Cum să judeci o societate după gunoaiele ei

Alexandru-Radu SĂVULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Cum să judeci o societate după gunoaiele ei  jpeg

– sau viaţa unui sociolog-activist alături de scormonitorii de gunoaie din Ciudad de México –

Dr. Héctor Francisco Castillo Berthier este un personaj descins direct din proza fantastică sud-americană. Cînd l-am văzut pentru prima dată la Napoli, la sfîrşitul anului trecut, la conferinţa „Un viitor fără deşeuri“, organizată de asociaţia italiană de inspiraţie creştină Greenaccord, n-am crezut nici o clipă că ar putea fi un conferenţiar. În locul obişnuitului costum cu cravată, purta o vestă de pînză, cu multe buzunare, iar mustaţa sa rebelă şi părul uşor grizonant, legat în coadă de cal, îl recomandau mai degrabă drept revoluţionar, decît conferenţiar.  

Născut într-o familie burgheză din Ciudad de México, Castillo Berthier a vrut iniţial să devină jurnalist, dar a studiat, pînă la urmă, sociologia. Spune glumind: „Am ales sociologia pentru că un jurnalist nu poate să facă sociologie, dar un sociolog poate face jurnalism.“  

„Deşeurile“ au fost prima temă care l-a preocupat, poate şi pentru că, în 1977, acestea reprezentau un subiect tabu în societatea mexicană. Dîndu-şi seama de lipsa completă a informaţiilor din acest domeniu, a hotărît să-şi obţină singur datele necesare. S-a angajat pentru trei luni ca gunoier, fără ca cineva din familie ori dintre profesorii săi să fie la curent cu această decizie. A strîns, în acest fel, date despre tipul şi cantitatea de gunoi care se genera în acel moment în Ciudad de México. Apoi s-a angajat ca şofer pe o autogunoieră, ca să vadă unde anume ajunge gunoiul colectat şi ce se întîmplă cu el. Intrat cu autogunoiera la depozitul de deşeuri, a avut revelaţia unei lumi paralele, cea a scormonitorilor de gunoaie (aşa-numiţii pepenadores sau resoqueadores, cum sînt denumiţi în Mexic).

Deşeuri + Forţă de muncă  = Afacere

Din acel moment, lucrarea sa de licenţă, iniţial orientată spre tipurile şi cantităţile de deşeuri menajere generate în capitala Mexicului, s-a reorientat viguros spre aspectul social, spre oamenii care trăiau de pe urma deşeurilor. Lumea pe care Castillo Berthier o descoperise părea să aibă o organizare perfectă, cu un lider care împărţea sarcini, dădea zile libere etc., şi mai ales gestiona cu abilitate ceea ce societatea considera gunoi (public) fără valoare, transformîndu-l într-o uriaşă sursă de venit (privat).  

Ca să pătrundă în această societate clandestină, s-a împrietenit cu membrii unei familii de scormonitori. Aceştia, ca şi alţii asemenea lor, ajunseseră la depozitul de deşeuri pentru că n-aveau unde să se ducă, nu erau acceptaţi nicăieri. De bine, de rău, aici li se asigura supravieţuirea, în schimbul supunerii lor necondiţionate. L-au primit pe Castillo Berthier alături de ei. Studentul la sociologie avea să trăiască zi de zi, timp de patru luni, alături de aceşti oameni, dormind într-o cutie de carton. A învăţat să-şi depăşească frica de boli şi a rezistat fără să se spele, curăţîndu-se doar cu ţărînă. Socializa cu scormonitorii, participa la serbările lor, primise chiar şi o poreclă – „Curcanul“, pentru că dansa caraghios, bălăngănindu-se de pe un picior pe altul. Seara îşi nota, într-un carneţel, la lumina unei lumînări, informaţiile culese peste zi. A rezultat o lucrare de 180 de pagini, pe care el însuşi o rezumă astfel: „Deşeuri + Forţă de muncă = Afacere.“  

Cînd i-a prezentat lucrarea profesorului îndrumător, acesta i-a spus: „E o lucrare prea literară, nu e sociologică.“ Castillo Berthier s-a reapucat de lucru, căutînd să obţină date, cifre, cantităţi, sume de bani, să deceleze influenţe politice etc. Munca sa a mai durat încă un an şi jumătate. „Felicitări!“ i-a spus profesorul. „Ai prima statistică din Ciudad de México despre deşeuri. Dar nu e sociologie. Ce lipseşte? Partea teoretică. Şi ar trebui să începi să vorbeşti ca un sociolog, să faci în aşa fel încît totul să devină mai obscur, mai greu de înţeles“, îşi aminteşte cu umor Castillo Berthier. 

Radiografia societăţii mexicane după gunoaiele ei: „Clientelism, corupţie, mafie“

De fapt, ceea ce realizase Castillo Berthier în cei trei ani de documentare era o radiografie a societăţii mexicane, pe care o rezumă în trei cuvinte: „Clientelism, corupţie, mafie.“ Imaginea este aceeaşi şi astăzi – susţine autorul. Şi adaugă: „Probabil că orice societate trebuie judecată după gunoaiele ei.“  

După absolvire, Castillo Berthier a fost angajat ca cercetător la Institutul de Investigaţii Sociale al Universităţii Naţionale Autonome a Mexicului, deşi unii colegi au considerat că munca sa este prea puţin ştiinţifică, prea puţin sociologică.

Cum Castillo Berthier era un cercetător-activist, n-avea de gînd să-şi lase lucrarea să zacă într-o bibliotecă. A publicat-o mai întîi la editura universităţii, cu titlul Societatea gunoiului – baronii locali din Ciudad de México. Apoi a vrut să-şi lărgească publicul şi s-a dus cu ea la o editură generalistă. Bineînţeles că ceea ce fusese „prea puţin ştiinţific“ pentru mediul academic era mult prea ştiinţific pentru publicul larg, astfel încît a trebuit să o rescrie. Un an mai tîrziu, cartea a apărut în librării sub titlul Groapa – Antropologia mizeriei.

Desigur că dezvăluirea inechităţii sociale, a îmbogăţirii baronilor locali (caciques – în spaniolă) prin exploatarea nemiloasă a unei pături marginalizate de defavorizaţi ai soartei – inclusiv prin exploatarea copiilor prin muncă – nu a plăcut celor demascaţi. „Regele deşeurilor“, care dispunea de suficienţi bani, le-a ordonat oamenilor săi să cumpere cărţile din librării şi să le ardă. Editura a suplimentat însă tirajul, alimentînd librăriile cu cărţi. „Regele deşeurilor“ şi-a schimbat atunci tactica. A încetat să mai cumpere şi să ardă cărţile, dar şi-a trimis „gorilele“ să-l răpească şi să-l intimideze pe Castillo Berthier. Bătut cu sălbăticie, acesta a ajuns la spital cu capul spart şi cu mai multe coaste rupte. A ieşit însă de acolo cu o şi mai mare determinare.

Şi-a extins cercetările sociologice studiind mai întîi dedesubturile comerţului din marile pieţe agro-alimentare, apoi delicvenţa juvenilă. Şi nu a încetat să-i demaşte viguros pe profitori, aşa cum s-a întîmplat şi în anul 2012, cînd a protestat public împotriva platformei electorale demogagice şi extremiste cu care candida la preşedinţia Mexicului chiar fiul fostului „rege al deşeurilor“ din Ciudad de México. În ciuda puternicelor semnale de alarmă trase de Castillo Berthier şi de alţii ca el, cariera politică a acestui baron local nu s-a încheiat decît pe 2 aprilie 2014, cînd politicianul-baron local a fost destituit în urma acuzaţiilor de control al unei reţele clandestine de prostituţie... 

De un număr de ani, în paralel cu activitatea de cercetare, Castillo Berthier conduce Centrul social „Circul zburător“, pe care l-a organizat în chiar cartierul unde a copilărit, Merced. Acest centru îşi propune să-i „îmblînzească“ prin artă pe tinerii delicvenţi din cele nu mai puţin de 1500 de grupuri rivale existente în Districtul Federal, cum mai este cunoscut Ciudad de México. 

Sociologul-revoluţionar poartă părul cu coadă de cal tocmai ca să semene cît mai mult cu tinerii de care se ocupă, deşi nu mai are chiar vîrsta lor. Îl ajută însă optimismul său iremediabil, precum şi talentul său de om de spectacol. Într-adevăr, nu pierde nici o ocazie de a cînta la chitară sau vocal. L-am auzit cîntînd oriunde i se oferea ocazia, în autocar, în pauzele de cafea sau la sfîrşitul mesei. Crezusem că ştiu totul despre el, dar într-o seară m-a surprins cu adevărat. Ascultam muzică populară napolitană, interpretată de doi muzicieni locali. În momentul în care cei doi s-au pregătit să facă o pauză, Castillo Berthier s-a dus decis spre scaunul gol al chitaristului, a luat chitara, s-a aşezat şi a început să cînte melodie după melodie. Al doilea muzician a ezitat la început, nedumerit. A intrat apoi repede în joc şi l-a acompaniat la percuţie. Imediat a revenit şi interpretul principal, care a tot încercat să-şi reia locul. A durat ceva pînă ce Castillo Berthier s-a lăsat convins să-i dea înapoi chitara, şi să-i lase pe napolitani să-şi continue concertul... L-am întrebat mirat cum de cîntă atît de bine. Mi-a răspuns cu modestie că aşa ceva nu se uită. M-am documentat şi am aflat că, în urmă cu aproximativ 25 de ani, cam pe cînd îşi obţinea şi titlul de doctor în sociologie, a fost bateristul unui grup legendar de rock mexican, Arpía (Harpia).   

Alexandru-Radu Săvulescu, de formaţie geofizician, este eseist şi fotograf

www.greenaccord.org

www.circovolador.org  

Foto: Al.-R. Săvulescu

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.