Un cîntec pentru colonel

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

În blocul de garsoniere în care am locuit, aveam un vecin colonel în rezervă. Trecut de 75 de ani, un om serios, liniştit, aproape că nu-l auzeam niciodată, deşi stăteam perete-n perete. În aparenţă, pensionarii sînt vecinii ideali. Au tabieturi, dorm mult, nu te deranjează cu nimic. Îşi consumă în tăcere tristeţea de a fi bătrîn, în spatele unor uşi închise. Nu şi într-un bloc de garsoniere. Nicăieri în altă parte nu te simţi mai sufocat de oamenii din jur, de poveştile lor de viaţă, neterminate, de ură şi frustrare care se impregnează în ziduri, de mirosurile lor. Doar aici, viaţa „la comun“ devine insuportabilă.  

În urmă cu zece ani, cînd se mutase, colonelul reuşise să scandalizeze blocul. Fostul proprietar recuperase vila unde el ocupase o mansardă şi, ca să scape cît mai repede şi într-un mod onorabil de chiriaşi, le oferise cîte o locuinţă. Nu cu acte, însă plăteau o chirie simbolică şi li se garantase că nu-i va mai da nimeni afară cîte zile le mai rămăseseră de trăit, căci erau oameni în vîrstă. Colonelul adusese la bloc, din vila lui ultracentrală, un singur cufăr, însă acolo îşi ducea traiul, în pace şi bună înţelegere, un popor întreg de gîndaci. După exilul lor forţat, gîndacii care locuiau într-o ţărişoară de mărime medie spre mică – respectivul cufărul –, s-au trezit în situaţia de a cuceri un întreg imperiu, adică un bloc cu opt etaje şi vreo 60 de apartamente. Şi nu s-au dat înapoi. L-au invadat într-o singură după-amiază, strecurîndu-se prin cele mai ascunse şi nebănuite găuri, pătrunzînd în reţeaua electrică şi provocînd o pană de curent de proporţii. Iniţial, vecinii s-au isterizat şi au trecut la măsuri de exterminare în masă, însă, în scurtă vreme, gîndacii colonelului au început să fraternizeze cu alţii, aduşi de alţi bătrîni, de prin tot soiul de magherniţe şi dărăpănături ale Bucureştiului, şi nimeni n-a avut ce să le mai facă. Era blocul lor.  

Dar să revenim la colonel... Mi-am dat seama repede că armata îi disciplinase viaţa şi îi trasase un destin. Aşa cum spuneam, pensionarii au tabieturi. Al lui era să scuture haine şi preşuri peste balcon. Că le scutura dimineaţa era una – voia omul să le împrospăteze; că le scutura seara era din nou de înţeles – scăpa de praful de peste zi; însă plăcerea lui cea mai mare era să le scuture noaptea. Am numărat: îşi scutura bulendrele în medie de zece ori pe noapte. Şi pentru că era vară şi era foarte cald, dormeam cu toţii cu ferestrele deschise, aşa că visam numai preşuri, unele fermecate, care prindeau viaţa în mîinile colonelului, zvîcneau ca nişte cai nărăvaşi şi-şi luau zborul pe deasupra oraşului, ca-n povestea lui Aladin.

„Cu pensia pe care o am, te îmbrac din cap pînă-n picioare! N-ai vrea să ne unim garsonierele şi să trăim fericiţi împreună?“ mi-a zis într-o zi, pe un ton de parcă ar fi spus că afară sînt 20 de grade şi bate vîntul dinspre sud. Am zîmbit şi am răspuns politicos: „Nu, mulţumesc!“ Peste cîteva zile, prietenul meu l-a vizitat şi i-a făcut cadou nişte pantofi mai vechi. S-a bucurat mult, ai lui se scîlciaseră toţi.

Într-o vreme, îl vizita destul de des o fată cam de vîrsta mea, Alina. Îi făcea cumpărături, din cînd în cînd îi mai gătea. Probabil spera să moştenească garsoniera. Îi auzeam prin perete, sporovăind cîte o oră întreagă – vocea ei tînără, ca un ciripit vesel, a lui la început stinsă, apoi din ce în ce mai vioaie, pînă cînd devenea aproape o voce de bărbat, într-o conversaţie cu partenera lui de viaţă. Cînd fata s-a prins că nu era rost de moştenit nimic, n-a mai venit. L-am văzut pe colonel din ce în ce mai abătut. „Nu ştii ceva de Alina? Fata care venea pe la mine...“, mă întreba el cînd ne întîlneam la lift. Era ca o litanie, de fapt se întreba pe sine însuşi. Apoi venea noaptea şi începea să-şi scuture preşurile. Metodic, cu înverşunare. Abia atunci mi-am dat seama cît era de singur, de fapt, iar vălătucii de praf care ieşeau din preşurile lui inerte şi lipsite de viaţă, nu fermecate ca-n visele mele, erau ca o chemare, un strigăt disperat în noapte al unui om bătrîn.  

După plecarea Alinei, lucrurile au început să o ia treptat razna. L-am întîlnit o dată pe la piaţa Galaţi, răvăşit, cu cămaşa ruptă la umăr, parcă pornise într-o campanie de cucerire. Nu m-a recunoscut. Într-o noapte, cînd nu puteam să adorm din cauza căldurii şi a preşurilor, m-am dus în bucătăria care era lipită de a lui şi am început să cînt. Unul dintre cîntecele munţăreşti pe care le ştiam, din cele melodioase şi sfîşietor de triste, poate „Rîpa“ sau „Pădurea nebună“. Ştiam că e treaz şi că mă ascultă. Măcar atît puteam să fac pentru el – să-i ofer un cîntec.  

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.