⬆
Societate
Pagina 94
Bicicliştii - o nouă specie urbană
Într-o intersecţie aglomerată din centru, mă întîlnesc cu un fost coleg de liceu. Eu dau să traversez, el se proţăpeşte în faţa mea, cocoţat pe bicicleta lui ultimul tip (aşa mi se pare, nu mă pricep la biciclete din astea noi), de unde n-are de gînd să se dea jos.
În căutarea lui Gardel
Am plecat la Buenos Aires după trei ani de dansat tango la Bucureşti, ca să înţeleg de unde vine farmecul acestui dans. Sau mod de agregare socială – cum vreţi să îi spuneţi.
Sursele conduitei ruseşti
Nu e stabilit un anume timp care ar trebui să treacă înainte ca jurnalismul să lase cale liberă istoriei, dar, în mod normal, istoricii scriu cu avantajul perspectivei pe care o oferă trecerea anilor, a deceniilor sau chiar a secolelor.
Calculul lui Putin
După cele mai multe calcule, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost cîştigătorul crizei din Ucraina, cel puţin pînă acum. Anexarea Crimeei – pe care Nikita Hruşciov a transferat-o arbitrar Ucrainei în 1954 – a fost mult aplaudată acasă şi lui nu i-a păsat de reacţia Occidentului.
Cu ochii-n 3,14
● Premierul Victor Ponta şi-a mutat biroul la Ministerul Apărării. Cică e mai bine păzit acolo de „înscenările lui Băsescu“. Tot ce se poate. Problema este însă cine îl păzeşte de el însuşi, de gafele şi caraghioslîcurile proprii? Pentru asta, mutarea biroului (în Congo?) nu e suficientă. (M. V.)
● Poeta Nina Cassian, plecată dintre noi săptămîna trecută la vîrsta de 89 de ani, a răspuns o singură dată unei anchete din Dilemateca. „Ce cuvinte vă plac?“ era întrebarea la care Nina Cassian a răspu
Păresimi şi Cîşlegi
Ţăranul român mănîncă destul de prost, după cum v-am mai povestit prin paginile acestei reviste. Trebuie menţionat însă că acest regim al precarităţii se asociază multelor posturi de peste an, cînd românii, creştini ortodocşi, urmează o dietă sărăcăcioasă şi severă.
Lege şi ordine
Ziarele şi emisiunile de ştiri de la televizor au tot amintit în ultima vreme povestea domnului Augustin Căpâlnaş, poliţistul care conducea, de ani buni, fără permis. E drept, istoria personajului central al acestei poveşti culminează cu momentul în care se descoperă că omul nu avea permis de conducere.
Omul este relaţii
Dacă tu nu stabileşti o relaţie, nu eşti om. Oricît mi s-ar bate capul că nu stabileşti relaţii în mall-uri, ori supermarketuri, ştiu că nu este adevărat. Nu vorbesc despre faptul simplu că mall-ul şi supermarketul sînt în cădere liberă şi că ultima invenţie a lor este produsul cică neaoş îmbrăcat în etichete cît mai tradiţionale.
De ce aşa nu
Am citit programele şcolare şi, într-adevăr, multe dintre indicaţiile şi formulările de acolo sînt mai mult decît discutabile. Dar programa este doar un instrument, care trebuie folosit cu discernămînt. Nu cred că Ministerul Educaţiei obligă dascălii să îşi propună un obiectiv „motric“ de genul „cum să pliem materialul didactic“.
Planeta IT
Am un MacBook Air din pur snobism. Nu folosesc nici măcar un sfert din ce ştie să facă. L-am vrut că e subţirel, argintiu şi uşor. L-am vrut pentru că îmi place cum străluceşte în întuneric mărul ăla muşcat de o gură perfectă, fără dinţi. Fac cu el cam ce se face pe un PC normal, numai că pare un pic mai complicat.
Adevărata lume a lui Mary Poppins
Pentru Mary Poppins, cea din carte, situaţiile fantastice sînt normale. Sînt tratate ca normale, nu se face caz şi nu se comentează pe seama lor, nu sînt niciodată puse la îndoială. Toate pot fi probate cu dovezi palpabile, obiecte concrete provenite din respectivele situaţii.
Cornişonul uman
Mă privea serios, muşcîndu-şi buza: „Îmi imaginez că vă trîntesc pe o masă şi că vă mănînc, bucată cu bucată.“ „Bucată cu bucată?“ „Fuduliile dumneavoastră, fiind deasupra, sînt pe post de garnitură, de condimente, să spunem aşa. Iar fundul reprezintă felul principal.“ „Şi coada mea?“ „E pusă deoparte...“
Banii CNC şi regulamentele de finanţare
Săptămîna trecută, Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) a publicat rezultatele concursului de proiecte de filme depuse în 2013. Am fost în juriu la secţiunea „Documentar“ şi cred că o serie de probleme legate de felul cum se desfăşoară lucrurile merită adusă în discuţie.
O familie, de Paşti
O singură dată mi-am petrecut Paştile la ţară, iar aşteptările mele erau mari, în condiţiile în care spiritul unei sărbători, oricare ar fi fost ea, începuse să se piardă la oraş. Mă gîndeam că voi găsi în satul acela din Moldova ceva cu totul special şi autentic care să mă încarce pozitiv. Şi, într-un fel, am găsit.
Vrem o presă tabloid? - interviu cu Ioana AVĂDANI
"Ar fi prea simplu dacă am reduce rolul presei la funcţia ei economică, la funcţia ei de business. Conform Constituţiei României, mass-media este singura industrie care are protecţie constituţională, este recunoscută ca avînd un caracter de serviciu social, serviciu care întrupează un drept fundamental."
Album de vacanţă
Să ne facem fotografii în concediu e un lucru normal. Cine nu-şi face fotografii în concediu intră în sfera patologicului social, chiar dacă individul este, altfel, în regulă. Să te întorci din vacanţă şi să nu aduci cu tine un set substanţial de poze este ca şi cum te-ai întoarce de la Saturn nebronzat.
Cu ochii-n 3,14
● Două titluri din presa naţională a ultimelor zile: „Anchetă internă la Teoden-Băileşti: Cine a scris bullshit pe eticheta de cozonac?“ şi „Peste 200 de tineri s-au spălat pe dinţi în Piaţa Mare“. Parcă se leagă. (L. V.)
● Doar unul din şase americani poate localiza Ucraina pe hartă. Cinci din şase habar nu au unde se află sau ştiu doar cu aproximaţie. Exact ăştia sînt şi cei care vor o intervenţie militară americană. Uite-aşa s-a scris istoria. (M. M.)
De la iarba-dracului la sastiseala lulelei
Ieromonahul Ilarion transcrie şi introduce, în preajma anilor 1793, o istorie dedicată tutunului. În cele patru file din manuscris, ieromonahul Ilarion spune cum Sarsailă, „voievodul puternicului Satanailă“, este însărcinat de „domnul întunericului“ să ţeasă o „înşălăciune foarte subţire“ pentru a atrage de partea răului omenirea.
Bomba cu referendum
„Referendum“ este cel mai recent element radioactiv intrat în tabelul cunoscutului cercetător Vladimir Vladimirovici Putin. Ca toate marile descoperiri ale ştiinţei, pare una simplă. Se ia o noţiune de bază a democraţiei, un element constitutiv esenţial al lumii civilizate, se dotează cu un fitil cît mai rudimentar...
Încredere
Sînt locuri, de fapt, oameni în care am încredere. Farmacia Academiei este prima. Are de toate, de toate din universul cererii mele. Cu farmacia asta cresc de peste 20 de ani. Şi un lucru simplu: nu locuiesc în zona Universităţii. Din păcate, nu-i deschisă şi noaptea, aşa că noaptea mă duc la Doina de la Unirea.
Smărăndiţele contemporane
Citesc de ani buni proiectele didactice prezentate pe site-urile dascălilor. Reproşurile esenţiale ar fi următoarele: greşeli de editare, dezacorduri, greşeli de ortografie şi punctuaţie, deliruri verbale dulci, cu efecte de leşin hiperglicemic, falsificări ale realităţii, istoriei şi tradiţiilor, lipsa unor cunoştinţe minime de pedagogie şi de psihologie, folosirea unui limbaj schingiuit de clişee şi formule „drăgălaşe“ etc.
Integrarea
Prima mea prietenă din cartier a fost doamna care locuieşte în clădirea de vizavi, cea care hrăneşte porumbeii. Ne-am studiat un pic pe tăcutelea, la început, pînă cînd mi-a strigat de la geam, într-o vară, că să am grijă, hortensiile pe care le iubesc ca pe ochii din cap pot fi otrăvitoare.
Mary Poppins, P.L. Travers, Disney
Filmul Saving Mr Banks (2013, în regia lui John Lee Hancock) mi-a schimbat complet percepţia despre autoarea cărţii mele preferate de copii (sau din toate timpurile?) – şi anume Mary Poppins. P.L. Travers, din film, interpretată de Emma Thompson, nu e aproape deloc o persoană fermecătoare, optimistă, înzestrată cu simţul miraculosului.
Saltimbocca La Felce
„Unul din marile avantaje din North Beach este că nu trebuie să mergi prea departe, ca să găseşti restaurante excelente. Traversam doar două străzi şi ajungeam la La Felce, unde comandam paste-pesto, o saltimbocca de viţel şi un Valpolicella foarte plăcut."
Lumea în 2025, din perspectivă digitală
Pew Internet Project a realizat de curînd un studiu referitor la modul cum va arăta anul 2025, din perspectiva digitalizării. Studiul conţine 15 „teze“ despre felul cum vor arăta lucrurile peste 11 ani, pe care am încercat să le rezum mai jos.
Copii de bani gata
La un moment dat, a trebuit să fac un reportaj TV la un liceu de fiţe din Bucureşti. Nu vă spun care, posibil să vă daţi şi singuri seama. Printr-o cunoştinţă, am reuşit să ajung la mama unuia dintre protagoniştii filmului. Era un băiat de vreo 17 ani, frumuşel, dezgheţat, genul tipului popular în liceu, după care suspină fetele.
Silicon Valley (III) – mica Românie
Această secţiune din Market Street e zona în care mai multe companii din IT au decis să îşi transfere sediile în ultimii doi-trei ani. Aici locuiesc Mircea Paşoi şi Cristian Strat, amîndoi manageri de dezvoltare software la Twitter.
Reincriminarea calomniei şi a insultei - interviu cu Ioana AVĂDANI
În ultima vreme s-a tot adus în discuţie libertatea presei în România, un subiect alimentat din plin şi de ecourile dezbaterilor despre reincriminarea insultei şi a calomniei, dar şi de recentul raport al organizaţiei Reporters sans Frontières.
„Dans de viaţă lungă“
"Tai Chi Chuan-ul este o artă a mişcării, care a apărut ca o îmbinare a mai multor domenii, dintre care menţionez medicina tradiţională chineză, artele marţiale şi filozofia daoistă. Este o formă de mişcare lentă, armonioasă, în care se exersează cu blîndeţe corpul, punînd accentul pe redobîndirea şi păstrarea armoniei dintre minte şi trup."
Cu ochii-n 3,14
● Cînd eram în facultate, toaleta de la Litere era un fel de tribună pe care se scrijeleau toate măscările posibile şi imposibile. De curînd am citit, pe uşa unei toalete dintr-un club, acest panseu butterfly, care chiar părea de pe altă lume: „Noi aicea ne iubim / Şi pe lună e Gagarin“. (A. M. S.)
● S-a inventat săpunul Putin. Face clăbuc, este 100% natural şi va fi produs de o companie românească din Baia Mare. Este vorba de o comandă a unor firme din oraşele Cerepovet şi Uriupinsk. Sună bine,
Marele povestitor I.L. Creangă
Unui viitor candidat la funcţia de ministru al Educaţiei i-aş propune să citească un aşa-numit „proiect educaţional“, scris de un profesor din România şi postat cu mîndrie pe site-uri de profil. Descrierea lecţiei începe cu prezentarea „obiectivelor de referinţă“. Iată cîteva dintre ele...
Dileme teologice
Cînd vine vorba de modul de a citi o carte, am împărtăşit dintotdeauna teoria lui Borges care, într-un interviu acordat către sfîrşitul vieţii, spunea: „În ce mă priveşte, declar că sînt un cititor hedonist. Am citit cărţile pentru emoţia estetică ce mi-o produc şi am lăsat pentru mai tîrziu comentariile şi studiile“.
Fatalitatea rămînerii în urmă
Precizez de la bun început: nu vreau să sune a deznădejde. E, mai degrabă, o tristeţe. O amăreală legată de faptul că poţi avea şansa de a fi conectat la tot ce se întîmplă pe lumea asta, să ai toate gadget-urile la modă, dar să fii cumplit de rămas în urmă.
Colecţii şi cabinete de curiozităţi
La muzeul din Poitiers a avut loc o expoziţie ce a reînviat cu deosebit succes un dispozitiv repertoriat, dar azi uitat, acela al „cabinetului de curiozităţi“. Acesta s-a constituit într-o figură mentală ce se defineşte prin aglomerarea dispersată de obiecte, acumularea fără aparent principiu de ordine.
Cînd vezi spanacul, urzica
Cînd vezi spanacul, urzica Ştevia, ceapa, usturoiul în piaţă, verzi, pline de viaţă, îţi vine să scrii numai prostii. Nu ai ce să mai spui. Nu mai ai ce să scrii. Bucurie? Da, mă bucur. Zic verde crud? Cînt „Verde crud“ cu Anda şi Bacovia.
Viaţa pe trotuar
Ştiţi persoanele acelea care se scobesc îndelung în portofel, fix în faţa aparatelor de acces în metrou? Lunaticii, împrăştiaţii, uitucii, indolenţii, absenţii, căscaţii, nepăsătorii, nou-veniţii, fetele vesele de liceu care se găsesc să cotrobăie într-o geantă imensă după cartela de acces în timp ce-i blocheză pe toţi ceilalţi?
Ordine şi haos
În lumea fiecăruia dintre noi există o ordine mai mult sau mai puţin declarată, de care ne ţinem inconştient, sau semiconştient, în viaţa de zi cu zi. Uneori, cînd lumea respectivă e lovită de către un taifun intern, se produce o dereglare a ordinii, atît de puternică încît, evident, produce haos.
Embouligon – tartă cu buric
Verişoara a fost, fără îndoială, atracţia mesei. Maryvonne glumea întruna, jucîndu-se cu furculiţa. Nuntaşii au fost fermecaţi. Cîte a mai gătit! Trebuia să vezi, ca să crezi. Bucatele lunecau singure pe gîtlejurile bine udate. În timp ce mînca, Maryvonne nu scotea o vorbă. Problema era că nu contenea să bea.
Selfie-ul – în ţara din Oglindă
De ce s-a umplut lumea de selfies? Întrebarea asta mă bîntuie de cîţiva ani, de cînd ştiu ce-i aia un selfie. Cuvîntul a fost trecut în dicţionarul Oxford anul trecut, în 2013, şi pentru cazul mai greu de crezut în care trăiţi cu totul, dar cu totul în afara reţelelor sociale, o să explic.
Rahat din Bangladesh
Nu mă deranjează să călătoresc singură, ba dimpotrivă, sînt mai atentă şi mai receptivă la ce se întîmplă în jurul meu, mai ales la oameni. Cu ceva timp în urmă, aveam o zi întreagă de pierdut în Bruxelles, oraş în care nu mai fusesem pînă atunci.
Ce au făcut europarlamentarii români
În curînd vom alege noii parlamentari europeni şi poate că, înainte de a vota, ar fi de folos să ştim ce au făcut deputaţii din legislatura care se încheie. Cei 33 de europarlamentari români de la Strasbourg au fost aleşi în iunie 2009 şi sînt împărţiţi în primele trei grupuri politice ca importanţă.
Poveste cu puşcării, copii şi melodii
Elevii ies din liceu şi mai rămîn cîteva minute în faţa clădirii să fumeze o ţigară. Deşi plouă mărunt de cîteva zile şi frigul umed îţi îndoaie oasele, băieţii sînt îmbrăcaţi subţire, în geci sport şi tricouri, iar cei mai mulţi poartă espadrile fără şosete. Rîd zgribuliţi şi pufăie bărbăteşte.
Cu ochii-n 3,14
● În cazul în care nu vă dădea pace precizia numerologică: nasul uman e capabil să identifice „cel puţin“ un trilion de mirosuri, arată noile cercetări din domeniu. Din păcate, circumstanţele olfactive oferite de viaţă sînt prea reduse pentru a ne exersa nasul cu adevărat. (M. C.)
● O autospecială masivă, superbă, impecabilă avansează încet pe Calea Dorobanţilor. Pe bena lucioasă, de un alb imaculat, sclipesc, din litere de inox şlefuit, două cuvinte: FAUN VARIOPRESS. E noua maşină de gunoi a co
Muzica protestului, protestul în muzică?
Cînd am primit tema unui simpozion de muzicologie – „Protestul în muzică“ – prima mea reacţie a fost una de nedumerire. Migrarea de concepte din alte discipline umaniste către muzicologie poate fi adesea stimulantă, dar nu întotdeauna e posibil să răspunzi cu unelte tehnic-muzicale la asemenea provocări.
Privitori ca la fotbal
În momentul în care uşile mari, de palat imperial, s-au deschis – iar în urma anunţului rostit cu aplomb şi-a făcut apariţia în sală Vladimir Putin –, lumea în care trăim a intrat într-o nouă etapă istorică. După revoluţii, cataclisme naturale, acte de terorism – toate transmise la televizor –, a venit şi momentul reîmpărţirii lumii.
Buzunarul ca finalitate a creşterii economice
Ne aflăm, de ceva vreme, în zona unei noi dezbateri publice. Este vorba despre măsura în care creşterea economică înregistrată în cursul anului 2013 se vede – sau se simte – în nivelul de trai al populaţiei, al cetăţeanului obişnuit. Preocuparea este legitimă, deşi nu toţi oamenii politici au în grijă buzunarul nostru.
Cireşe Chile 250 de lei kilogramul
Este normal ca în Piaţa Dorobanţi să existe acest preţ pentru cireşe. Este normal ca în Piaţa Dorobanţi să existe acest preţ pentru cireşe din Chile. Este normal ca în Piaţa Dorobanţi să spun că nu contează dacă există sau nu cireşe în Chile, motivaţia de a le aduce de la capătul Pămîntului face cît o călătorie adevărată.
Biserica Română – între bogăţie şi slujire
De cîţiva ani buni, Biserica Ortodoxă Română are de dat răspunsuri importante în faţa concetăţenilor săi, care îi finanţează, constant şi generos, buna funcţionare. Ar avea de povestit, de exemplu, cîte ceva despre felul în care foloseşte banii de la buget, pe de o parte, iar pe de alta – banii obţinuţi direct de la enoriaşi.
Linişte, produs de lux
A sunat la uşă, să fi fost uşor după 8 seara. Înalt, slab, uscat, cu tinereţile trăite probabil prin anii ’50, a întrebat extrem de amabil: „Nu vă supăraţi, aveţi cumva vreun motoraş prin casă care porneşte noaptea, pe la 1?“ „Nu, nu avem nici un motoraş“, zic la fel de amabil, domnul pare că înţelege şi se retrage tăcut.
Familia - în Nebraska şi nu numai
În ultimul timp, apar tot soiul de filme în care viziunea – cîndva tradiţională – asupra familiei se tot schimbă. Într-un mod neconvenţional, dar pozitiv neconvenţional. Ideea e că familia îşi are sensul ei, chiar dacă o privim mai realist: chiar şi lucrurile nu prea (sau deloc) pozitive pot fi acceptate cu umor şi înţelegere.