Revolution calling

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

E titlul unei piese muzicale a grupului Queensryche şi face parte din marfa legendară a albumului Operation: Mindcrime, apărut în 1988. Din versurile piesei străbate o profundă stare de nelinişte. Un tînăr – eşuat în patima drogurilor şi intrat pe mîna unora care-l transformă în asasin – se uită în jurul lui şi constată halul de degradare a lumii în care trăieşte. Corupţia cruntă, domnia suverană şi eternă a banului, lipsa de scrupule a politicienilor, manipularea, absenţa totală a speranţei. „E suficient să te uiţi la televizor, ca să te prinzi că se întîmplă ceva…“, spune personajul central al poveştii. Şi tot el spune că o schimbare care trebuie să vină, la fel de bine ca şi această chemare a revoluţiei, sînt lucruri de neevitat. Întregul album e încărcat cu poveri serioase de critică la adresa sistemului capitalist american. Nu scapă nici religia, ca formă de manipulare, nici biserica, din poziţia ei de instituţie. Nu prea scapă nimeni. Amintesc din nou, e vorba despre un album apărut în 1988, acum mai bine de 25 de ani.

Zilele trecute, mînat de subiectele care plutesc în aer, am reascultat piesa şi am dat o căutare pe Google, să revăd versurile. Pe unul dintre site-urile specializate am dat şi peste nişte comentarii ale fanilor Queensryche. Ce-i acolo – să te iei cu mîinile de cap. Cu toate că, spre deosebire de cum e pe la noi, cînd lumea se contrazice, mai toţi îşi iau seama şi nu formulează jigniri la adresa preopinenţilor. Versurile piesei sînt folosite, de cei mai mulţi dintre cetăţenii care postează comentarii, pentru a-şi argumenta simpatiile politice. Evident că Obama şi celebrele promisiuni ale programului său fac obiectul celor mai multe luări de poziţie. În mai multe rînduri, socialismul şefului de la Casa Albă e luat în colimator şi secerat cu rafale de cuvinte care se vor, obligatoriu, argumente imbatabile. Mulţi comentatori pun aceste versuri ale trupei americane pe seama frustrărilor şi suferinţelor rămase în urma dezastrului economic din epoca actualului preşedinte american. Toate astea pînă cînd, printre comentatori, apare unul care le aduce aminte, mai ales înfocaţilor republicani, că versurile cu pricina sînt scrise în vremea finalului celui de-al doilea mandat al lui Ronald Reagan. În urma acestei chemări la o ordine rezonabilă, discuţiile se mută dinspre partide, candidaţi şi preşedinţi, spre ceea ce… pluteşte în aer. Revoluţia. Marea schimbare. E subiectul comun din majoritatea comentariilor care spun că nu se mai poate aşa, că limita a fost atinsă de multă vreme, că s-a ajuns la fundul sacului. Unii dintre comentatori se folosesc de felurite citate, care mai de care mai potrivite şi mai menite să arate că altfel nu se poate.  

Dincolo de faptul că nu iese fum fără foc, e lucru ştiut, bătătorit, că felul acesta de discuţii şi setul acesta de subiecte sînt apariţii ciclice, de cînd lumea. La un anumit interval, mai mic sau mai mare şi, întotdeauna, în perioadele de criză, ideea revoluţiei prinde rădăcini şi se instalează în realitate. Discuţiile astea nu se poartă, evident, doar în America. Ele sînt extrem de prezente şi pe la noi. De la mesele cu prieteni, pînă la platourile de filmare ale televiziunilor, de la articolele cu pretenţii, pînă la delirurile discuţiilor de cîrciumă, revoluţia, marea schimbare – sînt teme care se aud din ce în ce mai des. „Domnule, nu se mai poate în felul ăsta. E clar. Nu vezi ce e în jur? Nu vezi pînă unde pot ăştia să ajungă? Că nu mai au nici o limită. O să fie nasol. Ascultă-mă ce-ţi spun eu acuma! O să fie foarte nasol! Or să iasă oamenii! Peste bănci, peste politicieni, peste… tot! Nu vezi cum vuieşte toată lumea? Ai văzut ce e pe la turci, cu interdicţiile pentru net? Pe la ucraineni ai văzut cum dau ăia foc? Prin Siria se omoară pe capete. La greci, nici vorbă să se fi rezolvat ceva. E doar boală lungă. Pînă o exploda buba la americani. Atunci să vezi distracţie.“

Pe de o parte, guvernele interzic diferite lucruri, crezînd că asta e o soluţie. Pe de altă parte, nivelul de aparenţă, de vizibilitate relevantă a performanţei legii din sistemul democratic a scăzut foarte mult. Cel puţin de cîţiva ani, de cînd performanţele Internetului şi ale vitezei de comunicare au explodat, lumea s-a modificat fundamental. Evident, nu spun nici o noutate. Lumea nu mai are răbdare. A face bani, a munci, a creşte, a-ţi găsi locul în viaţă nu mai înseamnă un… proces. Un tip de devenire în etape, o succesiune de acumulări. Înseamnă doar „o idee“. O „găselniţă“. O „lovitură“. Ideea de reformă nu prea mai are sorţi să se menţină în sfera noţiunilor rezonabile. Reforma înseamnă, pentru înţelegerea de la ora asta, ceva care durează prea mult. E un termen care a cam obosit, alergînd în atîtea guri şi fiind rostit în atîtea rînduri, pentru a camufla, de fapt, o interminabilă succesiune de amînări. „Revoluţia“ sună cel mai bine. Sonoritatea ei sugerează rapiditate, lipsă de complicaţii pe termen lung, dar şi setea cumplită de pedepsire mulţumitoare şi instantanee a mutrelor arogante care-ţi fac nervii franjuri. Pe de altă parte, dezideologizarea – fie ea şi formală – a ideii de revoluţie pare un fel de rezolvare lăutărească a problemei. Ceva făcut exclusiv după ureche, după cum sună. Dar nu poate veni acum cineva care să spună, relaxat şi zîmbitor că, la momentul iniţial, orice revoluţie nu e după partitură? Ci, mai degrabă, după cum „sună“. Că partitura se scrie abia după intonarea imnului revoluţionar care sărbătoreşte victoria?

Însă e destul de clar şi altceva. Azi se comunică atît de mult şi de intens, încît ideea de revoluţie poate să sfîrşească prin a plictisi. Nu se ştie niciodată. Vorba rabinului din banc: „Se poate şi aşa, şi aşa…“ 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.