Oameni cenuşii

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Sînt vecinii mei, deşi cei mai mulţi nu au case, dorm pe stradă. Fiecare îşi are „locul“ lui – bordura lui, colţul lui de intersecţie, buticul lui, unde cerşeşte, vitrina lui de magazin, pe care s-o folosească, dimineaţa, pe post de oglindă – de care nu se îndepărteză prea mult, de frică să nu şi-l piardă. Mă întîlnesc cu ei aproape zilnic, îi ocolesc, deşi aş putea, de fapt, să-i salut, căci îi văd mai des decît pe mulţi dintre prietenii mei. Ei sînt oamenii cenuşii ai Marelui Oraş, deşi fiecare în sine ar putea fi o pată de culoare.

● Domn’ şofer. Locuieşte de ani buni într-o Dacie Solenza ruginită, care, din cînd în cînd, mai şi porneşte, căci altfel n-ar putea să dea drumul la motor ca să se încălzească iarna. Dacia pare abandonată, pe o străduţă din spatele blocurilor, dar dacă te uiţi înăuntru, descoperi o casă în toată regula: perne, o pilotă, sacoşe cu boarfe, PET-uri goale, un prosop, o săpunieră cu un săpun. I-a făcut-o cadou, fără acte, un vecin. Ziua şi-o petrece, beat, în faţă la butic. Habar n-am de unde face rost de bani pentru băutură. Vara, bea bere la 2 litri, cu sorbituri lungi. Cînd se îmbată şi se împăiază, cade ca musca leşinată de căldură şi adoarme chircit, chiar pe trotuar. Dar se trezeşte şi o ia de la capăt. Are o pereche de ciocate aproape noi, de care e foarte mîndru. Toţi îi zic Şoferu’, dar el n-are carnet. În ultima zi a anului trecut, înainte ca petrecerile de Revelion să înceapă, el era cel mai vesel om de pe stradă. Beat muci, se învîrtea într-o horă de unul singur, în jurul maşinii lui, chiuia şi tropăia mărunt din ciocate.

● Băutorii de spirt. Stau, seară de seară, în faţă la BRD – a clean, well lighted place, vorba lui Hemingway, şi beau pe rînd, tovărăşeşte, din sticla cu fata zîmbitoare, îmbrăcată în halat alb. El şi ea, atît de boţiţi încît nu le mai recunoşti feţele cele adevărate. El e mai cu tupeu, le cere trecătorilor bani de pîine. „Nu-ţi dau că bei spirt!“ îi zic zîmbind, într-o seară. „Cine bea spirt?“ zice ofensat, împingînd sticla cu piciorul, cu scîrbă. „Eu nu beau spirt. Baba mea bea spirt. Nu vezi că în faţă la ea e sticla?“ Baba dă din cap, ca să-l aprobe.   

● Pictorul. Stă pe o bordură şi toată ziua desenează, atent şi conştiincios ca un şcolar. Are bloc de desen şi carioci, cum o fi făcut rost de ele? Ca să-i vină inspiraţia, se uită lung la oamenii care trec, închide cîte un ochi şi cînd îl deschide, vede lumea altfel… deh, ca orice artist! Are părul lung, prins în coadă, lucios, pare dat cu gel, de fapt, e de la mizerie. Degetele lui negre mînuiesc delicat cariocile. Din cînd în cînd, face cîte un „psst!“ discret unei doamne mai cochete sau unei domnişoare şi, prin gesturi, o invită mai aproape, să-i arate opera. Doamnele se apropie curioase, crezînd că or să descopere vreun geniu neînţeles. Tot blocul de desen e plin de penisuri erecte, de diferite culori, în diferite poziţii. Doamnele se îngălbenesc la faţă şi pleacă oripilate. Şi atunci, el începe să rîdă în hohote, de parcă tocmai ar fi făcut o şotie.

● Vikingul. Stă în faţă la un second hand. Rufos, cu şubă, dar încălţat în şlapi pe orice vreme, cu o barbă mare, roşcată. Are o faţă crîncenă, de războinic nordic, care se pregăteşte s-o pornească spre Valhalla. Vorbeşte de unul singur, îşi mestecă cuvintele de nu înţelegi nimic. Cîteodată, se ia după cîte un om şi-l urmăreşte vreo 10-20 de metri, gesticulînd. Te aştepţi să scoată vreun topor de viking şi să-i dea cu el în cap. Dar nu, doar trece pe lîngă el ca un abur din altă lume, apoi se întoarce la locul lui de la second hand, cugetînd la alte planuri de cucerire a Şoselei Mihai Bravu.

● Baba. Seamănă cu Muma Pădurii. Sau cu Baba Dochia. Poate că e Gerilă, în varianta feminină, căci vara are pe ea zece cojoace, fîşuri, paltoane, şi tot tremură de frig. Dîrdîie tot timpul şi-şi suflă în pumni să se încălzească. Doar cînd face rost de alcool se linişteşte. Bea şi se lungeşte pe trotuar. Adoarme. De la distanţă, nici nu mai pare o făptură umană, doar o boccea mare de haine.

● Iubitorul de cîini. Mai de mult, avea vreo şapte cîini, şapte dulăi care îl urmau peste tot, unii legaţi cu cîte o sfoară, cei mai mulţi liberi. Traversa cu haita pe la intersecţia de la Eminescu, apoi îşi găsea cîte un loc unde se aciuia o noapte, două. Din cartoane, construia un adăpost pentru el şi cîinii lui. Din funduri tăiate de PET-uri le făcea castronaşe pentru apă. Cîinii erau agresivi, dacă te apropiai de el, te atacau. Cînd primea de mîncare, împărţea tot cu cîinii. Odată, l-am văzut cum le dădea un pui întreg la rotisor. El nu s-a atins nici măcar de o aripioară. Mai nou, de cînd cu isteria cu cîinii vagabonzi, i-au mai luat din cîini, a rămas doar cu doi. Şi era trist.     

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.