Sînt client, am voie să urlu!

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

Există două mari categorii de clienţi: clientul veşnic nemulţumit, care îşi închipuie că totul i se cuvine, şi clientul umil, în banca lui, care crede că i se face o onoare cînd este servit. Din păcate, fac parte din ultima categorie, detestînd-o oarecum pe prima. La început, credeam că e o chestiune de bun-simţ să fii politicos, să nu-ţi aduci frustrările de acasă la supermarket, la restaurant, în sala de fitness, însă cu timpul mi-am dat seama că, în societatea noastră, dacă eşti un client uşor de mulţumit, eşti luat de fraier şi, în ultimă instanţă, păcălit. N-aş putea fi niciodată clientul furios care îşi cere într-un mod agresiv drepturile, însă pe măsură ce înaintez în vîrstă, îmi dau seama că timpul e preţios şi mă trezesc dînd mărunt din buze şi făcînd comentarii acide la coadă la poştă sau părăsind un restaurant dacă după primele zece minute nu mi se aduce nici măcar un meniu. Iar umilinţa ni se trage din comunism – cînd eram obişnuiţi să primim puţin, cu eforturi supraomeneşti.  

De curînd, am ochit o ofertă la o companie de telefonie mobilă – un smartphone gratis, la un abonament de 5 euro. În magazin erau numai angajaţi foarte tineri, care probabil că habar n-aveau ce e ăla comunism, însă în mod sigur erau educaţi, în capitalism, să zîmbească, să fie amabili şi să se comporte în general cu clienţii într-un mod standard. Aşadar, toţi sîntem trataţi la fel, fără nici o discriminare. În timp ce o fată roşcată îmi prezenta oferta pentru care venisem, din cealaltă parte a magazinului se auzeau nişte răcnete cumplite. Roşcata încremenise, deşi la ea nu ţipa nimeni, însă se simţea cumva ameninţată indirect. „Cum adică să nu urlu? Cine eşti tu să-mi spui mie să nu urlu? Sînt client, am voie să urlu dacă am chef!“ Era un tip în jur de 40 de ani care spumega, tropăind în jurul unei fete mărunţele care mai avea un pic şi izbucnea în plîns. Nu mi-am dat seama care fusese motivul crizei de nervi a bărbatului. Explodase însă atunci cînd angajata îi spusese ferm: „Vă rog să nu ţipaţi la mine!“ – cel puţin aşa am dedus din conversaţiile pe şoptite ale celorlalte fete: „Ce are ăsta, mă?“, „Ei, şi tu, ce are? Nu vezi că e nebun?“ „Cheam-o pe şefa ta… unde e şefa de magazin? Să te dea afară! Îmi spui tu mie că urlu!“ – continua să răcnească bărbatul. Într-un tîrziu, a apărut şi şeful, care a încercat să aplaneze conflictul, iar angajaţii s-au întors la treburile şi clienţii lor, încercînd să ignore incidentul. Parcă şi-ar fi pus brusc vată în urechi.  

„Nu vreţi să vedeţi şi alte telefoane pe care le avem pe stoc? Tot gratuite, la acelaşi abonament…“, îmi spune brusc roşcata din faţa mea, volubilă şi amabilă, de parcă ar fi apăsat cineva pe butonul pornit. Da, vreau să le văd. Îmi aduce un telefon mult mai bun decît cel de la ofertă, însă cu o mică zgîrietură pe carcasă. „Ce înseamnă pe stoc?“ întreb uşor suspicioasă. Roşcata e puţin încurcată. „Adică telefoane un pic mai vechi, care au fost expuse în magazin o vreme. Şi acestea pe care le vedeţi acum vor fi vîndute, la un moment dat, la o ofertă!“ Mă bucur, în sinea mea, convinsă că fac o afacere bună. „Vedeţi, poate mai sînt nişte poze, s-au jucat clienţii cu el… să le ştergeţi!“ N-are nici o importanţă. Facem schimb de zîmbete şi amabilităţi, fiecare mulţumită de modul în care a decurs „colaborarea“ noastră. Iau telefonul şi plec, întrebîndu-mă de ce trebuie să existe clienţi furioşi, într-o societate de consum perfectă.  

Ajung acasă şi încep să butonez telefonul. Într-adevăr, dau şi peste nişte poze. De prin aprilie 2013, apoi din iunie, august şi septembrie: doi copii la locul de joacă, o familie fericită, la mare, o reuniune de tineri la un grătar, mici sfîrîind. Toate acestea se întîmplau în magazin, desigur, în timp ce telefonul era „pe stoc“, iar clienţii făceau probe cu el. Mă întorc la fata roşcată, încercînd să-mi ţin nervii în frîu, îi arăt pozele. „Mi-aţi dat un telefon second hand. La ofertă!“ zic ironic. Fata se uită mirată la poze. Următoarea ei replică a fost mai degrabă oarecum naivă decît obraznică: „A, păi, nu vă faceţi probleme… e colega mea, fata de la casierie. Vreţi să o cunoaşteţi ca să vă convingeţi?“ Acest mic roboţel a fost programat să zîmbească, să-şi servească impecabil clienţii etc., însă i se pare perfect normal ca o colegă să folosească un telefon din magazin şi dup-aia ea să-l dea mai departe, prefăcîndu-se că-i nou şi că nu ştie nimic. Are un soft din Occident, dar piesele sînt, ca de obicei, made in Romania, aşa că ceva nu funcţioneaza bine şi dă erori. Sînt clientă… am voie să urlu? 

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.