⬆
Societate
Pagina 98
O felie de spital
Ştiu că s-a scris foarte mult, mai ales zilele astea, despre situaţia din spitale. Problemele de la Spitalul Judeţean din Ploieşti au umplut toate jurnalele de ştiri. Ceva lume a reacţionat de parcă ar fi auzit pentru prima oară de mizeria şi lipsurile în care se zbat deopotrivă pacienţii, dar şi personalul medical.
(Iar) filme de Crăciun
Recunosc că nu mă pot abţine să nu scriu cîte ceva despre filmele de Crăciun, în fiecare an, pe vremea asta. Mai ales că la Diva Universal pot fi văzute de trei ori pe zi, de la sfîrşitul lui noiembrie...
Tocană de miel ca la Philadelphia
Tăiaţi în bucăţi de cinci centimetri 1,5 kg de rasol de miel, dezosat şi bine degresat. Decojiţi patru roşii şi scoateţi-le sîmburii. Pisaţi doi căţei de usturoi. Curăţaţi doi morcovi şi tăiaţi-i în trei. Cojiţi două cepe şi înfigeţi trei cuişoare într-una din ele.
Prima zi de Revoluţie
Acum 24 de ani, pe la ora cînd scriu toate astea, adică miezul nopţii, ascultam Europa Liberă la un radio Mamaia, semidezmembrat, beam coniac Drobeta de la Casa de Comenzi şi mă gîndeam: „Sînt un nemernic, un neom, dacă ei, acolo, la Timişoara… şi eu, aici, la Bucureşti – nimic.“
Note despre vorbe şi timp
Trăind într-o lume destul de mică şi de indoor, de filme şi de cărţi, care de multe ori se rezumă la cîteva persoane apropiate şi la propriile gînduri, de multe ori nu-ţi mai dai seama cît de tare te-ai rupt de lumea cea mare, cea „adevărată“. Iar cînd, întîmplător, dai piept cu ea, îţi dai seama cît de tare te oboseşti, cît de puţin îi aparţii, aşa că e mai înţelept să te retragi.
Vacanţa cea mai lungă
Îmi amintesc că, la un moment dat, ne-au adunat la şcoală pe toţi cei din ciclul primar, într-o sală uriaşă, unde ni s-a dat un test mai ciudat. La început, am scris după dictare un text despre conducătorul Nicolae Ceauşescu şi al său partid. Apoi, ne-au cerut date despre noi – numele, adresa, meseriile părinţilor.
"România a fost întotdeauna un sprijin, un avocat şi un aliat de nădejde" - interviu cu Ion HADÂRCĂ
Foreign Policy România a realizat un interviu în exclusivitate cu preşedintele Partidului Liberal Reformator (PLR) din Republica Moldova, domnul Ion Hadârcă. Poet, eseist şi publicist, el este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova şi primul preşedinte al acestuia, în perioada 1989-1992.
Cu ochii-n 3,14
Scientific American a anunţat că, după îndelungi cercetări, savanţii au dovezi că albinele recunosc feţele umane. Însă ştirea nu i-a entuziasmat pe toţi cititorii site-ului, unul chiar a comentat impasibil: „Walt Disney a ştiut asta acum 50 de ani.“ (M. C.)
Coreea de Nord a prezentat condoleanţe Africii de Sud după moartea lui Nelson Mandela, printr-un mesaj adresat lui Jacob Zuma, actualul preşedinte al Africii de Sud. Partea ciudată e că mesajul glorifică „lupta dusă de Mandela împotriva rasis
Trivialitatea temelor de cercetare în România
De cîţiva ani buni, m-am afundat şi înfundat în teme de cercetare fireşti şi utile pentru cunoaşterea unei societăţi – gîndeam eu şi gîndesc încă. Am ajuns aici prin lecturi destul de insistente şi de consistente de prin literaturile străine.
"Nu este aici nici un copil! Şi nici n-a fost vreodată!"
O lume conservată perfect în propria obsesie a… conservării. O curăţenie absolută şi o precizie de mecanism atomic pun în mişcare tot ceea ce e aparent. Un spectacol vizual deloc luxuriant, neplimbat prin aromele năucitoare ale abundenţei, ci trecut printr-o economie de mijloace care incită imaginaţia.
Am o problemă mică şi globală
„Vă mulţumim că aţi ales V. Sînteţi abonatul nostru fidel şi ca urmare ne-am gîndit să vă facem o propunere-cadou, cu ocazia acestei aniversări. X minute în reţea, y semeseuri, z minute internaţionale. Aveţi în acest pachet o opţiune extraordinară privind convorbirile internaţionale.“
Unde ne e mîndria?
Nu ştiu cum ar trebui să arate o sărbătoare naţională organizată inteligent şi firesc. Ceea ce se întîmplă acum, cu defilări virile ale armatei, cu mititei, folclor euforic şi manele, totul trecut pe sub Arcul de Triumf şi prin studiourile de Televiziune, mi se pare că oferă o imagine destul de exactă a României de azi.
Microbi, infecţii, germeni
M-am gîndit mult dacă să încep textul ăsta cu o întîmplare pe care cei mai mulţi dintre dumneavoastră o vor găsi dezgustătoare. Pînă la urmă, m-am hotărît s-o evoc pentru că din întîmplarea asta s-a născut şi subiectul de acum.
Singur, în noapte
De ani, constat că există un moment, cam înaintea fiecărei sărbători importante (şi, de cele mai multe ori, vesele) în care te afli... singur şi, de multe ori, trist. Ori măcar melancolic, meditativ, încă necopt pentru bucuria „obligatorie“.
Roşii umplute armeneşti
„Cînd era binedispusă, îşi punea un halat (cu nimic pe dedesubt!) şi deschidea frigiderul; scotea trei cratiţe şi le punea pe aragaz, la flacără mică: în prima cratiţă se încălzea o tocană de iepure; într-a doua, mai mare, începeau să bolborosească trei roşii umplute şi tot atîţia ardei verzi."
„Amy sînt eu“
Trei. Atîtea silabe trebuie să aibă un nume coreean. Stă pater dolorosus (bunicul patern, de regulă, dacă e încă în viaţă) grav în faţa neamului extins şi alege dintr-o posibilă listă, inspirată de tradiţie şi de caligrafia în chineză a caracterului, cele trei silabe magice.
Televiziuni malefice şi televiziuni vrăjitoreşti
Alexandru Matei a scris o carte nostalgică şi, în acelaşi timp, foarte actuală: O tribună captivantă. Cartea e o istorie ideologică a TVR-ului dinainte de 1989, cu accent pe distorsiunea realităţii şi propagandă.
Naşi şi năşiţe
Oare cine mai merge cu naşul pe tren în ziua de azi? În afară de navetişti, desigur, aceşti călători „de nişă“, pe rute secundare din satele lor pînă la cel mai apropiat oraş, cu Personalul (Regio, pardon!), care încă au pregătiţi în buzunar 2-3 lei şi îi întind pe post de bilet, fără discuţii de prisos, fără negocieri.
Despre Napoli, Camorra şi deşeuri – dintre care unele ajung la noi...
Cu consorţiul Mediterraneo Sociale, am vizitat comunitatea Il Pioppo din localitatea Somma Vesuviana de la poalele Vezuviului, unde am putut vedea cum o fostă fabrică ilegală de muniţie, confiscată de la mafia napolitană, a fost transformată în centru de recuperare a unor tineri cu probleme infracţionale sau dependenţi de droguri.
Noua strategie a Chinei
O discuţie corectă despre conferinţa China – Europa Centrală şi de Est, care a avut loc la noi, ar trebui să înceapă prin a nu ţine cont de situaţia politică a Chinei, şi anume aceea de stat comunist. Mă voi încadra în acest tipar, lăsînd la final consideraţiile de acest gen.
Cu ochii-n 3,14
De cînd am aflat povestea procurorului care a jucat poker pe banii alocaţi pentru un flagrant (şi i-a mai şi pierdut), mi-am dat seama cît de adevărată e vechea butadă cu viaţa care bate filmul. Nu-mi mai trebuie nici o comedie poliţistă – paginile de fapte diverse ale ziarelor sînt o sursă inepuizabilă de amuzament (şi de întristare). (M. M.)
O reclamă pe şoseaua Bucureşti – Urziceni: „Cu noi plecaţi fericiţi!“ Nu e o firmă obişnuită de transport rutier de persoane, care, eventual, pleacă la mu
Violenţa împotriva femeilor – un fleac
Trecu şi Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor. Fu pe 25 noiembrie. Ne aflăm, conform calendarului, în perioada celor 16 zile de activism care ar trebui să pregătească o altă mare sărbătoare: 10 decembrie, Ziua Mondială a Drepturilor Omului.
De Ziua Noastră
După ce s-a risipit fumul de la eşapamentele tancurilor care au defilat pe sub Arcul de Triumf, ţara în sărbătoare s-a retras pe la televiziuni. Lucru destul de trist, dar normal pentru o lume care a ales să vadă ce e în jur doar prin ecranul televizorului.
Uite, s-a întîmplat pe tramvaiul 14
Era sîmbătă, 14 şi un sfert, şi jumătate. Cumpărasem de toate şi nimicuri. Total: 2000. Se întîmplă tuturor. Mă deşela punga. Cumperi gîndind la ceilalţi, de fapt, cumperi cu frica ta. Dacă nu le place? De fapt, ce nu le place? Şi iei ce-ţi place ţie, iei ce bănuieşti că poţi stăpîni, iei ce crezi tu că i-ai şoca.
Clasicii, aşa cum nu i-am cunoscut…
Au apărut primele două volume ale unei colecţii preţioase, propuse, în mod inspirat, de Editura Humanitas: Eminescu şi Caragiale. Portretele celor doi scriitori, şi ale multor altora care, cu siguranţă, vor urma, sînt recompuse din amintiri ale oamenilor care i-au cunoscut şi din documente ale vremurilor în care au trăit.
Semne de carte uitate
Am descoperit zilele trecute pe cineva care trăieşte mulţumit între cărţi şi care face o afacere din treaba asta. Un american de 35 de ani, cu o librărie unde vinde şi depozitează cărţi la mîna a doua, într-un mic oraş din statul New York.
Unde ne e locul
De multe ori, în varii circumstanţe, cel puţin eu, una mă întreb dacă mă potrivesc sau nu în locul respectiv. Dacă am ce căuta în acel grup de persoane, din care am ales, mai mult sau mai puţin de bunăvoie, să fac parte pentru o perioadă de timp.
Somon sălbatic cu măcriş
Tăiaţi din miezul unui fileu de somon sălbatic patru escalopuri de cca 120 gr fiecare. Presaţi-le între două foi de pergament uleiat. Săraţi şi piperaţi. Tocaţi două haşme. Încălziţi într-o cratiţă mică 80 ml de vin alb sec, tot atîta fond de peşte şi 30 ml de vermut.
Conspect de Jeff Bezos
Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a ajuns pînă hăt, în presa dîmboviţeană, cu declaraţia făcută zilele trecute la 60 Minutes – programul CBS –, menţionînd că magazinul său online testează drone care să livreze marfa la uşa clienţilor. Dronele vor fi operaţionale în patru-cinci ani, a afirmat Bezos.
Ai noştri ca brazii
Ca de obicei, ziua de 1 Decembrie mi-a stîrnit vagi sentimente patriotice, a răscolit ceva în mine, însă la un mod atît de superficial, ca şi cum ai zgîria cu unghia o pojghiţă subţire, sentimentală, sub care nu se află nimic care să vibreze cu adevărat la ideea de Zi Naţională.
Tînărul perfect
De curînd, am participat la conferinţa Romanian Youth Focus 2013, organizată de SMARK Know How. Au avut loc multe prezentări, despre cum cumpără tinerii din zilele noastre, ce preferinţe au în diverse domenii, cum se raportează la realitate, precum şi alte subiecte, toate din acest domeniu, al tinerilor.
Cu ochii-n 3,14
Probabil aţi citit ştirea asta deja, dar ea merită să fie copiată de o sută de ori cu stiloul în caietul de limba şi literatura română: „Un paznic al Aeroportului Internaţional din Cluj s-a împuşcat în timp ce spărgea nuci cu arma din dotare“. (L. V.)
Au căzut primii fulgi de zăpadă şi televiziunile de ştiri au început să duduie de obişnuitele formule: „se circulă în condiţii de iarnă“, „utilajele de deszăpezire au intervenit“ sau „n-au intervenit“ etc. Vreau să apuc vremurile în care ninsoarea
Preţul Ucrainei
28 noiembrie 2013 – cîteva ore înaintea summitului oficial. Cum am ajuns la locul destinat ziariştilor, am căutat gruparea de gazetari ucraineni. Mai e vreo şansă să se fi răzgîndit preşedintele vostru? „Nici una. Ianukovici va juca acest joc cît de mult va putea.“
La masa bolnavului
Spitalul este, la noi, o instituţie privată, mai întîi şi întîi de toate. Domni şi boieri, purtaţi de valul filantropiei, specific epocii, se lansează în ridicarea de clădiri publice pentru ajutorarea celor nevoiaşi şi bolnavi.
Un spital numit România
O familie de prieteni – clujeni – trebuie să meargă cu copilul la doctor, la consultaţie. Părinţii copilului sînt uşor alarmaţi, îngrijoraţi, aşa cum ar fi orice părinţi de pe lumea asta. Copilul intră în cabinet însoţit de maică-sa.
Călăuza cea oarbă
Una dintre întrebările pe care şi le pun foarte mulţi oameni preocupaţi de ce se întîmplă în jurul nostru este legată de schimbarea profundă de atitudine a oamenilor politici, în momentul în care ajung la putere.
Black Friday, dar mulţi
Nu mi-am cumpărat nimic. Nici nu mi-a trecut prin cap că-mi trebuie ceva. Deşi mi-a murit maşina de vreo lună. Am o prăpădenie de telefon. Computerul meu este ca Arhiva de Filme de la Jilava – nu ştiţi cum e arhiva? O plimbare nu strică nimănui!
O profesoară şi 15 liceeni
Recunosc, fac parte, nu de puţine ori, din corul celor care vorbesc/scriu mai curînd despre „generaţia tînără“, „adolescenţii patriei“, „liceenii vremurilor noastre“, „dascălii de azi“, „profesorii de mîine“, decît despre adolescentul X, tînărul Y, elevul Z sau învăţătorul T.
Tîrg de toamnă tîrzie
Sîmbătă sau duminică, nu ştiu, oricum în week-end-ul ăsta, o să mă duc în piaţă, la tîrgul cu mici şi haine de blană şi chimire de haiduci geto-daci, o să fie o zi de toamnă tîrzie, clară, cu soare, cu cel mai pur albastru senin cer pe care l-aţi văzut vreodată.
Tacos-ul lui Pendlebury
„Cocoţat pe un scaun de bar, privea atent cum barmanul îi prepară o margarita, şi îi arăta, mărind întruna distanţa dintre index şi policar, cîtă tequila să-i toarne. Taco-ul a sosit la masă odată cu băutura."
Griul sucului de portocale
Griul nu se vede noaptea, nici măcar din avion. Nu ştiam asta în martie 2006, cînd eram în avionul albastru-sîngeriu cu alb, care mă ducea spre Coreea de Sud, unde urma să lucrez la cel mai mare departament de studii româneşti din lume, pentru – ziceam eu atunci – cam şase luni.
Activismul online şi conformismul obscenităţii
Despre revoluţiile de pe Twitter (sau Facebook) s-a scris de nenumărate ori. Am făcut-o inclusiv eu, în această rubrică, legat de protestele din Piaţa Universităţii. La noi, Facebook-ul e mai popular şi a fost mai activ decît blogurile şi Twitter-ul în materie de proteste, nu numai în toamna lui 2013, dar şi în ianuarie 2012.
Fane, punkistul
Cel mai înfiorător punkist pe care l-am cunoscut se numea Fane. O să ziceţi – păi ce, ăsta e nume de punker?! E adevărat, pe lîngă Killeru, Canibalu sau Microb, Fane este un nume cît se poate de paşnic, care nu-ţi trezeşte nici un sentiment anarhic.
La porţile infernului sirian
Valea Bekaa, Liban. Războiul ajunsese, inevitabil, şi la ei. Umm Chehab ştiuse dintotdeauna că nu se poate negocia cu shabiha. Mai devreme sau mai tîrziu, golanii lui Bashar, soldaţii şi Hezbollah-ul aveau să intre peste ei în sat.
Franţa are febră
În timp ce creşterea economică e în continuare gripată (PIB-ul e în scădere uşoară, de 0,1%, pe al treilea trimestru), societatea franceză are febră, peste limitele admise: o epidemie de derapaje rasiste a infectat toate mediile, de la politicieni la jurnalişti, de la mass-media la reţele sociale.
Franţa, bolnavul politic al Europei
Brignoles nu mai e, de cîteva săptămîni, un simplu orăşel din sudul Franţei. După alegerile cantonale parţiale de la începutul lui octombrie, cîştigate de Frontul Naţional (FN), Brignoles e strigătul de panică al partidelor tradiţionale şi îndemnul la luptă al lui Marine Le Pen.
Cu ochii-n 3,14
Amira, o fetiţă de şapte ani din Oregon, se uita la televizor, cînd a auzit-o pe mama ei înecîndu-se zgomotos. A alergat în bucătărie şi, amintindu-şi scena din Mrs. Doubtfire, cu Robin Williams care-i aplică lui Pierce Brosnan manevra Heimlich, a făcut acelaşi lucru cu mama ei şi i-a salvat viaţa. (L. V.)
O librărie arădeană afişa, în vitrina dinspre stradă, citate celebre din personalităţi nu mai puţin celebre – fiecare în felul ei. Astfel, cele trei compartimente ale vitrinei îi aduceau laola
Mostar: Podul Vechi, după 20 de ani
În Bosnia şi în Balcani sînt multe poduri vechi şi noi, frumoase, antice, importante, faimoase, mari, dar cînd se spune „Stari Most“, ştim cu precizie că este vorba despre acel unic pod: podul medieval din Mostar.
Cercetarea românească cu sacoşa de rafie
Pretenţiile guvernanţilor noştri din ultimele două decenii sînt cît se poate de mirobolante în ceea ce priveşte evaluarea cercetării româneşti. Aserţiunea este valabilă şi în cazul educaţiei.