Răsplata fraierului

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Feţele ascunse ale luptei de clasă jpeg

Din întîmplarea cu mita colectivă (îi spun aşa pentru că, în acest caz, un grup o dă, iar celălalt o primeşte) de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti, cerută pe un ton vehement şi jignitor de un cadru didactic, am reţinut şi o nuanţă de filozofie socială, la nivel de picioru’ broaştei, pe care doamna învăţătoare a dezvoltat-o cu ocazia „moralei“ pe care o făcea părinţilor. Îi întreba, printre altele, în mod retoric – credea ea atunci –, dacă cineva are curaj „să se pună cu sistemul“ şi, dacă nu are nimeni curaj, atunci să dea mita şi să tacă din gură. Ştia, şi ştim cu toţii, că este greu să te pui „cu sistemul“, indiferent de ocazia pe care ţi-o alegi. La noi, în spaţiul tuturor intereselor, trădărilor, laşităţilor şi nimicniciilor umane, a ieşi din rînd echivalează, de cele mai multe ori, cu „sinuciderea“. Am asemenea experienţe proprii şi, la ultima, un coleg „cuminte“ chiar aşa mi-a spus: „Ai grijă ce faci! Cred că eşti conştient că te poţi «sinucide»?!“ Evident că eram conştient, numai că el nu ştia că îmi doream să „mor“ singur, izolat şi cu adevărul spus, înaintea unei anunţate şi evidente „sinucideri“ colective…

Tot asta i se va întîmpla şi persoanei care a avut curajul să facă dezvăluiri, presei şi opiniei publice, despre ce se întîmplă acolo. Trăim într-o ţară în care există un adevărat cult pentru caricatura aia sinistră cu trei maimuţe care ne amintesc că cine „nu vede, nu aude şi tace trăieşte o mie de ani în pace.“ Anticipez că-i va fi greu… foarte greu… şi-mi doresc ca cele ce le voi scrie acum să rămînă o simplă viziune proprie, fără acoperire în realitatea noastră de zi cu zi. Nu exagerez cînd spun că este un gest de eroism, iar România, azi, nu are nevoie de eroi şi nu valorizează în nici un fel asemenea gesturi.

Dimpotrivă! Cel care se pune în asemenea situaţii traversează un deşert de complicităţi şi răutăţi, într-o lume indiferentă, care, în loc de un cuvînt de încurajare, va prefera să tacă sau cel mult să şoptească pe la colţuri, arătîndu-te cu degetul: „Ăsta (sau asta) e ăla (sau aia) care a pîrît la presă… ştii… atunci, cu cadourile de la Şcoala 10.“ Distanţa dintre opinia publică de la noi şi nivelul gestului este mare. Puţini – o minoritate – vor înţelege că există o limită a răbdării şi a toleranţei faţă de infractor. În acest caz, după ce că îi jefuia de bani, îi mai şi jignea, oferindu-le lecţii de viaţă şi adaptare la mediu. Pentru că asta se întîmplă. Pe un fond de toleranţă excesivă sau indiferenţă, pur şi simplu infractorii se caţără pe umerii noştri şi ne oferă, cu superioritate şi cinism, lecţii de viaţă. Vor fi foarte mulţi cei care o vor învinovăţi pe persoana respectivă, spunînd că în loc să dea drumul la un asemenea scandal, mai bine ar fi răbdat şi ar fi tăcut şi că, oricum, preţul este prea mare pentru suma mică pe care o cerea „doamna“. Sîntem prea toleranţi cu hoţii şi pentru că ne gîndim, cei mai mulţi dintre noi, că şi nouă ni se poate întîmpla la fel cînd cerem ceva cuiva. Sîntem într-un infinit cerc al complicităţii prin tăcere. Acest cerc îi cuprinde în el şi pe micul găinar, dar şi pe hoţul „cu acte“, care fură cu sutele de milioane de euro. În ultima perioadă, cel puţin, cei din urmă amintiţi au numai „dosare politice“. Cum se atinge cineva de hoţiile lor, încep să ţipe, punînd aceeaşi placă: „Este un dosar politic.“ Mai nou, observ că şi micii găinari de prin oraşele şi satele patriei spun la fel. Presa locală este plină de oameni mărunţi şi infractori care îşi justifică hoţiile la fel. Vorba unei curve pe care am văzut-o, cu totul întîmplător, la o televiziune „de ştiri“, care îşi atenţiona colegul de platou să fie atent cum îi vorbeşte, că ea este „persoană publică“. A auzit ea chestia asta pe undeva şi i s-a părut că sună bine.

Dar să revenim. Ceea ce nu ştiu hoţii – şi nu au de unde să ştie – este că în orice tip de organizare umană există şi altfel de oameni decît ei. Ei reprezintă contraponderea, filonul strălucitor, pozitiv, pe care societatea îl dezvoltă în mod natural. Preocupat fiind de natura moralei în societatea umană, Francis Fukuyama, în Marea ruptură. Natura umană şi refacerea ordinii sociale (Humanitas, 2002), îşi pune o întrebare simplă, care, rostită altfel, stă azi pe buzele multor concetăţeni: „Cum reuşesc agenţii raţionali, dar egoişti, să ajungă la norme de cooperare care maximizează bunăstarea grupului, din moment ce ei se simt tentaţi să abandoneze soluţia cooperării şi să obţină beneficii mai sigure pe cont propriu?“ (p. 196 ) Formularea comună care ni s-ar potrivi ar fi aceasta: cum reuşim, totuşi, să supravieţuim ca naţiune, din moment ce a da şi a primi mită au devenit un fapt comun, firesc, cotidian? Comportamentul uman individual este înclinat spre trădare, pentru că egoismul din noi ne duce înspre finalităţile propuse, fără a ţine cont mereu de mijloacele folosite, dar, în acelaşi timp, omul are în el şi morala fără de care nu ar avea acces la Dumnezeu, aşa cum se exprimă Kant. A trăi într-un fel sau altul este, pînă la urmă, o alegere personală.

John Nash, laureat Nobel pentru economie (recomand oricui filmul A Beautiful Mind al lui Ron Howard, cu Russell Crowe), a plecat de la aceste caracteristici ale naturii umane şi a pus la punct o teorie matematică (cît de predictibili sîntem, totuşi!!!) a consumatorului ca parte a teoriei jocurilor. Francis Fukuyama explică: „Problema clasică din teoria jocurilor se numeşte «dilema prizonierului». Sam şi cu mine ne aflăm la închisoare şi punem la punct un plan de evadare. Dacă noi doi cooperăm, scăpăm. Dar dacă eu respect înţelegerea, iar Sam mă toarnă la gardieni, eu voi fi sever pedepsit. Invers, dacă Sam respectă înţelegerea, iar eu îl torn, gardienii mă vor răsplăti pe mine. Dacă trădăm amîndoi, nimeni nu se alege cu nimic. Pentru amîndoi, ar fi mai bine să respectăm înţelegerea iniţială, dar riscul ca Sam să mă trădeze este important, iar eu voi primi o recompensă dacă îl trădez. Aşa încît amîndoi ne hotărîm să trişăm. În ciuda avantajelor reciproce ale cooperării, pericolul trădării împiedică să apară colaborarea. (…) Pentru tine, cea mai bună strategie posibilă este: minimizează riscul de a fi prins în aşa-numita «răsplată a fraierului», în care celălalt jucător primeşte o recompensă pentru că te-a turnat, iar tu ai respectat înţelegerea.“ (op. cit., pp. 196-197)

Acesta este motivul pentru care a ieşi din tipar e dificil. Natura umană ne îndeamnă la răzvrătire şi, în acelaşi timp, la conservare a liniştii, prin tăcere şi neimplicare. Numai unii se pot opune în mod calculat şi cu efecte, îndreptînd lucrurile în jurul lor. Preţul, în cazul nostru, nu este de neglijat, dacă ţinem cont că „doamna“ se va întoarce la catedră pentru că în cursul procesului nimeni nu se va obosi să-i dovedească vinovăţia, iar înregistrările neautorizate nu se iau în calcul ca probe în justiţie. Va spune că este nevinovată şi, legal, va avea dreptate. De asemenea, copiii celor care au tăcut nu vor fi pedepsiţi, aşa cum va fi copilul eroinei noastre. Atmosfera din acea şcoală va fi imposibilă, pentru că ceilalţi profesori se vor solidariza în mod tacit cu colega lor „dată pe nedrept afară“. Şi ei au luat mită ani de zile, sub formă de cadouri consistente, şi ştiu că, prin acest gest, au pierdut mult. Pentru unii, faptul de a lua mită a devenit atît de firesc, încît îl invocă pe ton din ce în ce mai ridicat, amintind de salariile foarte mici şi de subfinanţarea sistemului. Ei aduc discuţia în alt plan, în încercarea de a-şi justifica hoţia. Dacă nu ai chemare, nu ai ce căuta în învăţămînt. Nu sînt vinovaţi părinţii şi copiii pentru frustrările unor rătăciţi pentru care meseria de profesor este egală cu cea de strungar. Să mă ierte strungarii pasionaţi. Mă gîndeam, doar, că una este să modelezi destine şi alta este să modelezi metal. Pentru „fraierul“ nostru, va fi greu, şi în familie, şi între prieteni. La momentul în care am făcut gestul de „eroism“, am primit zeci de telefoane care mă invitau să mă gîndesc la copiii mei, dacă nu mă gîndesc la mine, pentru că voi fi dat afară şi nu voi mai avea ce să le pun pe masă. Este greu ca un soţ sau o soţie să-ţi înţeleagă faptele de „vitejie socială“ . Mai devreme sau mai tîrziu, ţi se va spune că ai greşit, iar tonul va fi unul apăsat, să înţelegi că eşti vinovat şi neliniştea familiei ţi se datorează. Patronul te va privi altfel şi se va gîndi la ce documente ai acces, pentru că şi el fură statul de zeci de ani, cu sume mult mai mari decît toate cadourile făcute portarilor din Şcoala nr. 10, de-a lungul tuturor timpurilor. În final, în lipsa unei susţineri în familie şi societate, „fraierul“ va ajunge să-şi regrete gestul şi nu-l va repeta. În ochii celorlalţi, persoana devine un fraier la modul propriu, fără ghilimele şi fără alte interpretări.

Aşa stînd lucrurile, ce-i de făcut? Aşa cum spuneam, „fraierii“ apar ca şi hoţii, în mod natural. Autorul citat militează pentru o strategie „dinte pentru dinte“, în care „jucătorul răspunde prin cooperare, la cooperare, şi prin trădare, la trădare, rezultînd un proces de învăţare la capătul căruia fiecare jucător recunoaşte că, pe termen lung, strategia cooperării îi aduce un cîştig mai mare decît strategia trădării, şi este, deci, optimă din punct de vedere ra-ţional.“ (op. cit., p. 197) După multe eforturi şi reluări ale procesului, societatea poate să ajungă în situaţia ca „fraierii“ să devină solidari între ei şi să creeze o contrapondere la hoţi. Nu este simplu, dar evoluţia civilizaţiei umane şi a unor naţiuni în particular ne demonstrează că se poate. „Cheia este iteraţia: dacă ştii că trebuie să lucrezi cu acelaşi grup de oameni, un timp mai îndelungat, şi dacă ştii că ei vor ţine minte cînd ai fost corect cu ei şi cînd i-ai înşelat, va fi în interesul tău să fii corect. Într-o asemenea situaţie, va apărea spontan o normă a reciprocităţii, deoarece reputaţia devine un bun de preţ.“ (op. cit.i p. 198) Se poate întîmpla asta la noi? Cînd? De cîte iteraţii va fi nevoie? Iată întrebări la care este greu, foarte greu de răspuns. Deocamdată, la noi, „fraierii“ sînt foarte puţini. Mă declar la fel şi îmi exprim public solidaritatea cu doamna care a înregistrat şi a dat publicităţii monologul oribil de la Şcoala nr. 10. Am simţit nevoia unui asemenea gest pentru că România este plină de hoţi, şi ei solidari între ei. În ultima vreme, nici nu le mai spunem aşa. Îi alintăm spunîndu-le „băieţii noştri deştepţi“.

Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu-Jiu.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.