Cum a ajuns Mircea Badea substantiv comun

Publicat în Dilema Veche nr. 524 din 27 februarie - 5 martie 2014
Cum a ajuns Mircea Badea substantiv comun jpeg

S-a aşezat în faţa mesei pline cu ziare în timpuri imemoriale, pe vremea cînd mai erau ziare. Se strîmbă, suduie şi se dă de ceasul morţii de atunci, păstrîndu-şi miraculos aplombul peste mode şi timp. Noi, manieraţii, intelectualii, potoliţii, l-am remarcat, ne-am mirat, l-am lăsat în plata Domnului şi am schimbat postul, care, între timp, nu mai e post, pe Facebook, Casa Jurnalistului, Longform sau New Yorker. Dar, ei, ceilalţi, au rămas cu el. De aceea, e cazul să revenim şi noi puţin.

În timpul cît nu l-am băgat în seamă, Mircea Badea a devenit, din substantiv propriu, substantiv comun. Sau, mai frumos zis, din persoană – gen publicistic. Cea mai clară dovadă în acest sens este Radu Banciu, care îi insultă pe prietenii lui Badea cu aceeaşi furie cu care Badea îi insultă pe prietenii lui Banciu. România TV, postul care a cules ce e mai rău (pseudovedete sau pseudoformate) de la alte televiziuni, are şi ea un Mircea Badea, pe nume Dragoş Pătraru, care combate tot la ora 23. Iar acum un an, însăşi TVR avea în plan un Badea, dar nu l-a mai găsit.

Dacă zapezi, seara tîrziu, printre posturile cu rating zero aruncate pe cablu de tot felul de baroni locali, găseşti, cu siguranţă, şi vreo variantă poporanist-mucegăită, adormit-ardelenească a personajului. Sau vreun huhurez cataleptic, care, din loc în loc, are cîte un puseu voltaic de hlizeală şi activitate, crezîndu-se fără îndoială în programul matinal. În negura istoriei, acum vreo zece ani, pe OTV exista un văr sau aşa ceva al Loredanei Groza, care făcea ceva numit Revista revistelor. Avea o siglă de emisiune cu un răţoi şi adresă de mail de Yahoo. Rezist tentaţiei de a identifica mai precis toate aceste personaje – şi altele –, fiindcă nu diferenţa specifică ne interesează, ci genul proxim.

Acesta e din ce în ce mai cuprinzător. Mircea Badea, substantivul comun, s-a simţit într-o seară, tîrziu, închistat în însăşi ideea de seara, tîrziu. Şi a evadat în alte segmente ale grilei, sub forma unor monologişti în ebuliţiune, ca Silviu Mănăstire sau Felix Rache, care simt raza soarelui mîngîindu-le tenul, cînd apasă pe clanţa televiziunii.

Dar de unde vine Mircea Badea? Din nou, nu e vorba de CV, ci de categorie. Istoric vorbind, a consacrat-o Sorin Oancea, om de bază la Antene, încă din anii ’90, chiar cu Badea-omul, prin 2005, cînd a lansat Antena 3. De la Antena 3, a luat Badea-substantivul şi l-a dus la B1, unde, în toamna lui 2011, l-a înşurubat pe Banciu în scaun, în ipostaza gnomică de azi. Între timp, cu cîţiva ani înainte, Realitatea TV, care mînca bătaie de la Badea în fiecare seară, încercase o formulă asemănătoare, cu un tip pe nume Cătălin Oprişan, mult prea decent, în stilul lui frust, pentru ca să-i facă lui Badea probleme. Cătălin Oprişan a mîzgălit o vreme nişte lucruri pe un flipchart, la TV, şi după aceea s-a reprofilat.

Şi de ce voia tot TV-ul cu rating mic şi spume politice cîte-un Mircea Badea la ora 23? Fiindcă Mircea Badea avea şi are succes, dar şi fiindcă la ora 23, în România, la televizor, bate vîntul. Nu e vorba de telespectatori, fiindcă aceştia se găsesc – invers proporţional cu cifrele despre productivitatea muncii de la Institutul Naţional de Statistică. Ci de reclamă, care e puţină pe piaţa românească, drept pentru care se concentrează în prime-time, adică intervalul dinainte de Mircea Badea, interval unde sînt şi cei mai mulţi privitori.

Dar nu a zis Mircea Badea-omul, de atîtea ori, că emisiunea lui e rentabilă? Ba da, dar tocmai despre asta e vorba. Dacă iei în calcul un salariu lunar de 6-7000 de euro, cît s-a vehiculat în privinţa corifeului, şi nişte costuri minuscule în materie de studio, masă, scaun, lumină, ajungi la o reţetă de vreo 400 de euro pe ora de program. Acelaşi Badea-prototip a defilat eoni într-un nondecor şi cu genericul cu proteză, deci şi acolo mai sînt nişte economii.

Mircea Badea, substantiv comun, e o soluţie de criză. Costă puţin, mai puţin decît banii puţini pe care îi investesc publicitarii în segment. Iar la ora 23, publicul nu e din clasa muncitoare, ci mai degrabă pe dos, dintre oamenii care ajung a doua zi la ora 10 la birou, deci cu ceva putere de cumpărare.

Să facem o comparaţie cu ceea ce putem vedea la aceeaşi oră, pe-afară. Pe Antena 3, acelaşi Sorin Oancea programa, prin 2006-2007-2008, celebrul The Tonight Show de pe NBC, al lui Jay Leno. N-a prea mers, ca şi The Apprentice, difuzat în aceiaşi ani. The Tonight Show e mama tuturor formatelor de late night din America şi a fost inventat chiar pe NBC. Constă într-un platou de multe sute sau chiar mii de metri pătraţi, în care Jay Leno (sau succesorul lui, Jimmy Fallon, care tocmai a preluat show-ul) mai are, pe lîngă masă: canapea, fotoliu, doi invitaţi, o orchestră, un sidekick, o grămadă de public, invitaţi muzicali celebri de final. The Tonight Show a suferit reduceri drastice de buget, prin 2012, de la 100 la 80 de milioane de dolari pe an. La 45 de săptămîni de difuzare a cîte cinci ediţii, asta înseamnă cam de o mie de ori mai mult decît bugetul lui Mircea Badea, fie el substantiv propriu sau comun.

Totuşi, ce e sau cu ce se mănîncă Mircea Badea, ca gen? Dacă e să definim personaje, o paralelă între clasa Jay Leno, Jon Stewart, Conan O’Brien şi Badea – Banciu – Pătraru nu are rost. Despre felul cum ai noştri îi suduie pe duşmanii patronului au scris alţii destul. Mai puţin remarcat e faptul că meseria de Mircea Badea a început, în televiziune, pe vremea cînd exista presă, sub numele de revista presei, dar continuă şi se dezvoltă şi acum, cînd presa aproape că nu mai e. Trebuie că există în revistele presei fără presă şi altceva decît presă, iar perspectivele genului sînt invers proporţionale cu banii de publicitate care se găsesc pentru TV-ul de seara tîrziu. Şi proporţionale cu mania de a spiona concurenţa şi de a imita, a mediei din România. Cu alte cuvinte, perspective promiţătoare. Cel puţin pentru Badea, Banciu şi toţi ceilalţi.

Singurul lucru pe care puteţi să-l faceţi, dacă nu vă convine, e să schimbaţi postul. Dar nu de la unul la altul.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Foto: adevarul.ro

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.