Cornişonul uman

Mă privea serios, muşcîndu-şi buza: „Îmi imaginez că vă trîntesc pe o masă şi că vă mănînc, bucată cu bucată.“ „Bucată cu bucată?“ „Fuduliile dumneavoastră, fiind deasupra, sînt pe post de garnitură, de condimente, să spunem aşa. Iar fundul reprezintă felul principal.“ „Şi coada mea?“ „E pusă deoparte, în loc de murătură.“ Am încuviinţat din cap, luînd un aer cvasiprofesionist, şi m-am uitat la ea. A surîs nervos, cu o sclipire provocatoare în priviri. „Am o întrebare pentru dumneavoastră“ – am spus eu. „Care anume?“ „Murătura asta... E vorba despre una dintre acele rondele micuţe, neglijabile, care se pun în hamburgerii de la coffee shop sau de castraveţii mari, buni, cu mărar, care se găsesc la băcăniile fine?“ 

Pisaţi două batoane de scorţişoară şi doi ardei iuţi roşii, uscaţi. Tocaţi mărunt două lamele de ghimbir proaspăt. Amestecaţi mirodeniile cu două linguri de seminţe de coriandru, două linguri de boabe de muştar, o linguriţă de piper negru boabe, una de quatre-épices, una de nucşoară măcinată şi patru cuişoare. Puneţi la fiert 600 ml de apă, cu 50 gr de sare de mare grunjoasă. Adăugaţi două linguriţe din amestecul de mirodenii, o linguriţă de seminţe de mărar, una de boabe de piper negru şi un litru de oţet alb. Fierbeţi trei minute şi filtraţi apoi lichidul, după ce s-a răcit. Umpleţi un borcan de doi litri cu doisprezece cornişoni cît mai mari, cu căţei de usturoi şi cu o legătură de mărar. Turnaţi deasupra zeama filtrată, închideţi ermetic borcanul şi lăsaţi să se mureze trei săptămîni, la rece. 

Dialogul canibal are loc între protagonistul Eddie Black – din romanul omonim, apărut în 1987, al lui Walter F. Shapiro –, un actor care îşi cîştigă traiul lucrînd pentru o măcelărie, şi tînăra Charlotte. Actul canibal nu se va consuma. Charlotte se dovedeşte a fi lesbiană.