Curs practic de arta fugii

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

La o zi după povestea de săptămîna trecută – pentru cei care au dat peste ea, cea cu vînzătoare cumplit de antipatice şi păstrăvi mucegăiţi –, tot aşa, cam pe la ora prînzului, mă duc să-mi încerc norocul la unii care vînd mîncare gătită. Şi tot în buricul Capitalei noastre. Stradă circulată, spaţiu de legendă pentru oraşul călăuzitor al acestei ţări. La vremea prînzului, în dreptul locurilor ăstora cu geam la stradă se fac nişte cozi lungi, la care, dacă ai un pic de noroc, auzi poveşti dintre cele mai faine. Cei mai mulţi dintre compatrioţii care vin pe-acolo să ia de-ale gurii sînt oameni care muncesc în apropiere. Din poveştile lor, afli ce mai e pe la birou, cine s-a mai combinat cu cine, şi auzi, pentru a mia oară, una dintre cele mai vehiculate ziceri de pe la noi: „Dă-i omului o funcţie, şi afli cine e de fapt…“ Altminteri, poţi să prinzi continuarea unor poveşti care au început ieri, tot la coadă, la prînz. Cum ar fi povestea blondei ăleia, de ziceai că e pîinea lui Dumnezeu, după care a început să-şi facă numărul. „Şi nu m-ai ascultat cînd ţi-am zis că asta se combină cu Fantoma şi-l face ca la Nufăru’ pînă la urmă. În limbă e prostu’ după ea. Zici că e cu capu’. El, care se dădea marele insensibil. Dacă n-ajunge asta să-ţi dea ordine, să nu-mi zici mie pe nume. Vezi ce-nseamnă să ştii să stai pe sub birou? Talent, Pisi. Talent…“  

Alteori, poţi să prinzi unul dintre cele mai amuzante momente din repertoriul cozii la mîncare, cel în care cineva, odată ajuns la rînd să cumpere, dă un telefon la birou să-i întrebe pe cîţiva colegi ce şi-ar dori la prînz. Colegii de birou se perindă la telefon, fiecare dintre ei întrebînd ce e expus în vitrină sau ce scrie pe lista de meniu. Cel care trebuie să cumpere pentru toată lumea înşiră meniul ăla de vreo trei-patru ori, spre disperarea celorlalţi cetăţeni, prăbuşiţi în valuri înspumate de nervi şi priviri asasine. Unii dintre colegii de birou sînt nehotărîţi şi se răzgîndesc. Nu mai vor piept de pui cu legume la tigaie. „Este spanac? Păi… atunci… mai bine cu spanac. Dar pieptul de pui e cam sec. N-au pulpe de-alea cu sos? Mai bine o pulpă de-aia. Dar nu, nu închideţi cutia, puneţi şi un pic de sos. Hai, mă, Adiţa… Cum să fie gogonelele? Verzi! Hai, că eşti culmea şi tu! Scuzaţi, n-aveţi gogonele mai… roşii? Acelea mai moi… Dani e vege, mă! Nu mă zăpăci la cap! Cum să-i iau şniţel? Fiţi drăguţă, vă rog, înlocuiţi şniţelul din pachetul ăla, al doilea, cu o porţie de fasole bătută. Mai este supă cremă de ciuperci? Patru porţii, vă rog. Cum, măi? Vrea şi Bogdan? Fiţi drăguţă, vă rog, mai puneţi o supă cremă de ciuperci… Alo, m-auzi? Pîine vrea cineva? Cum adică?! Băi, sînteţi ceva… Pîine de secară aveţi? N-au, dragă. Iau de care au? Bun. Şi pîine, vă rog. Nu ştiu… Puneţi… acolo… zece felii…“ Discuţia asta poate dura enorm. Lumea de la coadă stă să explodeze. Dar distracţia nu s-a terminat. Următorul la rînd scoate şi el telefonul: „Alo! Salut, salut! Hai c-a fost cineva înainte care… În fine. Hai. Ziceţi. Ce vă iau?“  

Se dau ochii peste cap. Se ţîţîie. Se înjură în barbă. Dacă eşti nervos din cale-afară, trebuie să ştii că, odată ajuns să cumperi ce ţi-ai fi dorit, ai toate şansele să dai în apoplexie. Evident că ce-ţi făcea cu ochiul şi aburea în vitrină s-a terminat exact la tine. Cel dinaintea ta a luat, cu sadism, ultima urmă din ce te-ar fi făcut fericit. Asta-i viaţa! În sfîrşit, ajung la rînd, după o doamnă distrusă că nu mai erau pulpe dezosate la grătar. A trîntit, a bufnit şi cred că, în mintea dînsei, a spălat pe jos cu ăia care au fost înainte la coadă. Cer şi eu, repede, ceva de mîncare, şi întreb cît costă. Degeaba. Domnul care serveşte e angrenat într-o discuţie la telefon, cu fi-sa. Aşa deduc – dacă o întreabă de nota la test şi dacă s-a spălat pe mîini. Domnul ridică din sprîncene, chestie din care înţeleg, relativ rapid, că trebuie să mai zic o dată. Zic. Dar în timp ce zic, omul se întoarce cu spatele şi se duce, vorbind la telefon, să-şi facă ceva de lucru, spre locul în care se găteşte. Din aceeaşi direcţie vine colega domnului. Pare hotărîtă să ajungă la geam şi să preia rolul pe care domnul l-a abandonat atît de dezinvolt. Doar pare. Pe drum, se opreşte. „Cît a luat, mă, aia mică la test? Cîîît? Dă-o-ncoa să-i zic cît a luat al meu!“ Evident, urmează o lungă convorbire cu aia mică. Domnul nu revine la geam. Stă să asculte şi să se distreze copios. Unii dintre cetăţenii de la coadă ar sparge nişte capete.  

Într-un tîrziu, domnul apare la geam şi mă-ntreabă ce vreau, dar e întors pe jumătate spre colega lui care vorbeşte, în continuare, cu aia mică. Din cînd în cînd, domnul mai chibiţează cîte ceva la conversaţia cu pricina, aşa că n-aude ce zic. Calm, aştept să-şi întoarcă privirea spre mine şi, resemnat, mai spun încă o dată ce vreau să cumpăr. Victorie! Mă aude! Împachetează. Plătesc cu o bancnotă de 50. N-are rest. Se uită la mine mustrător, cu o figură din care trebuie să înţeleg: „Nu poţi, mă, să vii cu bani potriviţi?“ Dă ochii peste cap şi trînteşte cutia în care zornăie nişte mărunţiş. Cu o greaţă în care încap toţi vulcanii noroioşi, îmi spune: „Mă duc eu să schimb…“ Iese şi se îndreaptă spre nişte florărese care stau pe trotuar. N-au să schimbe. Pleacă, tîrşîindu-şi papucii albi, spre alte dughene din apropiere. Revine după o eternitate. Îmi dă 5 lei, cu aerul că tranzacţia s-a încheiat. Trebuia să-mi dea 26. Îi zic: „Mai trebuie să-mi daţi 21 de lei.“ Mă scuipă din priviri. Spera să-i iasă faza, iar acum e cătrănit. Îmi aruncă 20 de lei pe vitrină, privind în altă direcţie. Şi, pentru impresia artistică, să audă toată coada, îi spune colegei, care abia terminase conversaţia de la telefon: „Dă-mi, dragă, 90 de bani, că domnu’ vrea restu’. Deh… Sărăcim din banii ăştia!“

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.