Din ţara Gigeilor...

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

În ţara asta a Gigeilor, mediocritatea este o valoare incontestabilă. De fapt, este suprema condiţie în orice fel de promovare. Eşti mediocru, lingău şi accepţi să devii chiar şi mai prost de atît, primeşti o funcţie înaltă. Doar în ţara Gigeilor, un şef de aprozar poate să devină primar, împărtăşind cu delicată graţie, „care este“ din destul, din larga cultură a almanahelor. Doar în ţara Gigeilor, un şef de distilărie poate să conducă Cultura, oferind cu rînjet larg un exemplu demn de urmat tinerei generaţii şi aghesmuind cu acelaşi buchet de busuioc femeia, politica şi curvia. Să trăiască! Doar în ţara Gigeilor, sfîntul cur bate orice competenţă, iar muierile rele de muscă ajung ministrese de orice fel, etalînd la vedere pieptul dezgolit al viitoarele înfăptuiri măreţe. Aferim! Tot aici, în ţara asta, doar chelnerii pot deveni ambasadorii norodului, ţinînd cu uşurinţă tava în faţa străinilor deştepţi, întinzînd mîna după bacşiş, şterpelind de prin buzunare, ori de cîte ori se poate. Şi se poate. Doar în ţara Gigeilor, un puber plagiator poate să conducă o ţară pe cărările nebănuite ale prostiei umane. Să fie!

Şi cum mediocritatea este regina de necontestat, Cultura trebuie să se cam refugieze în munţi sau să dispară. Gigeii nu citesc, nu merg la muzeu, nu frecventează bibliotecile, nu se duc la teatru, habar nu au că există artă sau muzică clasică. Cînd sînt invitaţi, din slugărnicia oamenilor deştepţi, la astfel de evenimente oarecum culturale şi plictisitoare, îşi aduc cu ei pungile cu seminţe, PET-urile cu bere şi telefoanele mobile. Şi dacă spectacolele îi agasează, ceea ce se întîmplă deseori, dată fiind apetenţa pentru zgomotele duioase ale grătarelor, trec la sancţiuni drastice: desfiinţarea. Şi au dreptate: la ce mai foloseşte astăzi un Muzeu al Ţăranului Român? Păi, poate să existe un muzeu fără ţărani, fără vaci, fără balegă, fără porci, fără ţuică, fără găini şi case de paiantă? Ceva, acolo, să arătăm lumii că avem ţărani? Gigel se luptă cu identitatea, memoria, cultura – noţiuni stranii, care n-au de-a face cu ţăranul. Şi atunci, urlă din toţi bojocii: „Comasaţi-le!“ Adică aduceţi şi paianta, şi identitatea, şi vacile, şi bălegarul, şi pa-trimoniul, şi girafa în aceeaşi traistă, şi să mai rămînă loc şi pentru multe altele de ale noastre, care or fi ele: palate, conace şi grătare.   

Vă întrebaţi, desigur, ce se întîmplă cu oamenii deştepţi, în această ţară a Gigeilor. Pentru că se află, pe acest tărîm al mediocrităţii, şi o astfel de tagmă. Slavă Domnului, încă mai există diversitate prin astfel de locuri. Nu pentru multă vreme, mă tem. Păi, oamenii deştepţi din ţara Gigeilor aleargă năbădăios să se pună în slujba oricărei mediocrităţi gata să le dea un os de ros. Vă închipuiţi că dă bine la obrazele cele mediocre să fie înconjurate de ipochimeni şcoliţi, chiar dacă şcoala nu are aşa mare importanţă. Am uitat să vă spun că, în ţara asta a Gigeilor, ipocrizia şi parvenirea sînt valori la fel de importante ca mediocritatea. Deşteptăciunea trebuie să supravieţuiască şi ea cumva. Şi atunci, omul inteligent alege să se ascundă sub pulpana mediocrităţii, pozînd în supus ascultător, gata să facă pe plac domnului Gigel, acceptînd, în schimbul cîtorva arginţi, să uite că natura l-a înzestrat cu ceva mai multă minte.  Şi cum tagma asta, a parveniţilor deştepţi, gata să facă pe proştii, e destul de numeroasă, ceilalţi, oamenii deştepţi şi onorabili, s-au cam refugiat în munţi, aşteptînd vremuri prielnice.

Cît despre norod... E din destul. Dar nu prea înţelege mare lucru din ce se întîmplă în ţara asta. Chiar se miră cum de un Gigel aşa de şmecher şi ortoman, şi bun pentru naţie, nu e iubit de toată lumea. Că şi de fură, nu ţine doar pentru el, ridică biserici şi case la săraci, mai dă un zahăr, nişte ulei, ceva cîrnaţi. E bun, nu?! Că, uite: chiar dacă s-a ajuns „mare la capitală“, Gigel nu uită de norod, face acolo ce poate: ba un drum comunal, ceva ajutoare, să petreacă bine lumea acu’ de sărbători, ba un gard la şcoala din sat, ceva slujbe pentru frumoasele neamuri, ba îl face scăpat pe cel mai hoţoman dintre hoţomani... Da’ cîte nu face dom’ Gigel... Întotdeauna îi frate cu românul. 

În ţara asta a Gigeilor, şi cîinii umblă cu covrigi în coadă, urlîndu-şi nestingheriţi supremaţia asupra umanităţii. Pînă la urma urmei, mediocritatea nu-i chiar o pacoste... Să trăim cum o da Dumnezeu!    

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

paris fashion week profimedia 0726338599 jpg
Paris Fashion Week: protejatul lui Jean Paul Gaultier a deschis evenimentul cu o colecție incitantă
Săptămâna Modei de la Paris a început luni cu show-ul lui Victor Weinsanto, un fost dansator care a studiat cu Jean Paul Gaultier.
Puscas
George Pușcaș joacă pentru națională sau pentru el? Declarații impertinente și bucurie exagerată
”Tricolorii” au obținut o victorie frumoasă contra Bosniei, dar, per total, rămânem cu amărăciunea unei retrogradări istorice în eșalonul 3 al fotbalului european.
Adriana Sime a fost arestată la domiciliu pentru 89 de zile Foto Bihoreanul jpg
Cazul Adriana Sime: statul român plăteşte despăgubiri pentru gafele procurorilor
Statul român va plăti despăgubiri de aproximativ 100.000 lei pentru fosta adjunctă a şefului Fiscului Bihor Adriana Sime, achitată de judecători pentru acuzațiile de corupţie aduse de DNA și nedovedite.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.