Nimfomana, Homo manelicus şi dronele

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Interzicerea Nymphomaniac 2 a provocat un val de comentarii consternate, în publicaţiile mai cuminţi, şi de obscenităţi furios-demonstrative, în mediile mai puţin convenţionale sau pe reţelele sociale. Dar, sub aceste reacţii, există un gen de tensiune socială la care e bine să fim atenţi. Mai ales că Nymphomaniac nu e singurul caz, din ultimele zile, în care putem vorbi de libertate de exprimare.

De fapt, interzicerea nici nu a fost interzicere. Clasificarea cu nume ezoteric IM18-XXX, acordată iniţial de Consiliul Naţional al Cinematografiei, însemna că filmul nu poate fi difuzat în cinematografe, ci numai pe DVD şi alte suporturi. CNC-ul a şi revenit a doua zi asupra deciziei, care pare o bîlbă gen Parlamentul României, aşa încît filmul lui Lars von Trier poate fi văzut în cinematografe începînd din aceste zile. Dar, sigur, von Trier are fani dedicaţi (şi eu sînt unul, chiar dacă nu pentru ultimele filme) şi cu vizibilitate publică, aşa că reacţia, alimentată şi de promotorii filmului, a fost puternică.

E drept, pînă la data la care CNC-ul era să excludă filmul din cinematografe, nici o ţară europeană nu făcuse aşa ceva, deci protestele n-au fost chiar gratuite. Dar, în aceleaşi zile, Consiliul Naţional al Audiovizualului refuza prelungirea licenţei pentru Taraf TV, postul de manele al lui Silviu Prigoană. Ştirea a trecut nu chiar neobservată, dar fără a face aceleaşi valuri ca Nymphomaniac. Pe scurt, postul va ieşi din emisie pe 15 februarie, dacă nu va primi aviz favorabil la contestaţia pe care a anunţat că o va depune.

Ce acuzaţii a adus CNA televiziunii? E vorba de clipuri cu manele, cu dansatoare îmbrăcate sumar, mimarea unor acte sexuale şi apariţia unor minori în chip de manelişti. Decizia e una oarecum subită, fiindcă postul, departe de a fi o culme a civilizaţiei, n-a provocat scandaluri de magnitudinea celor de la defunctul OTV. Postul lui Silviu Prigoană a fost amendat, în trecut, pentru promovarea unor produse naturiste şi a lui Traian Băsescu. Şi, altădată, pentru nişte manele care săreau peste cal.

Dacă sînteţi curioşi cum arată ce se vede pe Taraf TV şi nu aveţi Taraf TV, deschideţi pe calculator YouTube şi ieşiţi din contul cu care eraţi logat(ă), presupunînd că aveţi aşa ceva: printre Oane Zăvoranu şi Doza de Haş, stomacul de balenă al producţiei video mondiale vă va livra cu siguranţă şi cîteva manele, fiindcă ştie din ce ţară intraţi şi ştie ce consumă conaţionalii dumneavoastră. Maneaua tipică a lui 2013-2014 e binişor produsă, iar în ea, de regulă, un pitic se văicăreşte, înconjurat de blonde unduitoare. Din cînd în cînd, blondele se tăvălesc pe jos, dar, de regulă, camera stă mai mult pe – iertare – fundurile lor. E clar, dacă regizorii clipurilor ştiu ce fac, şi presupun că ştiu, publicul de manele are o preferinţă pentru – iertaţi-mă din nou – fundurile dansatoarelor, şi tare aş vrea să dau o explicaţie barthesiană pentru asta, cu atît mai mult cu cît ştiam că, în general, există bărbaţi cărora le plac picioarele şi bărbaţi cărora le plac sînii. Singurul lucru care-mi trece prin cap e clişeul darwinist conform căruia masculul Homo sapiens e atras de şoldurile late, care înseamnă aptitudini reproductive superioare. Tot ceea ce aş putea să adaug e că spectatorul-manelist, Homo manelicus, cum vreţi să-i ziceţi, posedă un eros mai puţin sofisticat (n-o fi un alt clişeu?), un traseu freudian mai scurt, o sublimare eficientă reproductiv.

E amuzant? Da. Şi dezgustător. Căutaţi clipurile pe YouTube. N-o să ştiţi dacă să rîdeţi sau să plîngeţi. Dar fundurile respective – iertare pentru a treia (şi ultima) oară – sînt îmbrăcate. Cam tot atît de îmbrăcate cît al lui Beyoncé sau al altor celebrităţi asemănătoare. Sigur, o să ziceţi, dar Beyoncé e o mare artistă de r’n’b ş.a.m.d. Aici intervine problema mea: un CNA care interzice Taraf TV, dar lasă-n pace posturile cu Beyoncé e foarte aproape de a emite judecăţi de gust. Or, asta-i mai rău decît toate codurile morale şi religioase în numele cărora s-au inventat comisii de cenzură, din Antichitate şi pînă azi.

În general, oricît de hilar-oribile sînt clipurile cu manele – şi am văzut destule, ca să pot să-mi fac o părere –, nu găseşti în ele nuditate, acte sexuale şi alte lucruri pe care le iei în considerare cînd formulezi interdicţii. Iar problema, în cazul Taraf TV, e faptul că interdicţia nu funcţionează. Clipurile sînt în continuare pe YouTube (apropo, o platformă talibană în materie de astfel de lucruri, fiindcă a vrut să evite proliferarea pornografiei), unde au milioane de vizionări. Internetul e mai ieftin şi cu siguranţă mai răspîndit nu decît televiziunea, ci decît pachetele opţionale în care cabliştii vînd Taraf TV. În cazul în care CNA a luat o decizie validă, e nevoie, oare, să inventăm şi un Consiliu Naţional al Internetului?

Comparaţia dintre cazul Nymphomaniac şi cazul Taraf TV interesează însă mai puţin, fiindcă vorbim de un context mai larg. Şi interdicţia referitoare la dronele cu aparatură de înregistrare intră aici. Conform unui proiect normativ, acestea nu mai au voie să zboare fără aprobare, chiar dacă au mai puţin de un kilogram. Povestea seamănă cu înregistrarea maşinii de scris la Miliţie, pe vremea lui Ceauşescu. Asta, cu atît mai mult cu cît dronele cu cameră au fost foarte prezente la marşurile de protest din toamnă. Cele pentru care, apropo, ar fi trebuit, de asemenea, aprobare de la Primărie, conform unei legi foarte blamate la începutul anilor ’90.

La toate acestea se adaugă sancţiunile pentru declaraţii critice la adresa magistraţilor, prevăzute în articolul 276 din noul Cod Penal. Prevederea e considerată prea dură, chiar de o parte a spectrului parlamentar, fiindcă un număr de liberali şi-au anunţat intenţia de a cere modificarea ei.

Dar, în definitiv, care e legătura dintre Lars von Trier, Nicolae Guţă, drone şi magistraţi? Sînt ştiri din ultimele zile, în care e vorba, în ultimă instanţă, de libertatea de exprimare, ca şi de senzaţia generalizată conform căreia „aşa nu se mai poate“. Trebuie făcut ceva, iar interdicţiile sînt cele mai la îndemînă. Problema e însă că o asemenea stare de spirit poate duce foarte uşor la excese gen Consiliul Media al vecinilor maghiari. Or, într-un spaţiu ca România şi vremuri ca ale noastre, prisosul de libertate e preferabil celui de reglementare.

Shimon Peres spunea că televiziunea face dictatura imposibilă şi democraţia insuportabilă. Însă democraţia insuportabilă e, totuşi, mai uşor de suportat decît dictatura. Iar libertatea de exprimare nu e niciodată cît trebuie. E ori prea multă, ori prea puţină.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.