Planuri

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Am descoperit, cu vîrsta, că fac parte din categoria celor cărora mai mult le place să facă planuri, decît să performeze acţiunile plănuite în sine. Cred că povestea asta i se datorează tatălui meu, care construia utopii în familie: trăiam cu toţii într-o lume imaginară, în paralel cu oribila lume comunistă – pe care, datorită tocmai acestor utopii, nu o percepeam ca atare.  

De fapt, ne străduiam să o percepem cît de puţin (chiar deloc nu se putea, ar fi o exagerare). Utopia în care trăiam presupunea, în mare, următoarele: toţi oamenii sînt egali, nimeni nu are dreptul să-i impună altuia ceva ce lui însuşi nu-i place, toţi trebuie să se tolereze între ei cu bune şi rele; toată lumea se iubeşte şi e fericită; iar banii vin, printr-o rentă, pe geam, o dată pe lună (evident că exact suma de care ai nevoie).

Vă puteţi imagina că, posesoare a unei asemenea educaţii, a fost destul de greu să-i găsesc vreun echivalent în lumea reală, sau să mă adaptez la „aspectele“ acesteia mai… colţuroase. Mai ales că restul copilăriei l-am petrecut la bunici, de unde am înţeles că oamenii de vîrsta a treia nu sînt în nici un fel mai prejos ca cei de alte vîrste – în ciuda modului agresiv şi nepoliticos în care erau trataţi în viaţa publică de atunci (de genul „Te caută moartea pe-acasă…“). În plus, bunica mea era şi o bună samariteană – la ea veneau tot soiul de persoane cu dizabilităţi, în special psihice (în limbaj politic incorect, aş spune nebune – prietene de familie şi chiar din familie), pe care le omenea, le hrănea, stătea de vorbă cu ele. Ele erau ciudate, uneori vorbeau urît (de acolo am auzit primele „porcării“), dar erau oameni, ca şi noi, şi trebuiau tratate ca atare. Singura diferenţă era boala, care nu era vina lor.

Cu o asemenea educaţie, pe de o parte utopică, pe de alta hipertolerantă, lumea din jur a fost destul de greu de acceptat. Nu toate feţele ei, ci cele utilitare, de fapt esenţiale: cîştigarea pîinii celei de toate zilele şi alegerea partenerului de viaţă. Altfel, faţetele mai plăcute şi mai uşoare – precum socializările şi viaţa comunitară – le acopeream perfect, cu soluţii ingenioase.

În ce priveşte cîştigarea pîinii, am ales mereu soluţii… nonprofit, ca să nu spun falimentare. În ce priveşte partenerul – am ales unul care se potrivea cu mine cel puţin într-o privinţă: şi anume, desigur, facerea planurilor. Zona utopică…

Am ales pe cineva care m-a „luat“ (cel puţin în perioada de început) la aprecierea lumii nu în imediat, ci în viitorul ei posibil. Astfel, trăiam nu o realitate, ci o multitudine de realităţi, toate posibile, fără a fi obligaţi să optăm pentru una anume. Pentru partenerul de atunci, nimic nu părea imposibil. Orice voiam părea posibil. Îmi oferea luna de pe cer, în versiunea feliată şi bine porţionată pe zile.  

Am plecat de-acasă cu respectivul partener, într-o cameră minusculă, cu şi cît un mare pat, cu toate suprapuse peste el, unde am continuat să facem planuri. Vorbeam şi visam ore întregi, imaginîndu-ne soluţii alternative şi depănînd poveşti (aşa cum numai cu colega mea Paula, din liceu, mai făceam după ore, zilnic, la cofetăria Casata de atunci).  

Perioada planurilor a fost cea mai frumoasă din viaţa mea. Nici una din cele reale, care i-au urmat, nu s-a comparat cu ea. A venit, din păcate, un moment în care, alături de acelaşi partener, a trebuit să facem ca planurile să devină realitate. El credea că aşa vreau eu; eu, de fapt, voiam doar să visez şi să fac planuri…

Aşa ne-am trezit în lumea reală, căreia i-am făcut faţă cum am putut, nu întotdeauna fericit.

Mi-am adus aminte de asta pentru că, acum fiind din nou într-o perioadă dificilă, ne-am apucat, iarăşi, să facem planuri. Am descoperit, iarăşi, voluptatea de a face planuri. „Sport“ la care acelaşi partener se dovedeşte, în continuare, mai bun decît mine. Fiind mai utopic şi crezînd într-un soi de bine… absolut, în care eu una, uneori, cu cinism, uit să mai cred…

Dar mergem înainte, trăind şi plănuind… Bucurîndu-ne, adeseori, de imagini şi realităţi posibile şi  fantastice…

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.