Armă de luptă
Priviţi lîngă voi cine se strecoară, cine face opturi? Da, maşinile de mare viteză. În Bucureşti ţîşnesc de la stop zeci, sute de astfel de maşini zilnic, automobile de la treizeci de mii de euro în sus, exclusiviste de la suta de mii în sus. Bucureştiul gropilor din pavaj, înghesuit, plin de şantiere, de reparaţii nesfîrşite este plin ochi de trăsuri puternice. Audi, Mercedes? Mici copii ai unei lumi depăşite la un stop din Prunişor de Mehedinţi. Maserati-ul, maibachul, porşele arată că ţara are bani la Bucureşti. Cumpără. Maşinile astea dovedesc că, încet-încet, cuceritorii acestei lumi s-au schimbat. Ei demarează de la stop cu 60 la oră pentru a frîna brusc peste zece metri. Ei te depăşesc stînga-dreapta pentru că tu mergi cu adevărat prea încet, mult prea încet şi nu încet pentru gustul lor, ci încet pentru pedala de acceleraţie. Dacă pînă acum vreo şase-şapte ani, o asemenea maşină era o armă de luptă în faţa unui Bucureşti în haos edilitar, acum, aceste ninsori, lapoviţe, trăsnete, fulgere ale şoselelor Bucureştiului sînt o stare de normalitate, sînt firescul. Ele altădată au făcut legea, ele sînt firescul acum.
Nu, nimeni nu se mai gîndeşte la specificul străzilor Bucureştiului. La greutatea de a parca o asemenea demenţă de maşină. Chiar sînt detalii nesemnificative. Tiptil, exclusivismul şi luxul sînt normale în Bucureşti. Ele parchează cu nonşalanţă pe bordura oricît de înaltă, pe trotuarul bătut prea încet şi mărunt de trecătorii prin viaţa asta. Maşinile astea dau un pic de eternitate. Păi, este exclusivistă, numai şi numai pentru tine, creată pentru tine. Eternitatea exclusivistă trece pe roşu fiindcă vine cu viteză şi nu mai poate opri la banalul roşu. Eternitatea exclusivistă are cedează trecerea, dar ea taie regula, urcă în strada principală înaintea ta, doar pentru că demarează de pe loc mai tare decît tine. Te taie şi intră în drum cu prioritate. Este, adică, legal. Care poliţist contestă? Exclusivismul este pe drum de prioritate.
