Cum pătezi tricoul

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Teoria conspiraţiei jpeg

Sînt un consumator avid de reclame. Nu mă plictisesc în pauzele din şi dintre filme, chiar dacă am mai văzut reclama la nu ştiu ce margarină, de o mie de ori. Mă uit de fiecare dată la altceva – la hainele actorilor, la feţele lor, la decor, la felia de pîine unsă, la faţa de masă. Tot de aici, şi cîteva nedumeriri, pe care sînt convinsă că le împărtăşiţi mulţi dintre dumneavoastră.

De pildă, cît de stîngaci trebuie să fii încît să pătezi o rochie/tricou/bluză în aşa fel încît să pară că ai fost măcelărit de două ori, cu drujba, într-un film de groază de categoria C? „Ah, s-a pătat!“ zice vreun personaj şi pune tot borcanul cu dulceaţă pe piepţii hainei. Sigur, profesioniştii din domeniu o să spună că lucrurile trebuie să fie mari şi clare, simple, să priceapă tot omul, dar, zău, chiar aşa de grosier?

Altele, în afară de faptul că sînt de-a dreptul sexiste şi pline de clişee obosite, îi şi învaţă chestii destul de nasoale pe copii. De pildă, tot o reclamă la un detergent – îmi scapă acum care – îţi arată o fetiţă care se desprieteneşte de prietena ei cea mai bună pentru că aia i-a pătat bluza preferată. Apare detergentul suprem, pata iese şi copilul e iar prieten cu desprietenita. Moralmente, eticeşte – destul de dubios.

Alte cîteva femei se minunează şi admiră de pe margine rochia neagră a alteia. „Ce neagră e, e nouă?“ „Da’ de unde, nu e nouă“, bla, bla. Şi cea invidiată de amice scoate din senin un ditamai bidonul de detergent şi le arată proastelor cum se face că negrul rămîne negru mai mult timp. Scoate bidonul în timpul în care toate se află la operă sau la teatru, undeva. Oi fi fost şi eu cu multe chestii nepotrivite în locuri nepotrivite, dar cu detergentul la operă jur că n-am fost.

Minunate sînt şi reclamele la hîrtie igienică. Nori, flori, puf, miei. Există o hîrtie igienică pe care e desenat un miel, Lambi îi zice, simpatic, moale, alb. Numai bun de folosit, cum ar veni. Se găsea şi prin magazinele din România. O marcă finlandeză. La un moment dat, advertiserii de la firma care produce Lambi s-au gîndit că ar fi inspirat să imprime pe rolele de hîrtie igienică mesaje drăguţe, haioase, că, se ştie, lumea cînd e la WC mai citeşte una-alta. Aşa că au promovat chestia asta pe Facebook şi au cerut citate chiar de la potenţialii clienţi. Au primit grămezi. Între ele, strecurate citate din Evanghelia lui Matei şi cîteva cuvinte rostite de Isus, pe care nu le-au recunoscut: „Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.“ Reprezentanţii Bisericii n-au fost amuzaţi. Hîrtia imprimată a fost retrasă de la vînzare. În orice caz, reclamele la hîrtia igienică par cele mai diafane. Role unduioase, falduri albe, rozalii, de mătase pură, curcubeu, femei frumoase, care se mîngîie pe obraz cu hîrtia igienică, muzică divină. Sigur, nu spune nimeni să pună pe ecran direct hîrtii mînjite cu rahat, dar acrobaţia asta graţioasă pe lîngă funcţiunile trupului e caraghioasă.

Mai sînt apoi şi reclamele clasice la diverşi detergenţi de casă. Fiecare gospodină care foloseşte detergentul respectiv pare că stă într-o casă în care aragazele sînt pline de un smîrc gros de 3 centrimetri. Căzile sînt negre şi pline de dîre, ca un şanţ de la marginea drumului, după o ploaie torenţială. Capetele de duş au ţurţuri lungi de calcar, ca-n peşteră. Gresia şi faianţa sînt mîncate de un mucegai dens ca dulceaţa. Podelele arată de parcă cineva ar fi arat direct în parchet. Dumnezeule – te întrebi – ce-o fi făcut familia aia pînă a dat de Mister Muscolo?

E şi seria simpaticelor de genul margarinei cu unt. Seria care te lasă pe gînduri. De ce ar mînca cineva margarină cu unt, cu gust deosebit de unt şi n-ar mînca direct unt? Copănelele tradiţionale, ca la bunica, date cu un praf dintr-un plic, din care vezi literalmente cum sar E-urile. O masă plină de copii veseli, care mănîncă pui din plastic. Şi, prima pe lista mea, reclama la Hemoroeasy. Dacă n-o ştiţi, căutaţi-o, vă rog, pe YouTube. Căci „hemoroizii face bine“.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.