⬆
Societate
Pagina 94
De la iarba-dracului la sastiseala lulelei
Ieromonahul Ilarion transcrie şi introduce, în preajma anilor 1793, o istorie dedicată tutunului. În cele patru file din manuscris, ieromonahul Ilarion spune cum Sarsailă, „voievodul puternicului Satanailă“, este însărcinat de „domnul întunericului“ să ţeasă o „înşălăciune foarte subţire“ pentru a atrage de partea răului omenirea.
Bomba cu referendum
„Referendum“ este cel mai recent element radioactiv intrat în tabelul cunoscutului cercetător Vladimir Vladimirovici Putin. Ca toate marile descoperiri ale ştiinţei, pare una simplă. Se ia o noţiune de bază a democraţiei, un element constitutiv esenţial al lumii civilizate, se dotează cu un fitil cît mai rudimentar...
Încredere
Sînt locuri, de fapt, oameni în care am încredere. Farmacia Academiei este prima. Are de toate, de toate din universul cererii mele. Cu farmacia asta cresc de peste 20 de ani. Şi un lucru simplu: nu locuiesc în zona Universităţii. Din păcate, nu-i deschisă şi noaptea, aşa că noaptea mă duc la Doina de la Unirea.
Smărăndiţele contemporane
Citesc de ani buni proiectele didactice prezentate pe site-urile dascălilor. Reproşurile esenţiale ar fi următoarele: greşeli de editare, dezacorduri, greşeli de ortografie şi punctuaţie, deliruri verbale dulci, cu efecte de leşin hiperglicemic, falsificări ale realităţii, istoriei şi tradiţiilor, lipsa unor cunoştinţe minime de pedagogie şi de psihologie, folosirea unui limbaj schingiuit de clişee şi formule „drăgălaşe“ etc.
Integrarea
Prima mea prietenă din cartier a fost doamna care locuieşte în clădirea de vizavi, cea care hrăneşte porumbeii. Ne-am studiat un pic pe tăcutelea, la început, pînă cînd mi-a strigat de la geam, într-o vară, că să am grijă, hortensiile pe care le iubesc ca pe ochii din cap pot fi otrăvitoare.
Mary Poppins, P.L. Travers, Disney
Filmul Saving Mr Banks (2013, în regia lui John Lee Hancock) mi-a schimbat complet percepţia despre autoarea cărţii mele preferate de copii (sau din toate timpurile?) – şi anume Mary Poppins. P.L. Travers, din film, interpretată de Emma Thompson, nu e aproape deloc o persoană fermecătoare, optimistă, înzestrată cu simţul miraculosului.
Saltimbocca La Felce
„Unul din marile avantaje din North Beach este că nu trebuie să mergi prea departe, ca să găseşti restaurante excelente. Traversam doar două străzi şi ajungeam la La Felce, unde comandam paste-pesto, o saltimbocca de viţel şi un Valpolicella foarte plăcut."
Lumea în 2025, din perspectivă digitală
Pew Internet Project a realizat de curînd un studiu referitor la modul cum va arăta anul 2025, din perspectiva digitalizării. Studiul conţine 15 „teze“ despre felul cum vor arăta lucrurile peste 11 ani, pe care am încercat să le rezum mai jos.
Copii de bani gata
La un moment dat, a trebuit să fac un reportaj TV la un liceu de fiţe din Bucureşti. Nu vă spun care, posibil să vă daţi şi singuri seama. Printr-o cunoştinţă, am reuşit să ajung la mama unuia dintre protagoniştii filmului. Era un băiat de vreo 17 ani, frumuşel, dezgheţat, genul tipului popular în liceu, după care suspină fetele.
Silicon Valley (III) – mica Românie
Această secţiune din Market Street e zona în care mai multe companii din IT au decis să îşi transfere sediile în ultimii doi-trei ani. Aici locuiesc Mircea Paşoi şi Cristian Strat, amîndoi manageri de dezvoltare software la Twitter.
Reincriminarea calomniei şi a insultei - interviu cu Ioana AVĂDANI
În ultima vreme s-a tot adus în discuţie libertatea presei în România, un subiect alimentat din plin şi de ecourile dezbaterilor despre reincriminarea insultei şi a calomniei, dar şi de recentul raport al organizaţiei Reporters sans Frontières.
„Dans de viaţă lungă“
"Tai Chi Chuan-ul este o artă a mişcării, care a apărut ca o îmbinare a mai multor domenii, dintre care menţionez medicina tradiţională chineză, artele marţiale şi filozofia daoistă. Este o formă de mişcare lentă, armonioasă, în care se exersează cu blîndeţe corpul, punînd accentul pe redobîndirea şi păstrarea armoniei dintre minte şi trup."
Cu ochii-n 3,14
● Cînd eram în facultate, toaleta de la Litere era un fel de tribună pe care se scrijeleau toate măscările posibile şi imposibile. De curînd am citit, pe uşa unei toalete dintr-un club, acest panseu butterfly, care chiar părea de pe altă lume: „Noi aicea ne iubim / Şi pe lună e Gagarin“. (A. M. S.)
● S-a inventat săpunul Putin. Face clăbuc, este 100% natural şi va fi produs de o companie românească din Baia Mare. Este vorba de o comandă a unor firme din oraşele Cerepovet şi Uriupinsk. Sună bine,
Marele povestitor I.L. Creangă
Unui viitor candidat la funcţia de ministru al Educaţiei i-aş propune să citească un aşa-numit „proiect educaţional“, scris de un profesor din România şi postat cu mîndrie pe site-uri de profil. Descrierea lecţiei începe cu prezentarea „obiectivelor de referinţă“. Iată cîteva dintre ele...
Dileme teologice
Cînd vine vorba de modul de a citi o carte, am împărtăşit dintotdeauna teoria lui Borges care, într-un interviu acordat către sfîrşitul vieţii, spunea: „În ce mă priveşte, declar că sînt un cititor hedonist. Am citit cărţile pentru emoţia estetică ce mi-o produc şi am lăsat pentru mai tîrziu comentariile şi studiile“.
Fatalitatea rămînerii în urmă
Precizez de la bun început: nu vreau să sune a deznădejde. E, mai degrabă, o tristeţe. O amăreală legată de faptul că poţi avea şansa de a fi conectat la tot ce se întîmplă pe lumea asta, să ai toate gadget-urile la modă, dar să fii cumplit de rămas în urmă.
Colecţii şi cabinete de curiozităţi
La muzeul din Poitiers a avut loc o expoziţie ce a reînviat cu deosebit succes un dispozitiv repertoriat, dar azi uitat, acela al „cabinetului de curiozităţi“. Acesta s-a constituit într-o figură mentală ce se defineşte prin aglomerarea dispersată de obiecte, acumularea fără aparent principiu de ordine.
Cînd vezi spanacul, urzica
Cînd vezi spanacul, urzica Ştevia, ceapa, usturoiul în piaţă, verzi, pline de viaţă, îţi vine să scrii numai prostii. Nu ai ce să mai spui. Nu mai ai ce să scrii. Bucurie? Da, mă bucur. Zic verde crud? Cînt „Verde crud“ cu Anda şi Bacovia.
Viaţa pe trotuar
Ştiţi persoanele acelea care se scobesc îndelung în portofel, fix în faţa aparatelor de acces în metrou? Lunaticii, împrăştiaţii, uitucii, indolenţii, absenţii, căscaţii, nepăsătorii, nou-veniţii, fetele vesele de liceu care se găsesc să cotrobăie într-o geantă imensă după cartela de acces în timp ce-i blocheză pe toţi ceilalţi?
Ordine şi haos
În lumea fiecăruia dintre noi există o ordine mai mult sau mai puţin declarată, de care ne ţinem inconştient, sau semiconştient, în viaţa de zi cu zi. Uneori, cînd lumea respectivă e lovită de către un taifun intern, se produce o dereglare a ordinii, atît de puternică încît, evident, produce haos.
Embouligon – tartă cu buric
Verişoara a fost, fără îndoială, atracţia mesei. Maryvonne glumea întruna, jucîndu-se cu furculiţa. Nuntaşii au fost fermecaţi. Cîte a mai gătit! Trebuia să vezi, ca să crezi. Bucatele lunecau singure pe gîtlejurile bine udate. În timp ce mînca, Maryvonne nu scotea o vorbă. Problema era că nu contenea să bea.
Selfie-ul – în ţara din Oglindă
De ce s-a umplut lumea de selfies? Întrebarea asta mă bîntuie de cîţiva ani, de cînd ştiu ce-i aia un selfie. Cuvîntul a fost trecut în dicţionarul Oxford anul trecut, în 2013, şi pentru cazul mai greu de crezut în care trăiţi cu totul, dar cu totul în afara reţelelor sociale, o să explic.
Rahat din Bangladesh
Nu mă deranjează să călătoresc singură, ba dimpotrivă, sînt mai atentă şi mai receptivă la ce se întîmplă în jurul meu, mai ales la oameni. Cu ceva timp în urmă, aveam o zi întreagă de pierdut în Bruxelles, oraş în care nu mai fusesem pînă atunci.
Ce au făcut europarlamentarii români
În curînd vom alege noii parlamentari europeni şi poate că, înainte de a vota, ar fi de folos să ştim ce au făcut deputaţii din legislatura care se încheie. Cei 33 de europarlamentari români de la Strasbourg au fost aleşi în iunie 2009 şi sînt împărţiţi în primele trei grupuri politice ca importanţă.
Poveste cu puşcării, copii şi melodii
Elevii ies din liceu şi mai rămîn cîteva minute în faţa clădirii să fumeze o ţigară. Deşi plouă mărunt de cîteva zile şi frigul umed îţi îndoaie oasele, băieţii sînt îmbrăcaţi subţire, în geci sport şi tricouri, iar cei mai mulţi poartă espadrile fără şosete. Rîd zgribuliţi şi pufăie bărbăteşte.
Cu ochii-n 3,14
● În cazul în care nu vă dădea pace precizia numerologică: nasul uman e capabil să identifice „cel puţin“ un trilion de mirosuri, arată noile cercetări din domeniu. Din păcate, circumstanţele olfactive oferite de viaţă sînt prea reduse pentru a ne exersa nasul cu adevărat. (M. C.)
● O autospecială masivă, superbă, impecabilă avansează încet pe Calea Dorobanţilor. Pe bena lucioasă, de un alb imaculat, sclipesc, din litere de inox şlefuit, două cuvinte: FAUN VARIOPRESS. E noua maşină de gunoi a co
Muzica protestului, protestul în muzică?
Cînd am primit tema unui simpozion de muzicologie – „Protestul în muzică“ – prima mea reacţie a fost una de nedumerire. Migrarea de concepte din alte discipline umaniste către muzicologie poate fi adesea stimulantă, dar nu întotdeauna e posibil să răspunzi cu unelte tehnic-muzicale la asemenea provocări.
Privitori ca la fotbal
În momentul în care uşile mari, de palat imperial, s-au deschis – iar în urma anunţului rostit cu aplomb şi-a făcut apariţia în sală Vladimir Putin –, lumea în care trăim a intrat într-o nouă etapă istorică. După revoluţii, cataclisme naturale, acte de terorism – toate transmise la televizor –, a venit şi momentul reîmpărţirii lumii.
Buzunarul ca finalitate a creşterii economice
Ne aflăm, de ceva vreme, în zona unei noi dezbateri publice. Este vorba despre măsura în care creşterea economică înregistrată în cursul anului 2013 se vede – sau se simte – în nivelul de trai al populaţiei, al cetăţeanului obişnuit. Preocuparea este legitimă, deşi nu toţi oamenii politici au în grijă buzunarul nostru.
Cireşe Chile 250 de lei kilogramul
Este normal ca în Piaţa Dorobanţi să existe acest preţ pentru cireşe. Este normal ca în Piaţa Dorobanţi să existe acest preţ pentru cireşe din Chile. Este normal ca în Piaţa Dorobanţi să spun că nu contează dacă există sau nu cireşe în Chile, motivaţia de a le aduce de la capătul Pămîntului face cît o călătorie adevărată.
Biserica Română – între bogăţie şi slujire
De cîţiva ani buni, Biserica Ortodoxă Română are de dat răspunsuri importante în faţa concetăţenilor săi, care îi finanţează, constant şi generos, buna funcţionare. Ar avea de povestit, de exemplu, cîte ceva despre felul în care foloseşte banii de la buget, pe de o parte, iar pe de alta – banii obţinuţi direct de la enoriaşi.
Linişte, produs de lux
A sunat la uşă, să fi fost uşor după 8 seara. Înalt, slab, uscat, cu tinereţile trăite probabil prin anii ’50, a întrebat extrem de amabil: „Nu vă supăraţi, aveţi cumva vreun motoraş prin casă care porneşte noaptea, pe la 1?“ „Nu, nu avem nici un motoraş“, zic la fel de amabil, domnul pare că înţelege şi se retrage tăcut.
Familia - în Nebraska şi nu numai
În ultimul timp, apar tot soiul de filme în care viziunea – cîndva tradiţională – asupra familiei se tot schimbă. Într-un mod neconvenţional, dar pozitiv neconvenţional. Ideea e că familia îşi are sensul ei, chiar dacă o privim mai realist: chiar şi lucrurile nu prea (sau deloc) pozitive pot fi acceptate cu umor şi înţelegere.
Shabu-shabu în L.A.
„Sper că vă place mîncarea japoneză – spuse el – dacă nu, putem merge în altă parte.“ Amîndurora ne plăcea bucătăria japoneză. Soţia lui McNulty era japoneză sau Nisei, cum i se spune pe aici, născută în America din părinţi japonezi. McNulty era trecut de treizeci de ani.
Marţi, înainte de Nowruz
„E război, crede-mă. O să fie haos, Teheranul explodează mîine seară. E chiar război, cu bombe şi foc. Eu nu ies din casă, treaba voastră“, zice Mossi cu o mină serioasă. Şi n-a ieşit. Ne-a lipsit Mossi în cea mai nebună seară a călătoriei în Iran.
Subtilităţile propagandei de pe Russia Today
Una din cele două jurnaliste care şi-au dat demisia în direct de pe Russia Today, Liz Wahl, a publicat pe Politico.com un articol în care povesteşte cum „a fost pionul lui Putin“. Relatarea jurnalistei conţine o serie de detalii relevante despre felul cum se face, azi, în lume, propaganda: mult mai subtil decît la noi.
Cît de bun este copilul tău?
Pentru ei, a avea copii şi a-i educa înseamnă doar o perpetuă competiţie, în care se folosesc de propriile odrasle pentru a obţine confirmări (şi premii). Pare o competiţie nevinovată cu alţi copii, însă, de fapt, e un război al lor personal cu oamenii din jur. Şi cu propriile frustrări şi neputinţe.
25 de ani de presă liberă
Astăzi, în România, opiniile despre mass-media sînt împărţite. Unii susţin că presa este „prea liberă“, referindu-se, mai degrabă, la faptul că discursul mediatic preferă trivialitatea, calităţii informaţionale. Alţii acuză faptul că presa a devenit o extensie a grupurilor de interese politice, vehiculînd discursuri electorale.
Scriitori români, ecou francez
Faptul că România a fost invitată de onoare anul trecut la Salon – ocazie rară pentru literatura română – nu poate avea decît urmări pozitive: editorii au aflat că se scrie mult (şi se şi publică relativ mult) în ţara lui Cioran, nu ştiu însă dacă vor continua să fie interesaţi.
Cu ochii-n 3,14
● Cinci indivizi au devalizat, într-o sîmbătă a lunii martie, un stand de ouă Kinder dintr-o boulangerie din Pas-de-Calais. Poliţia a reuşit să recupereze doar 36 din cele 48 de ouă de ciocolată. Potrivit unui ziar local, trei dintre cei cinci suspecţi ar avea „un cazier impunător“. (L. V.)
● Glenn McDuffie, marinarul care sărută o femeie în rochie albă în Times Square în iconica fotografie a lui Alfred Eisenstaedt făcută pe14 august 1945, în ziua victoriei asupra Japoniei, a murit săptămîna tre
Despre neamurile proaste
„Boierul tot boier, chiar de-ar fi încins cu teiu“, spune un proverb, arătînd vizibilitatea neamului ales, oriunde s-ar afla. Rînduiala şi sfiala ar trebui să fie virtuţile de bază ale oricărei societăţi – credeau oamenii secolelor trecute, cînd cinurile şi prostimea se află la poli opuşi.
Cu ştaif
Săptămîna trecută a făcut furori o listă nouă + veche cu poze noi + vechi. Plus o noutate tehnologică. Erau etalate maşinile cele mai tari din lume. Prin preajma lor – românii cumpărători. Două lucruri fac ca acest subiect să mai aibă atîta succes. Sărăcia şi invidia. Nimic nou sub soare.
O afacere bine pusă la punct
Cu cîtva timp în urmă, am fost invitată să preiau funcţia de director educativ al unei grădiniţe particulare recent înfiinţate, undeva în zona Ghencea. Patroana grădiniţei părea a fi extrem de hotărîtă ca noua afacere să funcţioneze pe termen lung. Clădirea nouă, destinată iniţial a fi domiciliu privat, avea parterul abia tencuit, nezugrăvit şi neîncălzit.
Cum murim
În copilărie, am murit de nenumărate ori. Stăteam în după-amiezele leneşe de vacanţă în reverii iscate ori de plictiseală, ori de cîte o supărare teribilă pe ai mei şi-mi imaginam propria moarte. Era frumos şi răzbunarea – dulce. Ce tragic zăceam pe spate, ce nobilă era paloarea morţii de pe obrajii mei şi cîtă suferinţă era în jur!
Înălţătorul din derizoriu – Dallas Buyers Club
Precum se ştie, Matthew McConaughey a cîştigat Oscarul pentru cel mai bun rol principal masculin, iar Jared Leto – Oscarul pentru cel mai bun rol secundar masculin. Amîndoi – pentru rolurile din Dallas Buyers Club (2013), în regia lui Jean-Marc Vallée.
Ciulama de viţel normandă
„De ce faci asta?“ „Pentru ca puiul să rămînă alb!“ „Exagerezi, mamă, cum o să ţii pasul, în ritmul ăsta?!“ Era o marotă; La Moune freca meticulos aripile puiului, cu suc de lămîie. Gătea mai mult cu ochii, decît cu mîinile, nasul sau cu papilele.
De ce se uită Obama la House of Cards
Acum o lună, un tweet al lui Barack Obama a făcut înconjurul mediei globale: „Diseară mă uit la House of Cards. Fără spoilere, vă rog.“ Ştirea a venit la pachet cu o alta, despre acelaşi preşedinte, dar alte seriale, pe care acesta le-a cerut de la HBO înainte de data premierei: Game of Thrones şi True Detective.
Despre doctori
În mare parte din cauza ipohondriei mele, de-a lungul timpului am vizitat o sumedenie de cabinete medicale şi am întîlnit fel de fel de doctori, de diferite specialităţi. Şi ca orice ipohondru care se respectă, de fiecare dată am fost extrem de atentă la modul lor de a se comporta, la mimică, gesturi şi cuvinte.
Discursul urii
În înghesuială, într-un autobuz, o doamnă mai în vîrstă este îmbrîncită. „Hai, mamaie, că te caută moartea pe-acasă şi tu te plimbi cu autobuzul“, pufneşte cineva care se împiedică de bastonul de lemn al femeii. Bătrîna se întoarce, încrîncenată: „Nu v-ar fi ruşine, drogaţilor!“
Cu ochii-n 3,14
● Am aflat că există Ziua Internaţională a Rinichiului (anual, în a doua zi de joi a lunii martie). Oare ce se cuvine să urezi în această zi? (S. G.)
● Am primit, de 8 Martie, următorul SMS feminist: „E puţin să fii o floare, / E puţin să fii o stea, / E absurd să fii crăiasă, / Dar FEMEIE e ceva!!!“. Literele mari aparţin originalului. Recunosc că m-a pus pe gînduri povestea cu crăiasa, pe ascuns îmi cam doream asta… (I. P.)