Momente de cumpănă

Publicat în Dilema Veche nr. 534 din 8-14 mai 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

N-aş putea să spun – şi nici nu mi-aş dori să pot zice – că am trecut pînă acum în vreun fel pe lîngă moarte. Mi s-a părut însă că am trecut printr-o situaţie înspăimîntătoare într-un zbor cu avionul, cînd pilotul a ratat aterizarea, pe o furtună oribilă.

Nu ţin minte ca la începuturi să-mi fi fost frică, măcar o clipă, de zbor. În inconştienţa începătorului, probabil, mă distrau teribil golurile de aer şi hîţînările turbulenţelor. Apoi, habar n-am cum, teama a început să rîcîie din ce în ce mai adînc. M-oi fi uitat prea mult la documentarele acelea de pe Discovery care disecă pe îndelete zboruri definitiv şi tragic ratate – mi-am zis. Dar pînă la aterizarea asta nefericită, n-am realizat că, de fapt, mă sperie pînă la muţenie momentele teribile de dinaintea finalului. Minutele, clipele, secundele de dinaintea dezastrului. Ce naiba faci atunci? Ţipi, leşini, îl sugrumi p-ăla de lîngă tine, te agăţi de stewardesă, te rogi, rîzi, cînţi, cam ce faci? Eu una mi-am dat seama că aş face orice să-mi păstrez măcar o aparenţă de, cum să-i zic, de persoană compusă, dacă vreţi. Aşa că, nu rîdeţi, m-am prefăcut că dorm. Am închis ochii şi atît.

Avionul trebuia să aterizeze în jur de 12 noaptea, pe un cer drăcesc, străluminat cînd şi cînd de fulgere spectaculoase. Vînt din lateral şi ploaie cu nemiluita. Oricum, minute bune pînă la aterizare, toată lumea a fost zguduită bine, în avionul care părea că trosneşte din toate încheieturile. În burţile tuturor se clătina temeinic sandvişul auster al Lufthansa. Apoi avionul a părut că o ia otova cu botul în jos, viteza părea grozavă, ploaia biciuia cu furie, unghiul de înclinaţie nu părea deloc în regulă, iar aripile – o născocire origami. Picajul ăsta a fost îngrozitor. Cineva s-a speriat cu voce tare, altcineva a început să povestească cu haioşenie ostentativă o întîmplare oarecare, multă lume a tăcut brusc, iar eu, cum vă spuneam, cică dormeam. Mi-aş fi dorit enorm ca, dacă e să se întîmple totuşi ceva, să se întîmple repede, în fracţiuni de secundă şi fără dureri. Nu ştiu de ce simţeam nevoia să împart cu ceilalţi o moarte demnă, habar n-am, eventual să mă găsească la final stînd dreaptă pe scaunul ăla, cu centura de siguranţă încă prinsă, dacă se poate cu gura închisă, vă rog. Gîndul ăsta, în toată grozăvenia lui, m-a făcut să zîmbesc. Am rîs un pic de mine: dar n-ai vrea tu mai bine să te găsească direct pe un piedestal, eventual călare, fluturînd o sabie glorioasă spre orizont? Sau aşezată picior peste picior pe scaunul ăsta şi cu un deget la frunte – semn suprem al concentrării intelectuale? Gîndul unui cap sucit la spate, sau al mîinilor şi picioarelor răspîndite în lanul de jos nu-mi dădea însă pace.

După picajul care a părut fără sfîrşit, avionul a luat-o la fel de brusc în sus, căpitanul ne-a anunţat că s-a ratat aterizarea; pînă la urmă, după o a doua încercare, am ajuns-evident-cu bine.  

Ce-i face pe oameni să se gîndească la cele mai năstruşnice chestii cînd se află în pericol? Îţi faci manichiura înainte de a merge la spital. Te fardezi înainte de o operaţie grea. Doar nu crezi că anestezistul are timp să observe că te-ai dat cu rimel. Sau poate că da, habar n-am. O fi şi asta o măsură de protecţie. Te asiguri că e totul în regulă, că lucrurile n-au cum să se schimbe din rău în mai rău, că eşti compus şi de pe lumea asta. Că dai bine, aşa vulnerabil cum eşti.

Sînt oameni îngroziţi că i-ar putea călca maşina în ziua în care au ieşit din casă în tricoul ăla ponosit. În ziua în care au pe ei chiloţii cu elasticul lărgit. Sînt oameni care păţesc ceva îngrozitor şi nu se pot gîndi decît la ţeava care picură în bucătărie sau la factura de telefon rămasă neplătită. Circula pe vremuri o legendă urbană cu o femeie care se duce la ortoped pentru că nu ştiu ce probleme avea la un picior. Cînd medicul îi cere să i-l vadă şi pe celălalt, femeia cică i-ar fi răspuns îngrozită: „Domnule doctor, la celălalt nu m-am pregătit.“ Plauzibil, aşa-i?  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.