Dileme electorale
Răsfoind gazetele timpului trecut, am descoperit un text scris de Pantazi Ghica, în preajma alegerilor din iarna anului 1859. Deşi redactat acum două secole (în gazeta Dîmboviţa, din 31 decembrie 1858), dilemele electorale rămîn eterne şi de nerezolvat pentru bietul alegător român. Ieri – Convenţia de la Paris, astăzi – Uniunea Europeană veghează la respectarea unor principii universal valabile, dar oare vor fi învăţat românii din lecţiile istoriei? Greu de spus. Citiţi!
„Lumea toată este’n mişcare, poştiile numai au cai de ajunsu ca să transporte prin districte pe acei carii se ducu, se’ntorcu, scriu şi facu totul ca să ajungă a fi aleşi sau a face să se aleagă candidatul principiilor sale, sau al partidului său ce îi plăteşte. Care va fi rezultatul acestor mişcări, acestor lupte morale mai obositoare şi mai importante decît campania unei armii întregi după asaltul unei cetăţi? – Mulţi pretindenţi, puţini aleşi! – Prea puţini poate, dar aceii puţini fi-voru oameni de treabă? – Avea-vor simţăminte, probe de iubire a ţărei? – Fi-voru oameni de legalitate, de capacitate, de bunăcredinţă? – Renunţa-voru la patimi, la interese personale, la ambiţiuni, invidii şi chiverniseli? – Alege-voru un domnitoru care să reprezinte un principiu de reforme, de progresu, de legalitate; sau alege-voru un domnitor care să le dea posturi, gratificaţiuni, onoari şi favoari? – Eată cuestiunea importantă, cuestiunea de vitalitate, de viitoru pentru naţiunea întreagă.
Ţara noastră seamănă cu o femeie jună, frumoasă, melancolică, plăcută, pe care însă o durere profundă, o boală rea au doborît-o atît cît nu i-a mai rămas decît o respirare obosită, o viaţă slăbită, cu desăvîrşire; ea au văzutu moartea de atîtea ori, d’aşa aproape încît celu mai micu lucru acum îi poate fi fatalu. – Convenţia (este vorba de Convenţia de la Paris din august 1858 – n.r.) au fost pentru dînsa medicul salutariu care a cercat o medicină potrivită, a reuşit a o scula şi a o aduce şînţ covalescenţă: Camera Domnitorului îi pot produce din aceste două efecte unul, o poate întrema cu totul şşiţ readuce la starea ei de sănătate fizică şi morală, la re’nflorirea tuturoru cugetăriloru şi senzaţiuniloru ei; sau îi poate da lovitura cea din urmă, şi auzi ultimul ei răcnetu de durere, de blestemu şi de viaţă; o poate învia sau omorî. – Dacă deputaţii viitori vor pricepe datoria loru şi vor alege un Domnitor care se reprezinte un principiu, să aibă instrucţiune, talente administrative, ecsperinţă guvernamentală, cunoştinţe vaste şi necesare, un domnitoriu probu, învăţatu, înţeleptu, moderatu, fără cugetu de răpire, şi de nepotismu, fără idei ruginite şi simpatii de oameni putreziţi în era noastră politică, dacă deputaţii voru fi progresişti, luminaţi, neambiţioşi, neinteresaţi, ţara va trăi. Dacă, din contră, vom păşi tot pe calea ilegalităţilor, a părtinirei, a interesului, a ambiţiunei, a patimilor, daca şi domnitoru şi camera nu voru fi decît rezultatul unor coterii, ţara va muri, blestemîndu infamia călăilor ei şi, blestemul ei, la ora ecspirării, va cădea pe capul copiiloru gîziloru ce ar fi ucis-o.
Nu putem aştepta legalitatea, progresu, libertate individuală decît de la oameni luminaţi, învăţaţi, moderaţi, probi în simţămintele loru patriotice, nepărtinitori în cugetările loru, decît de la talente, capacitate instrucţiuneşiţ, onoare şi neinteresare. Deputaţii trebuie să fie totdeauna oameni cu averi ca să fie independenţi, ca să fie nesupuşi la necesităţile vieţuirei, trebuie să aibă cu ce trăi aşa încît să nu alerge la favoarele altora.
Dacă deputaţii, dacă Domnitorulu nu vor împlini aceste condiţiuni, ţara va fi nefericită, Convenţiunea va deveni un steagu pe care toţi voru cîta să-l sfîşie, ca să nu mai rămîie nici un peticel din ea.“
Cam aceleaşi dileme ne bîntuie şi astăzi: votăm, dar cu cine, probi sau şmecheri, morali sau imorali, europeni sau naţionalişti, buni administratori sau doar „talentaţi“? Europa a rămas tot un steag, util doar în fîşii? Sper ca textul lui Pantazi Ghica să ne fi lămurit spre ce ar trebui să ne îndreptăm. Doar un îndemn: să votaţi bine!
Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.
