Gibelotte de iepure

I-am întins mîna mai întîi lui Simon, care, bucuros să mă vadă, mi-a zîmbit franc. „Miroase bine la tine“ i-am spus, inspirînd adînc. „Azi avem iepure gibelotte… îţi aduc o porţie?“ Iepurele parfuma toată încăperea, un motiv suficient pentru a-l încerca, iar faptul că mă aşezasem în faţa unui mic mâchon (gustare tradiţională lyoneză, din măruntaie de porc sau vită, brînză frecată, burtă, jumări, caltaboş etc.) nu dăuna defel poftei mele de mîncare. „Ai dreptate – i-am spus – o să-l încerc; dar te avertizez… sînt aşteptat la ieşire.“ „Sticleţi?“ „Spune-le cum vrei!“ „Ieşirea din spate mai poate fi folosită? „Dacă tu crezi că e necesar, Max, înseamnă că ai motivele tale… fă-mi un semn cînd vrei să o ştergi.“

Fugarul Max este un golan îmbătrînit în rele şi eroul romanului Grisbi or not grisbi (1955), de Albert Simonin, ultimul din trilogia „Max cel mincinos“, ecranizat de Georges Lautner în 1963, cu titlul Les Tontons flingueurs.

Tranşaţi un iepure de 1,5 kg în opt bucăţi egale. Tăiaţi în patru 250 gr de ciuperci albe. Tăiaţi în bastonaşe 200 gr de slănină afumată, fierbeţi-le 5 minute într-un litru de apă şi aruncaţi apoi lichidul. Curăţaţi douăzeci de cepe arpagic. Rumeniţi într-o lingură de unt arpagicul şi slănina. Scoateţi-le cu o spumieră şi puneţi-le deoparte. Prăjiţi în restul de unt bucăţile de iepure. Puneţi într-o oală bucăţile de iepure, cerneţi-le cu o lingură de făină, cu sare şi piper, adăugaţi un sfert de litru de vin alb sec, 300 ml de supă de pasăre, acoperiţi cu un capac şi lăsaţi să fiarbă lent 15 minute. Adăugaţi apoi arpagicul, slănina, doi căţei de usturoi şi puţin bulion de roşii. Puneţi capacul şi fierbeţi încă 15 minute. Adăugaţi apoi ciupercile şi mai lăsaţi oala 15 minute pe foc. Amestecaţi tocana, la sfîrşit, cu o lingură de muştar de Dijon şi mîncaţi-o cu mămăligă.