Dileme electorale

Publicat în Dilema Veche nr. 534 din 8-14 mai 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Răsfoind gazetele timpului trecut, am descoperit un text scris de Pantazi Ghica, în preajma alegerilor din iarna anului 1859. Deşi redactat acum două secole (în gazeta Dîmboviţa, din 31 decembrie 1858), dilemele electorale rămîn eterne şi de nerezolvat pentru bietul alegător român. Ieri – Convenţia de la Paris, astăzi – Uniunea Europeană veghează la respectarea unor principii universal valabile, dar oare vor fi învăţat românii din lecţiile istoriei? Greu de spus. Citiţi!

„Lumea toată este’n mişcare, poştiile numai au cai de ajunsu ca să transporte prin districte pe acei carii se ducu, se’ntorcu, scriu şi facu totul ca să ajungă a fi aleşi sau a face să se aleagă candidatul principiilor sale, sau al partidului său ce îi plăteşte. Care va fi rezultatul acestor mişcări, acestor lupte morale mai obositoare şi mai importante decît campania unei armii întregi după asaltul unei cetăţi? – Mulţi pretindenţi, puţini aleşi! – Prea puţini poate, dar aceii puţini fi-voru oameni de treabă? – Avea-vor simţăminte, probe de iubire a ţărei? – Fi-voru oameni de legalitate, de capacitate, de bunăcredinţă? – Renunţa-voru la patimi, la interese personale, la ambiţiuni, invidii şi chiverniseli? – Alege-voru un domnitoru care să reprezinte un principiu de reforme, de progresu, de legalitate; sau alege-voru un domnitor care să le dea posturi, gratificaţiuni, onoari şi favoari? – Eată cuestiunea importantă, cuestiunea de vitalitate, de viitoru pentru naţiunea întreagă.

Ţara noastră seamănă cu o femeie jună, frumoasă, melancolică, plăcută, pe care însă o durere profundă, o boală rea au doborît-o atît cît nu i-a mai rămas decît o respirare obosită, o viaţă slăbită, cu desăvîrşire; ea au văzutu moartea de atîtea ori, d’aşa aproape încît celu mai micu lucru acum îi poate fi fatalu. – Convenţia (este vorba de Convenţia de la Paris din august 1858 – n.r.) au fost pentru dînsa medicul salutariu care a cercat o medicină potrivită, a reuşit a o scula şi a o aduce şînţ covalescenţă: Camera Domnitorului îi pot produce din aceste două efecte unul, o poate întrema cu totul şşiţ readuce la starea ei de sănătate fizică şi morală, la re’nflorirea tuturoru cugetăriloru şi senzaţiuniloru ei; sau îi poate da lovitura cea din urmă, şi auzi ultimul ei răcnetu de durere, de blestemu şi de viaţă; o poate învia sau omorî. – Dacă deputaţii viitori vor pricepe datoria loru şi vor alege un Domnitor care se reprezinte un principiu, să aibă instrucţiune, talente administrative, ecsperinţă guvernamentală, cunoştinţe vaste şi necesare, un domnitoriu probu, învăţatu, înţeleptu, moderatu, fără cugetu de răpire, şi de nepotismu, fără idei ruginite şi simpatii de oameni putreziţi în era noastră politică, dacă deputaţii voru fi progresişti, luminaţi, neambiţioşi, neinteresaţi, ţara va trăi. Dacă, din contră, vom păşi tot pe calea ilegalităţilor, a părtinirei, a interesului, a ambiţiunei, a patimilor, daca şi domnitoru şi camera nu voru fi decît rezultatul unor coterii, ţara va muri, blestemîndu infamia călăilor ei şi, blestemul ei, la ora ecspirării, va cădea pe capul copiiloru gîziloru ce ar fi ucis-o.  

Nu putem aştepta legalitatea, progresu, libertate individuală decît de la oameni luminaţi, învăţaţi, moderaţi, probi în simţămintele loru patriotice, nepărtinitori în cugetările loru, decît de la talente, capacitate instrucţiuneşiţ, onoare şi neinteresare. Deputaţii trebuie să fie totdeauna oameni cu averi ca să fie independenţi, ca să fie nesupuşi la necesităţile vieţuirei, trebuie să aibă cu ce trăi aşa încît să nu alerge la favoarele altora.  

Dacă deputaţii, dacă Domnitorulu nu vor împlini aceste condiţiuni, ţara va fi nefericită, Convenţiunea va deveni un steagu pe care toţi voru cîta să-l sfîşie, ca să nu mai rămîie nici un peticel din ea.“  

Cam aceleaşi dileme ne bîntuie şi astăzi: votăm, dar cu cine, probi sau şmecheri, morali sau imorali, europeni sau naţionalişti, buni administratori sau doar „talentaţi“? Europa a rămas tot un steag, util doar în fîşii? Sper ca textul lui Pantazi Ghica să ne fi lămurit spre ce ar trebui să ne îndreptăm. Doar un îndemn: să votaţi bine!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.