Ţinînd seama de Rusia

Publicat în Dilema Veche nr. 534 din 8-14 mai 2014
Ţinînd seama de Rusia jpeg

Oricine crede că alegerile în politica externă se reduc la unele maniheiste între bine şi rău nu trebuie decît să privească la criza ucraineană. Este cu adevărat, aşa cum fostul secretar de stat Warren Christopher a spus despre Balcani, „o problemă din iad“. Mai rău, rezolvarea acesteia va presupune un temperament şi o claritate a gîndirii care au devenit foarte rare într-un timp cînd liderii e bine să fie văzuţi că cedează emoţiilor, mai curînd decît să-şi aleagă în mod raţional calea deciziilor înţelepte. Există multe vinovăţii în această criză cărora li se dă tîrcoale, dar asta nu înseamnă că e vreo ambiguitate morală. Cea mai directă responsabilitate îi aparţine Kremlinului, care, din nefericire, este mai interesat să manipuleze sentimentul naţionalist pentru a păstra capitalismul tovărăşesc al Rusiei, decît să opteze ferm pentru a se alătura capitalismului global.  

Din punct de vedere istoric, preşedintele Vladimir Putin este, fără îndoială, primul conducător rus care se confruntă cu o asemenea opţiune. Dar el pare să-şi îndrepte preferinţele către populismul superficial – o înclinaţie pentru a căuta simboluri gata făcute ale legitimităţii de a se impune unei populaţii neascultătoare. Ceea ce îl face în mod special nepotrivit pentru a conduce o mare putere în timpuri dificile.  

Rusia de azi combină cele mai rele trăsături ale capitalismului şi etatismului – condiţii pe care Putin a avut mai mult decît suficient timp să le identifice, să le analizeze, să le corecteze. Felul în care acesta înţelege faptele, şi conştiinţa sa despre rău arată că îi lipseşte tocmai înţelepciunea necesară pentru a răspunde potrivit.  

Resursele energetice ale Rusiei, de pildă, se schimbă rapid dintr-o oportunitate într-un blestem familiar, în timp ce ţara nu reuşeşte să facă schimbările structurale necesare pentru a-şi diversifica economia sfărîmicioasă. Drept rezultat, Rusia e lider în exportul de capital, în timp ce stilul politic autoritar al lui Putin alienează clasele antreprenoriale şi intelectuale, cruciale pentru crearea oportunităţilor de investiţii acasă.

Dar asta nu înseamnă că Rusia poate fi transformată într-un stat occidental, înrudit, să zicem, cu ţările din Benelux ori din nord-vestul Europei. Rusia nu are nevoie să-şi rezolve propriile tensiuni de secole privind relaţiile ei cu Vestul – tensiuni ce continuă să definească concepţia liderilor ei asupra identităţii şi interesului naţional. Eşecul ruşilor de a înţelege ce înseamnă ţara lor va face ca, în final, alţii să ia deciziile în locul lor. În mod ironic, o Rusie care vrea să determine viitorul Ucrainei poate afla că, de fapt, Ucraina – sau cel puţin criza ei – este cea care defineşte viitorul Rusiei.

Dar conducerea ucraineană poartă propria sa vină pentru criză. Suveranitatea necesită protecţia asigurată de guverne eficiente şi sisteme politice. În cei 23 de ani de independenţă postsovietică, Ucraina s-a împleticit de la o criză politică la alta, sub o succesiune de guverne corupte, inepte, sau, în cazul fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianucovici, ambele.  

Ucraina are resurse naturale bogate şi o populaţie înzestrată. Şi, cu toate acestea, este unul dintre cei mai proşti performeri economici. Ucrainenii se pot plînge că sînt sortiţi să fie vecinii Rusiei, mai curînd decît ai Canadei. Dar ei trebuie să facă faţă acestei vecinătăţi şi să managerieze relaţia, oricît de dificilă.  

În loc de asta, politica Ucrainei a alternat între corupţie şi ignorare arogantă a intereselor Rusiei. Proeminenţa forţelor de extremă dreaptă în Maidanul anti-Ianucovici i-a oferit lui Putin o armă politică eficientă. 

Da, premierul sovietic Nikita Hruşciov a cedat Crimeea Ucrainei în 1954 (pentru a comemora trei secole de la Tratatul de la Pereislav, care a unificat Ucraina şi Rusia); şi da, Boris Elţin a confirmat statutul Crimeii într-o perioadă de negocieri tensionate, de a dizolva Uniunea Sovietică şi de a asigura statalitatea Rusiei. Dar ucrainenii ştiu bine complexitatea istoriei şi nevoia de a menaja sensibilităţile Rusiei.

Şi, ca să nu fie vreun dubiu în această privinţă, nici Occidentul nu s-a prea acoperit de glorie. Uniunea Europeană a avut, cu siguranţă, cele mai bune intenţii în negocierea Acordului de Asociere cu Ucraina; dar acea perspectivă a avut şi efectul nedorit de a declanşa alarmele în Kremlin, ceea ce l-a pus imediat pe Ianucovici în impas. Destul avea Ianucovici greutăţi cu deciziile uşoare ale vieţii; asta însă îl depăşea cu mult.

În cele din urmă, şi politicienii, şi cărturarii SUA merită un buchet de flori moarte. Nici o chestiune care intră în groapa cu lei a politicii americane nu poate scăpa fără să fie încadrată în termenii partizanatului intern.

Dar viitorul Ucrainei – sau al Rusiei – nu este un joc pe care vreun conducător SUA să-l joace. Vestul nu are altă opţiune decît să impună sancţiuni asupra Rusiei lui Putin, şi acestea vor veni repede şi cu furie. Dar e puţin probabil să fie altfel decît punitive, fără o putere coercitivă care să schimbe lucrurile pe teritoriul Crimeii.

O Rusie sancţionată – şi o Rusie care-şi menţine propriul set de sancţiuni – va fi noua realitate. Dar marea sarcină istorică va rămîne ca Rusia să fie convinsă să se întoarcă în direcţia apartenenţei la comunitatea internaţională. Asta înseamnă menţinerea dialogului între secretarul de stat John Kerry şi ministrul Serghei Lavrov, şi căutarea oportunităţilor – Siria? Coreea de Nord – pentru cooperare într-un context multilateral.  

Într-o vreme cînd instinctul îţi spune, şi e de înţeles să fie aşa, să aduci toate acuzaţiile Rusiei, va fi nevoie de o guvernare inteligentă. Ca să folosim clişeul lunii, de la Washington, toată lumea are nevoie de o rampă de ieşire. Întrebarea e dacă sînt suficienţi şoferi buni.  

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct al SUA pentru Asia de Est, este decan al Korbel School of International Studies, Universitatea din Denver.

©Project Syndicate, 2014 – www.project-syndicate.org

traducere de Iaromira POPOVICI  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.