Ospătar, să vină plata!

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

De aproape o jumătate de oră, încerc să-i atrag atenţia şi, cînd am senzaţia că am reuşit, încep să-i fac semne disperate care seamănă cu cele ale unui naufragiat pe o insulă pustie. Dar nu mă vede sau nu vrea să mă vadă, are o privire opacă. Dacă se învaţă ceva în România la o şcoală de ospătari este cum să-ţi ignori clienţii, cum să-i fentezi, cum să te învîrţi aiurea printre mese, prefăcîndu-te că ai treabă, cînd de fapt nu faci nimic, doar aştepţi să ţi se termine tura. Însă fata aceasta – şi multe altele asemeni ei – n-a făcut nici o şcoală. Lucrează pe perioada verii la o terasă, ca să mai scoată un ban. Probabil că a recomandat-o o cunoştinţă patronului, care a ajuns la concluzia că ea corespunde din punct de vedere fizic – singura cerinţă pentru ocuparea postului, şi a angajat-o pe loc. Oricum, nu-şi permite mai mult de două fete la vreo 40 de mese. În seara asta, fata noastră e frumuşică, dar la fel de placidă ca o vacă scoasă la păşunat. De altfel, şi rumegă ceva, o ciunga. Cînd a adus vinul, s-a chinuit vreo cinci minute fără succes să utilizeze instrumentul numit tirbuşon. Trăgea de dop şi se hlizea, pe post de scuze, pînă cînd unul dintre băieţii de la masă s-a oferit să o ajute. Apoi, a început să se fîţîie iar printre mese, fără nici un scop, uitîndu-se prin oameni şi visînd probabil la gagiul ei care a plecat la mare.

În România, chelnerii sînt aceia care ne bîntuie ieşirile noastre în oraş. Cu mici excepţii, n-am văzut nicăieri mai multă indolenţă şi lipsă de empatie între ospătar şi client. Poate şi din cauza faptului că a fi chelner nu este la noi o meserie, e un fel de frecat menta în aşteptarea unui job mai bun. La un restaurant destul de fiţos, de altfel, l-am întîlnit în postura de ospătar pe fostul vînzător de noapte de la un butic non-stop de pe Moşilor. Ne-a recunoscut, s-a bucurat că ne vede, aşa că a fost extrem de amabil, schimba scrumiera din cinci în cinci minute. Nici asta nu e bine la un chelner – să facă exces de zel, că te calcă pe nervi. Ne-a făcut şi conversaţie, deşi nu era nevoie. „Încă două beri la vecinii mei!“ Aşadar, şi la cîrciumă e bine să ai pile.

Într-o altă categorie, intră ospătarii cu state vechi, doamnele trecute bine de 40 de ani care şi-au început cariera pe vremea ailaltă şi care le ştiu pe toate. Îi întîlneşti într-un anumit tip de localuri, unde la jumătate din meniu ţi se răspunde „n-avem!“ şi care au început să cam dispară. Grija acestor doamne, uneori simpatice, faţă de muşterii este una aproape maternă. „Vă mai aduc pîinică?“, „Parcă dumneavoastră aţi comandat micuşorii, nu?“, „Şi la dumneavoastră e berica!“ Însă diminutivarea mîncării poate produce şi ea crampe la stomac.  

La Balcic, am cunoscut un chelner, devenise chelnerul nostru. Din a doua zi ne ştia pe nume şi ştia şi care e vinul nostru preferat din localul respectiv, un spumant rose, căruia el îi spunea şampanschi. Nici nu ne aşezam bine la masă, şi el venea cu vinul rece ca gheaţa. „Şampanschi?“, ne arăta sticla şi ne făcea cu ochiul. Probabil că ne credea în luna de miere, însă şampanschi-ul lui era mai bun de sete decît berea proastă bulgărească. Ospătarul era rotofei, chel, pus pe glume, o rupea uşor pe româneşte, ca toţi chelnerii de pe litoralul bulgăresc, de altfel. În prima zi, s-a prins că sîntem „rumînschi“ şi ne-a zis cu un zîmbet pînă la urechi – „Avem mici!“ Nu vrem mici, mici putem mînca şi acasă. În cele din urmă, s-a lămurit că sîntem din ăştia mai sofisticaţi. „Scoica, calamar?“, ne întreba înainte să apucăm să ne uităm în meniu. Într-o seară, l-am întîlnit în singura discotecă (cu manele) din Balcic, unde am intrat ca să ieşim. Dădea din buric cu tricoul suflecat deasupra burţii, făcea echilibristică printre gagici... mare veselie pe capul lui! Avea o seară liberă şi se făcea praf. Cum ne-a văzut, s-a repezit să ne ia în braţe. „Rumînschi!“ Insista să ne facă cinste cu cîte un whisky, dar i-am zis că e tîrziu şi că nu putem rămîne. A doua zi, la restaurant, era atît de mahmur încît abia se ţinea pe picioare, dar tot ne-a servit impecabil cu scoica şi şampanschi. Şi ne-a făcut iar cu ochiul, de data asta conspirativ. Păi, ăştia nu-s ospătari, ăştia sînt oameni, sînt prieteni! 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

autostradaa7 SURSA CNAIR jpg
Zeci de firme se bat pentru sutele de milioane de euro alocați unui tronson al Autostrăzii A7
Firmele, 23 la număr, care se bat pentru sutele de milioane de euro alocaţi unui tronson al Autostrăzii A7, Bacău-Neamţ-Paşcani, sunt din România, Turcia şi Ucraina.
ADEVARUL LIVE 4 OCTOMBRIE  png
Diana Vasile, psiholog și psihoterapeut, despre cum să ne vindecăm de boli și nefericire, cu cât mai puține medicamente
Ce înseamnă noua normalitate și cum o înțelegem? Cum să trăversăm prin haosul perfect: războiul la granițele noastre, criza economică, explozia facturilor la energie, inflația, recesiunea?
arsenal
Explozie la cea mai mare fabrică de armament din Bulgaria. Cel puțin trei oameni au murit
Trei oameni şi-au pierdut viaţa în urma unei explozii produse la un atelier al firmei Arsenal, cel mai mare producător de armament din Bulgaria, informează Reuters.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.