Alte ţări, aceeaşi lume

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

În ultimii aproximativ zece ani, am tot călătorit, pentru nu prea lungi durate, prin diverse locuri europene. Locuri frumoase, istorice, cu multe de văzut şi la fel de multe de consumat. Evident, diferite între ele; dar şi asemănătoare, dacă nu în arhitectura oraşelor şi mentalităţile locuitorilor acestora, măcar în rutina călătoriilor. Rutină care-ţi dă senzaţia, desigur binecunoscută, că, pînă la urmă, pe undeva, există un număr de pattern-uri detectabile, care se tot repetă.  

Începînd cu aeroportul. Spaţiu fascinant în sine, no man’s land şi everyone’s land, al plăcerii de tranzit şi al promisiunilor spre un altundeva. Pentru mine – niciodată liniştit, din cauza senzaţiei de frică ce-şi face mereu drum spre suprafaţă, rîcîind uneori discret, alteori isteric, în ciuda eforturilor mele de a păstra aparenţele. Aşteptarea zborului va avea, întotdeauna, cel puţin pentru mine una, un fior – precum cel de dinaintea unei probe: cea a schimbării mediului cu care sînt atît de obişnuită, cel pămîntesc…

De aceea, orice (foarte scump) sandviş consumat pe plăcutul aeroport Otopeni e înghiţit cu un oarece nod în gît. Orice zîmbet adresat domnului ori doamnei din faţa mea, de la coada de îmbarcare (românilor, cel puţin celor cu care am avut eu de-a face, se pare că le place să se ridice în picioare din timp şi să stea la coadă), e uşor crispat. Frica de fundal mai trece doar în cele cîteva momente uşor atroce, în care primează lupta pentru supravieţuire: cînd oamenii se îmbulzesc în pas alergător spre avion, şi-ţi pierzi imaginarul tău loc în şirul nereglementar, dacă nu ţii pasul; cînd nu ai loc să-ţi pui toate bagajele sus (toată lumea are în exces) şi sari ca un dulău să-ţi cîştigi locul…

Zborul în sine îşi are clasica rutină: pe cursele spre Viena, şi pare-mi-se spre Paris, se aude doamna cu voce de pisi şi piţi, care ne sfătuieşte, pe un ton de mrrr, ce să facem în timpul zborului. După care iei aminte la pasagerul de alături, care, din ce în ce mai des, cel puţin în ce mă priveşte, se dovedeşte a fi o doamnă cu vederi religioase puternice. Şi de data asta, în drum spre Milano, am stat lîngă o tînără mamă foarte inimoasă, dar şi foarte bisericoasă, care mi-a prezentat, printre altele, şi vederile ei despre lume şi viaţă, de altfel foarte juste: să-i ajutăm, prin intermediul Bisericii, pe cei în nevoie, la modul practic (lucru care se face doar la scară foarte mică în România). 

De obicei, stewardesele sînt femei, şi nu foarte drăguţe în mod real. Pe zborul Alitalia erau doar domni, şi nu genul Feţi-Frumoşi, ci din cei mai rubiconzi şi cu barbă (mai normali...). Extrem de amabili: o amabilitate pe bune, naturală, neforţată, pe care am întîlnit-o rar, şi cu siguranţă nu în Franţa… Amabilitate ce presupune disponibilitate aproape necondiţionată din timpul tău şi energia ta pentru problemele celuilalt…

După aeroport, cînd ajungi într-o capitală europeană, urmează, desigur, taxiul. Taximetriştii sînt, invariabil, primii localnici cu care iei legătura. Şi, în general, le place să vorbească. În cele în jur de 45 de minute de la aeroport la hotel, eşti pus la curent cu ceea ce cred ei (şi o întreagă categorie – să-i zicem medie – de populaţie) că sînt principalele chestiuni politice, sociale şi economice ale ţării respective. În general privite uşor critic, dar şi cu o tentă de mîndrie naţională. Fie că sînt emigranţi vechi, dar care se consideră nativi, deşi vin din Mali ori Pakistan, fie că sînt (mai rar) francezi ori italieni sadea…

În drumul spre hotel, treci prin centru, unde ţi se arată monumentele locale, două-trei, din care unul e star, şi auzi detaliile din orice ghid care se respectă. La hotel tinzi să ai probleme cu căratul bagajelor, în ciuda bacşişului de care nu uiţi. Camerele, chiar cele bune (de vreo 4 stele), îşi au standardul lor: paturi comode, albe şi nici prea tari, nici prea moi, prosoape albe, la fel, prea puţine umeraşe şi un balcon care dă spre cîteva blocuri care doar noaptea capătă poezie…

Gesturile de rutină se termină cînd coborîm din nou; iar la recepţie, omul de acolo îţi recomandă restaurantul local. Unde, în sfîrşit, lucrurile se destind… 

IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.