumnul, pe reţetă, mă pregătesc de dus, dar nu m-aş mai duce, viaţa asta e atît de dulce, cum o risipiţi voi la tinereţe, ce generoşi sînteţi cu ea, cu anii, cu zecile de ani. Cred că mă întorc la credinţă, cred că, de fapt, nici n-am plecat din ea, uite cum mi-am aşternut chibzuit calea spre dincolo, dar n-aş da minunea de aici nici pentru o veşnicie în rai. Mamaie, e cam tîrziu.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.