Rusia şi drama creştinismului

Alin VARA
Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Rusia şi drama creştinismului png

● Alain Besançon, Sfînta Rusie, Humanitas, 2013.  

Cartea lui Alain Besançon vine în spaţiul public la momentul potrivit, discutînd cauzele unei fascinaţii globale, cu implicaţii geopolitice, şi chestionînd mitologia teologico-politică a creştinismului răsăritean. Spre finalul articolului, voi schiţa liniile unei întrebări ce depăşeşte însă cadrul lucrării politologului francez: este fenomenul „Sfintei Rusii“ expresia fluctuaţiei intelectuale ce continuă să împingă periodic cultura creştină către diverse dereglări, utopii, gnoze?  

Autorul francez realizează o investigaţie de istorie culturală pentru a explica geneza noţiunii „Sfintei Rusii“ (şi, implicit, a realităţii istorice semifalimentare pe care această noţiune a încercat să o ascundă). Ortodoxia, în varianta născută în acest spaţiu, a avut un rol determinant. Pe măsura trecerii secolelor, izolarea de Biserica occidentală naşte în Rusia (dar şi, trebuie adăugat, în alte ţări ortodoxe, chiar dacă în grade şi forme diferite) o atmosferă spirituală aparte. Nuanţele teologice care dădeau nota specială a răsăritului creştin şi care completau profilul Bisericii primului mileniu se îngroaşă, capătă un caracter polemic, static şi, curînd, politic. Filioque devine bastion al identităţii culturale, graniţa dintre iad şi rai. Celebra doctrină a simfoniei bizantine e preluată, deformată şi, în final, eliminată: Biserica va fi subordonată strict ţarului, iar acesta devine lider absolut. 

Spiritualitatea începe şi ea să fie marcată de izolarea culturală şi de pierderea rafinamentului teologic: concepţia unilaterală asupra misticii, a doctrinei unirii cu Dumnezeu prin energiile necreate, nu lasă loc intervalului, articulării unei morale a cotidianului, socialului şi politicului. Etapele intermediare ale căii sufletului către Dumnezeu, aşa cum fuseseră schiţate de misticii occidentali şi care presupuneau dialectica angajament – detaşare cu/faţă de straturile existenţei terestre, lipsesc în mistica ortodoxă de după declinul Bizanţului. Accentul lăudabil pus pe liturghie ca loc al îndumnezeirii rămîne în aer, singular, nefiind dublat de accentul pus şi pe transformarea substanţială a vieţii pentru a imita lucrurile vestite în liturghie. Lex orandi nu-şi primeşte completarea firească în lex credendi, lex vivendi. Conceptul e suplinit de „trăire“, teologia – de emoţia liturghiei spectaculoase. Predicile sînt mediocre. Moralitatea e mai puţin importantă decît „capacitatea de a se înduioşa şi decît darul lacrimilor.“ Concentrarea excesivă asupra misticii (sau asupra unui concept sărac, deformat al misticii) absoarbe sau polarizează întreaga viaţă. Viaţa obişnuită îl pune în dificultate pe un rus; el se simte mai bine în oscilaţia dintre înger şi demon, păcat şi har, damnare şi mîntuire. Viaţa aşezată, „burgheză“ îl dezgustă, în vreme ce el tinde mereu către cunoaştere fără efort, prin extaz mistic şi/sau pocăinţa patetică, în urma unor căderi pe care ajunge să le prefere echilibrului. Filocalia şi Grigore Palama devin idoli, iar medierile filozofice ale teologiei occidentale sînt refuzate. Dihotomia Istina (adevărul factual, empiric) vs Pravda (adevărul metafizic, „adevărul adevărat“) este – crede Besançon – la originea reduplicării realităţilor şi a minciunii ontologice. A observa carenţele istorice ale Rusiei ortodoxe este expresia unei viziuni vulgare – Istina, în vreme ce Pravda numeşte Rusia transfigurată, adevărata Rusie, farul ortodoxiei, lumina lumii. 

Cu astfel de premise, istoria Rusiei devine mai uşor de înţeles. Bizanţul şi realitatea atroce a invaziilor turco-mongole vor marca pe termen lung imaginarul teologico-politic. Relativ devreme după căderea Constantinopolului, ţarul începe să se înţeleagă pe sine drept noul împărat, apărător al ortodoxiei, lider al Bisericii, răspunzător doar în faţa lui Dumnezeu. Statul rus se transformă în sectă. Catolicii şi evreii sînt interzişi în această „A Treia Romă“. Nobilimea tătară (şi „metodele“ ei) sînt integrate în ierarhia societăţii ruse. Ivan cel Groaznic va marca, va înfricoşa şi va inspira pe termen lung elita şi societatea: măceluri demente în numele credinţei, ideea mandatului mesianic de a răspîndi ortodoxia în toată lumea, absenţa noţiunii de „individ“, „drept“, „lege“. Este şi perioada în care apare noţiunea de „Sfînta Rusie“.  

Epoca lui Petru cel Mare şi a Ecaterinei a II-a lansează vocaţia imperială şi adaugă ceva nou în configuraţia imaginarului naţional: ceea ce cu altă ocazie, Besançon numeşte „beţia hărţii geografice“, iar Cioran – convertirea infinitului în categorie politică, justificarea expansiunii tocmai în numele spaţiului imens deja deţinut. Prin simplul fapt că e cea mai mare ţară din lume, Rusia naşte astfel şi o formă deosebit de gravă a fascinaţiei expansiunii spaţiale. 

Dosarul slavofilismului este dezvăluit în punctele esenţiale. Pentru Gogol, Rusia, deşi înapoiată, săracă, disperată, are vocaţie globală, religioasă, care va lăsa neamurile uimite (Suflete moarte). Ţarul, pentru Gogol, e noul Moise, chipul lui Dumnezeu pe pămînt. Ţarul e Iubire. Este consacrat şi clişeul despre Marta catolică, ce se pierde în muncă şi nu îl contemplă pe Domnul, şi Maria ortodoxă, smerită, simplă, cufundată în lumina Taborului. Dostoievski atinge o extremă prin identificarea figurii lui Iisus Hristos cu cea a poporului rus (iar într-un eseu din 2002 – „Dostoievski“, Besançon se întreabă dacă nu cumva scriitorul falsifică identitatea Mîntuitorului, inspirîndu-se din reducţionismul hristologic practicat de Renan, Hegel sau Wagner, Omul-exemplar ce vine să împlinească aspiraţiile angoasate ale unui secol al mitologiei naţionaliste sau prometeice, în vreme ce referinţele la identitatea substanţială a lui Iisus cu Dumnezeu Tatăl, rolul său central în istoria Israelului şi a întregii lumi sînt, în mod straniu, rare sau inexistente). „Cred în Rusia“, se aude în Demonii, în vreme ce un contemporan, Tiutcev, lansează afirmaţia reluată şi de Vladimir Putin: „În Rusia nu poţi decît să crezi.“ Totul în Rusia este sfînt: samovarul, mesteacănul, cojocul ţăranului, basmaua femeii – pămînt, popor, biserică, ţar se contopesc într-o singură unitate ce trebuie să excludă alteritatea: ateii, evreii, socialiştii, masonii şi, mai ales, catolicii. Rusia e inefabilă: obiect al credinţei, sursă de melancolie, realitate care nu poate fi înţeleasă sau schimbată prin categoriile raţionaliste ale Occidentului.  Besançon vede bine că, în final, şi curentele care contestau slavofilismul dominant nu reuşesc să iasă din logica acestei teologii politice, ba chiar ajung să o confirme. Narodnicismul de sorginte socialistă exaltă virtuţile unei fantasmagorice obşti săteşti din vechime şi pretinde că a găsit reţeta pentru a o reconstrui în viitor. Michelet: „Rusia ne spune azi: eu sînt creştinismul. Mîine ne va spune: eu sînt socialismul.“ Comunismul anexează, în mod firesc, narodnicismul, creează un partid-stat sacru, cu o „liturghie“ şi o „dogmă“. Lenin – crede

Besançon – reacţionează „ruseşte“ la marxismul reformat european: prin schismă. Secta mesianică a comunismului era gata pentru proiectul transformării lumii.  

Cred că, într-o primă grilă de interpretare, cazul Rusiei poate fi văzut ca o formă extremă a derivei teologico-politice despre care a scris, de pildă, Eric Voegelin. El vorbeşte despre o „decapitare a lui Dumnezeu“, operată de gîndirea politică la începutul modernităţii, şi de o deplasare o obiectului veneraţiei dinspre transcendenţă înspre imanenţă, o învestire a istoricului cu un nucleu mistic. Naţiunea, rasa, clasa sînt principalele obiecte ale idolatriilor moderne, iar eschaton-ul capătă o explicită nuanţă socio-politică, ce reclamă mijloace violente pentru concretizare. Nemulţumirea faţă de structurile istorice contemporane sau simplul plictis provocat de „ordinea burgheză“ alimentează, înăuntru sau afară, imaginea unei Rusii sfinte, revoluţionare, sălbatice sau conservatoare, care poate împlini aşteptările unui public visător. Dar este această fascinaţie un fenomen strict modern? De unde vine, exact, acest „dor“? 

În opinia mea, aici întîlnim un fenomen care interoghează însăşi esenţa civilizaţiei creştine. Căci avatarurile imaginarului despre Rusia se înscriu într-o lungă altă serie de proiecţii care se nasc din antinomia fundamentală a creştinismului: deja… nu încă. Ea este expresia caracterului istoric al revelaţiei, rezultat al tensiunii inaugurate de pretenţia radicală a inaugurării unei împărăţii în lume prin evenimentul Hristos, o împărăţie care însă aşteaptă o desăvîrşire istorică şi cosmică, la sfîrşitul timpurilor. Civilizaţia creştină se naşte astfel sub semnul naraţiunii despre întregul cosmos creat prin Cuvînt, lumea a cărei transfigurare a început deja prin Întrupare şi Înviere, şi care aşteaptă Parousia.  

Cu alte cuvinte, cultura europeană se va clădi şi va oscila în jurul cîtorva naraţiuni fundamentale şi, pentru unii, contradictorii: lumea nu e divină, dar reflectă în mod analogic strălucirea Creatorului său. Ea este însă tulburată de rău, o dezordine misterioasă care, în mod normal, duce natura şi istoria către anihilare. Fiecare cultură are o istorie aparte, dar toate sînt sortite pieirii. Doar una dintre aceste istorii se descrie pe sine ca fiind „a mîntuirii“, centrul tuturor celorlalte, sacrament al salvării definitive. Prin ea, întreaga istorie capătă un sens. Analogia descrisă mai sus îşi capătă expresia concretă prin întrupare şi înviere: natura şi istoria sînt asumate, fără a fi anihilate, în trupul glorificat al lui Iisus din Nazaret. Această asumare îşi aşteaptă însă desăvîrşirea eshatologică. Răul a fost învins, dar continuă să distrugă suflete şi civilizaţii. Lumea a fost golită de zei, este desacralizată (căci secularizarea începe, de fapt, cu creştinismul), dar continuă să provoace uimire, melancolie, speranţă, groază. Demonii care, în imaginaţia iudaismului şi a creştinismului primar, populau spaţiul dintre cer şi pămînt, sînt înfrînţi, dar continuă să „cearnă suflete“. Idolatria e condamnată, dar continuăm să învăţăm că totul are un sens providenţial: natura, sexualitatea, iubirile, tradiţiile, culturile, naţiunile, evenimentele globale. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3,16), dar acelaşi autor scrie, în altă parte: „Nu iubiţi lumea, nici cele ce sînt în lume.“ (1 Ioan 2, 15) Lumea e bună, dar căzută. Împărăţia a venit, dar nu încă.  

Cazul descris mai sus nu are loc întîmplător în civilizaţia creştină. Căci numai într-un cadru mental format secole la rînd în orizontul aşteptării eshatologice şi al încărcării cu sens a istoriei se putea naşte o ideologie mesianică a naţiunii. Izolarea de Occident şi, în special, de scepticismul cu care magisteriul catolic a privit puterea politică (pe filieră teologică augustiniană, pe de o parte, şi după secole în care el însuşi se făcuse putere politică, pe de altă parte) a rupt echilibrul tensionat al lui „deja… nu încă“.  

Ar mai fi ceva: mistica naţionalistă este, cel mai probabil, expresia politică a unui sentiment nou în cultura europeană: melancolia spaţiului, ataşamentul faţă de un peisaj, fiorul specificităţii etno-culturale. Cazul Rusiei este, astfel, profund actual şi dă glas unei mişcări interioare ce sună astăzi familiar: ataşamentul înălţător/bolnăvicios faţă de o persoană, un loc, o amintire. Are acesta o istorie, este un fenomen modern? Este el o întoarcere a păgînismului, a idolatriei acum sublimate într-o producţie artistică rafinată? Este el o expresie a creştinismului care, deşi pretinde că a eliminat ataşamentul faţă de lucrurile acestei lumi, pare a repropune acest ataşament sub forma perspectivei analogice asupra fiinţei? Discuţia merită să fie continuată, căci un lucru e sigur: orice om are o „Rusie“ în inima sa.  

Alin Vara este student la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj-Napoca.

Foto: wikimedia commons

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

Avion la sol
Alertă cu bombă într-un avion Ryanair, în Tenerife. Aeronava a fost evacuată de urgență
Un avion Ryanair, în care se aflau numeroși turiști, a fost evacuat de urgență pe aeroportul Tenerife Sud, din Insulele Canare, în urma unei amenințări cu bombă. Polițiștii spanioli au verificat aeronava și au stabilit că alarma a fost falsă.
seism jpeg
Pericolul unui nou cutremur după seismul din Vrancea. Ce înseamnă „dubletul seismic” și cât de des apare
Cutremurul de 5,7 grade produs în zona Vrancea, unul dintre cele mai importante seisme înregistrate în România în ultimii ani, a readus în atenție riscul producerii unor noi mișcări tectonice puternice. Se poate repeta un astfel de eveniment la doar câteva ore distanță?
image png
Scutierii au năvălit peste ultrașii români la Bosnia–România. Scene violente în tribune. Cine a provocat scandalul
Finalul partidei de la Zenica a fost umbrit de incidente tensionate în tribune, unde suporterii români au avut parte de momente dificile.
interior avion foto airlines travel jpeg
Copil de 7 ani, uitat în avion de propria familie. Pilotul a alertat turnul de control: „Avem o situație destul de inedită”
Un incident neobișnuit a avut loc pe Aeroportul Internațional Salgado Filho din Porto Alegre, Brazilia, unde un copil în vârstă de aproximativ 7 ani a fost uitat la bordul unui avion după ce familia sa a coborât din aeronavă.
gabriela cristea (2) jpg
ploi vijelii si grindina in jumatate de tara meteorologii au emis cod galben si anunta o schimbare radicala a vremii 999200 webp
Val de furtuni puternice în Europa. În unele regiuni ar putea ploua într-o săptămână cât în câteva luni. Cum va fi afectată România
Europa se confruntă cu un episod de vreme severă, caracterizat prin furtuni succesive, ploi torențiale și rafale puternice de vânt.
Russell Brand jpg
Russell Brand riscă să fie transferat într-un penitenciar mai dur. Actorul ar putea pierde privilegiile din închisoare sau dreptul la vizite
Russell Brand ar putea pierde regimul de detenție mai permisiv de care beneficiază în prezent, în urma unei anchete declanșate de mesajul video în care a negat acuzațiile pentru care a fost condamnat.
image png
Ce să NU faci în timpul unui cutremur. Tudor Ciuhodaru avertizează asupra unei greșeli fatale. Orașul unde un seism major ar putea provoca peste 3.400 de victime
Medicul Tudor Ciuhodaru a publicat un ghid de comportament în caz de cutremur, după seismul de 5,7 grade produs în noaptea de marți spre miercuri în zona Vrancea și a atras atenția asupra vulnerabilităților existente în marile orașe.
Camera Deputatilor FB jpg
George Simion și Oana Țoiu, schimb dur de replici în Parlament. Acuzații despre Rusia și dronele din România
Dezbaterile din Parlament pe tema securității în Marea Neagră s-au transformat într-un schimb de replici între reprezentanții USR și AUR, după ce deputata SOS Verginia Vedinaș a contestat descrierea regiunii drept „cea mai periculoasă din lume”.