Globalizarea localizării
Scandal! Victor Ponta s-a pozat cu ciobanul Ghiţă. Sau era Elena Udrea? Nu contează. Ce i-a apucat pe toţi?
A fost odată ca niciodată o ţară din Uniunea Europeană; mai precis, care a fost primită în Uniunea Europeană în 2007. Cetăţenii ei se bucurau de libertăţi şi făceau lucruri gen iniţiativă privată, contribuind la construcţia capitalismului. Economia de piaţă era o Fata Morgana pentru toţi oamenii, toată lumea o fugărea ca pe o zînă drăcoasă şi plină de nuri. De-atunci, ne-au rămas niscai credite. Odată trecut acest episod, toată lumea din ţara cu pricina se gîndea cum să facă să nu i se ia casa sau alt lucru indispensabil.
Trendul ăsta, cu ciobanul Ghiţă, a fost inventat de agenţiile de publicitate. Vă mai amintiţi sloganurile sintetice şi prost traduse din engleză, de la începutul anilor ’90? Poate că nu, dar cine a lucrat în publicitate ştie bine despre ce vorbesc. Aşa a început totul. Pe atunci, nu exista ceva numit naţionalism, fiindcă ar fi însemnat să aderi la un lucru pe nume Republica Socialistă România. Şi la manualul de istorie din gimnaziu, sau la cel de liceu, care erau nişte corvezi.
Lucrurile astea au trecut, dar noi am continuat să cumpărăm detergenţi. Am cumpărat şi în afara Uniunii Europene (UE), am cumpărat şi în ea, în UE, am cumpărat şi după ce Boc, cu înţelepciunea lui economică, ne-a salvat de la criză. Sau era Tăriceanu?
Încăierare-s-ar susţinătorii ambelor partide, povestea asta cu creditele, plimbările prin Europa şi tot restul au lăsat urme în mentalitatea populară. Uniunea Europeană e bună, numai că e cam scumpă, am ajuns să ne gîndim toţi. În paralel, detergenţii continuau să spele rufe, că aşa sînt ei, detergenţi, lipsiţi de scrupule. A trebuit un ciclu de vreo 15 ani pentru ca noi, românii, să ne dăm seama că în Occident, cum se spunea pe vremea lui Ceauşescu, cîinii nu umblă chiar cu covrigi în coadă. Ne-am trezit, dintr-odată, mai îndrăgostiţi de moneda locală decît de excursiile din concediu.
Acum vreo unu-doi-trei ani, Gîndul, McCann şi alţii au început cu manifestări de orgoliu naţional. Brusc, consumatorul era copt, s-au făcut campanii pe această temă, s-au luat şi premii. A devenit cool să susţii valorile locale, să te cunoşti cu neaoşii şi-aşa mai departe. Neînfricaţii noştri politicieni au sesizat tendinţa şi s-au înghesuit imediat lîngă ciobanul Ghiţă, la poză.
Singura problemă e că naţionalismul retoric e susţinut, în momentul de faţă, de globalism publicitar. Desigur, există brand-uri care sînt mai presus de teritorii şi epoci, peste mode şi timp. Dar dacă vă uitaţi la premiile pe care le-a luat Pepsi în ultimii ani, o să vedeţi că problema cu trecutul încă nu s-a rezolvat. Iar politicienii, că tot am pornit de la ei, o să se îmbrace tot mai des cu fotă şi clop, dar degeaba.
Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).
Foto: adevarul.ro
