Rapoartele FreeEx

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Rapoartele FreeEx png

Începuturi

Primul pas, cînd vorbeşti despre libertatea presei în România, e să consulţi Rapoartele FreeEx, rapoarte anuale care consemnează un fel de istorie a devenirii presei libere în România de după Revoluţie, acoperind cu minuţiozitate monitorizarea domeniului mass-mediei româneşti, din 1999 pînă în prezent. Rapoartele fac parte dintr-un program al Agenţiei de Monitorizare a Presei, ActiveWatch, dezvoltat din necesitatea existenţei unui instrument de monitorizare documentată şi precisă a stării presei din ţara noastră. 

Despre perioada de început a Rapoartelor FreeEx, Liana Ganea, coordonator de program, îmi povesteşte că, spre sfîrşitul anilor ’90, libertatea de expresie în România nu se bucura deloc de un statut onorabil. Codul Penal prevedea încă sancţiuni pentru calomnie şi insultă, abuzurile contra jurnaliştilor erau la ordinea zilei, abundau iniţiative absurde de articole de lege privind statutul jurnalistului, iar delegaţiile europene criticau lipsa de libertate din mass-media, considerînd mai mult decît necesară continuarea monitorizării acestui sector.  

„La acel moment nici nu prea existau platforme pe care jurnaliştii să se poată coaliza pentru a-şi apăra drepturile. Exista doar Clubul Român de Presă. Aşa a apărut ideea creării unui program în cadrul Agenţiei, prin care să convingem jurnalişti de investigaţie să «strîngă» rîndurile. Totul a început, de fapt, cu un fax, cu o scrisoare pe care am trimis-o către redacţiile din ţară, prin care anunţam apariţia acestei iniţiative şi încurajam jurnaliştii din redacţii să ia legătura cu noi. Pe scurt, mesajul nostru de atunci era: Vreţi să fiţi cu noi?“ Drept răspuns, faxul a funcţionat o noapte întreagă, aducînd ecouri din toată ţara, iniţiindu-se primul pas spre comunicarea dintre redacţiile de presă. După cîteva luni, mai precis în ianuarie 2000, a fost organizată prima conferinţă a celor care intraseră în acest grup, moment care a confirmat naşterea „reţelei FreeEx“.  

A urmat, pe 3 mai 2000, un prim eveniment în România, prin care se semnala Ziua Internaţională a Libertăţii Presei – aducîndu-se astfel în atenţia publică importanţa garantării libertăţii de exprimare. „După un an şi jumătate, în decembrie 2001, am semnat şi Convenţia Organizaţiilor de Media, una dintre discuţiile de atunci fiind centrată în jurul întrebării dacă e bine sau nu să sprijinim o lege a presei.“ Pornind de la această Convenţie a Organizaţiilor de Media, în 2002 s-a încercat şi o primă promovare a unui cod etic al jurnalistului.  

Între timp, Rapoartele FreeEx căpătau consistenţă şi în afara consemnărilor abuzurilor libertăţii presei. „Ne-am luptat, de-a lungul vremii, cu tot felul de iniţiative de legi ale presei, unele de-a dreptul ilare (ca, de exemplu, cea care propunea ca jurnaliştii să treacă prin nişte examene psihologice anuale), şi îndeajuns de multe încît să avem un raport întreg constituit doar din aceste iniţiative.“

Cum se realizează un raport FreeEx?

Un raport FreeEx înseamnă mai mult decît monitorizarea de zi cu zi a presei din România. „Cînd ne e semnalat un caz de obstrucţionare a libertăţii presei, înainte să-l includem în raport sau să facem vreo declaraţie oficială, anchetăm toate detaliile, vorbim cu toate părţile implicate. Trebuie să fim şi foarte atenţi la detalii, şi foarte rapizi în reacţii (iar aici vorbesc despre intervenţia noastră pentru a opri anumite situaţii periculoase)“, îmi spune Răzvan Martin, coordonator de proiect.  

Documentaţia pentru aceste rapoarte începe cu „sursele deschise în media“, urmărindu-se cam tot ce apare în presă. Urmează sesizările care vin pe adresa Agenţiei, sesizări făcute de cele mai multe ori de către jurnalişti care au probleme, ori în interiorul redacţiei, ori pe teren. „După o asemenea sesizare, vorbim cu toate părţile implicate într-un posibil conflict, anchetăm cazul şi abia după ce avem toate informaţiile, luăm o poziţie. De multe ori am fost acuzaţi că nu reacţionăm prompt la un caz prezent în presă, însă noi urmăm o metodologie, şi nu ne aruncăm cu comunicatele de presă, căci nu poţi sări la orice caz de intoxicare mass-media. Aici e vorba despre o responsabilitate enormă. În funcţie de gravitatea cazului, ne gîndim ce trebuie adus în dezbaterea publică. Pentru asta avem şi un fel de grilă de evaluare a gravităţii, cea mai gravă situaţie fiind lezarea libertăţii de exprimare, actul de cenzură în sine.“

O mass-media politizată

Întrebîndu-i pe cei intervievaţi dacă există schimbări sesizabile din ’99 pînă în prezent, şi care a fost „cea mai neagră perioadă“, mi se răspunde ferm şi paradoxal: „Nici acum zece ani“ – îmi spun cei doi – „mass-media nu era atît de politizată cum este astăzi, deşi atunci presiunile guvernamentale erau mult mai puternice.“

Liana Ganea povesteşte că, deşi în urmă cu zece ani vorbeam despre o anumită divizare pe tabere şi chiar dacă jurnalismul era unul de tip activist, totuşi, atunci vorbeai despre „un jurnalism axat în jurul unor valori, al unor idei sau principii. Or, azi, activismul din mass-media e centrat mai degrabă în jurul unor personaje politice. Şi în străinătate există presă de stînga şi de dreapta, dar acolo discuţia se poartă în jurul unor valori şi principii de dreapta sau de stînga. La noi se schimbă şi opiniile presei, după cum bate vîntul politicii.“

În ceea ce priveşte opiniile politice vehiculate în presa din România, un lucru a rămas neschimbat: nu avem încă o veritabilă cultură politică şi nici dezbateri publice autentice. „Acapararea instituţiilor media de către politicieni a început în 2000, cînd obsesia Guvernului Năstase de a controla mass-media s-a făcut la un nivel fără precedent. PSD-ul a avut o politică pe faţă de a controla presa de la nivel local, pînă la nivel central, prin toate mijloacele posibile. Rapoartele noastre de monitorizare erau şocante: prezenţa lui Năstase şi a PSD-ului, de la ştirile TVR pînă la ştirile televiziunilor private, era majoritară, iar Traian Băsescu abia dacă apărea, şi numai în ştiri negative“, spune Liana Ganea.

Nici în prezent, lucrurile nu stau mai bine. În ultimii doi ani, există din ce în ce mai multe iniţiative legislative care riscă să afecteze libertatea de exprimare. „Poate cea mai gravă, în regimul Traian Băsescu, e faptul că presa a fost considerată o «vulnerabilitate» a siguranţei naţionale. Să spui asta într-o declaraţie oficială este un lucru extrem de grav, într-un stat democratic.“ Mi se povesteşte despre lansarea raportului FreeEx pentru 2012, care a avut loc în faţa oficialilor SRI-ului. „În vara lui 2012, au apărut documente confirmate de SRI, conform cărora în redacţia Jurnalului Naţional au existat infiltrări de agenţi sub acoperire. Acest lucru este mai mult decît inacceptabil. Gîndiţi-vă ce înseamnă infiltrarea unui agent sub acoperire în redacţia unui ziar şi gîndiţi-vă, mai apoi, cine face agenda publică.“  

Politizarea presei a dus, în timp, la decredibilizarea sa. „Sînt oameni care merg pînă în pînzele albe cu anumite forţe politice, şi din cauza asta şi audienţa anumitor televiziuni e constantă şi semnificativă – Antena 3, de exemplu –, pentru că sînt oameni cu convingeri politice clare, care nu vor să se informeze, ci caută să li se confirme ideile.“ Răzvan Martin îmi mai spune că azi majoritatea românilor „nu mai consumă decît produse TV“, care sînt orice, „numai presă nu“. „Talk-show-urile nu sînt ştiri, sînt doar cadre pentru o sumedenie de părerologi care îşi dau cu presupusul asupra oricărui subiect. În grila de programe a televiziunilor de ştiri predomină dezbaterile. Anchete, reportaje, documentare nu mai face nimeni, căci talk-show-ul este ieftin. Din perspectiva sănătăţii unei democraţii, acest lucru este tragic. Pînă la urmă, presa reprezintă controlul public asupra structurilor de putere. Cînd presa este atît de controlată de structurile politice şi economice, agenda publică este sigur viciată, iar interesul public trece pe locuri secundare.“

Influenţa patronală

Conform Rapoartelor FreeEx, perioada cuprinsă între 2000 şi 2004 a fost perioada obsesiei controlului cu orice preţ al mass-media. În timp, noile contexte nu mai permiteau manifestări de agresiune. Aşa s-a ajuns la concluzia că, pentru a controla presa, mai bine cumperi ziarul sau trustul respectiv. „Totul a devenit, astfel, cu atît mai pervers, cu cît era mai greu detectabil. După 2005, crescînd salariile în anumite trusturi de presă, asigurîndu-se jurnaliştilor un anumit confort material, mulţi dintre ei n-au mai vrut să rişte, au făcut credite etc. etc. şi n-au mai fost dispuşi să spună că li se încalcă independenţa editorială.“

În paralel, Liana Ganea îmi povesteşte despre un studiu realizat de o comisie parlamentară britanică asupra independenţei editoriale. Exista o „colecţie de soluţii“, de la contracte de management între editor, redactor-şef şi patron, şi clauze care garantau independenţa, ca, de pildă, faptul că jurnaliştii pot ataca aliaţii politici sau afacerile patronului lor, fără să sufere consecinţe.

În România, lucrurile nu stau deloc aşa, deşi există puţine excepţii fericite. „Vezi ce se întîmplă în grupul Media Intact“, îmi povesteşte Răzvan Martin. „Am avut două situaţii în care au ieşit la iveală clauze contractuale ale angajaţilor familiei Voiculescu, care interziceau angajaţilor să atace celelalte afaceri ale familiei Voiculescu sau ale prietenilor familiei. Cu toate acestea, Gazeta Sporturilor nu se află în această situaţie. Depinde foarte mult de calitatea jurnaliştilor de acolo. Este vorba şi despre un alt tip de atitudine, despre un prestigiu pe care şi l-au cîştigat singuri. Este probabil singurul ziar care mai produce investigaţii, şi nu doar pe zona sportivă.“  

Cum patronii de presă se înconjoară de oameni obedienţi, iar selecţia se face pe acest criteriu, e clar că jurnalistul „pălmaş“, care vrea să respecte deontologia, e complet lipsit de apărare. Care sînt metodele prin care acesta îşi poate apăra totuşi integritatea profesională?

„Sînt foarte mulţi jurnalişti care au probleme, dar nu apelează la nimeni“, îmi povesteşte Liana Ganea. „Se mai plîng pe la prieteni, dar atît. Nici noi nu le facem publice, dacă respectivul nu vrea. Cînd un jurnalist vine aici, pentru noi primează interesul său, nu dorinţa de a expune o situaţie. Îl îndrumăm spre avocaţi specializaţi. Însă, din păcate, la noi sînt puţini avocaţi competenţi în domeniul libertăţii de exprimare. Am vrea să vedem mai mulţi tineri absolvenţi de drept care să se îndrepte în direcţia asta şi chiar încurajăm studenţii la drept să vină să lucreze cu noi. Este un domeniu vast, fascinant şi ar putea fi şi financiar recompensator pentru ei.“

Încerc, pe finalul interviului, să relaxez uşor atmosfera deloc optimistă, în care mi se dezvăluie realitatea mass-media din România. „Dar pe voi“, întreb, „pe voi cine vă plăteşte?“ Mi se spune, mai întîi, cam cît costă o singură investigaţie pentru o singură reacţie publică (cîteva sute de euro); mi se mai aminteşte şi despre sumedenia de idei pe care le au (reactualizarea ghidurilor juridice deja publicate pentru jurnalişti sau ale ghidurilor pentru drepturile salariaţilor din presă) şi, revenind la întrebarea iniţială, mi se răspunde că activitatea de monitorizare a libertăţii presei este susţinută mai degrabă prin proiecte adiacente. Căci azi, proiectele de acest tip nu îşi mai găsesc finanţatori. (Principalii finanţatori ai programului, în ultimii 15 ani, au fost Fundaţia Soros, Ambasada SUA şi fondurile PHARE ale UE.)

„Un lucru bun“ – precizează Liana Ganea – „este că începem un proiect susţinut prin Fondul ONG. Se numeşte «Harta Interactivă a Libertăţii de Exprimare». Vrem să replicăm reţeaua de la începutul programului FreeEx şi să atragem jurnalişti, activişti, studenţi din toată ţara, care să contribuie la monitorizarea modului în care sînt respectate drepturile la libertatea de exprimare, libertatea presei şi accesul la informaţiile de interes public. Vom încerca, astfel, să creştem capacitatea breslei şi a celor interesaţi de apărarea acestor drepturi fundamentale, de a face acest lucru independent de existenţa unui program tip FreeEx.“  

Acest articol face parte din Proiectul „Safety Net for European Journalists“ (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.