Poveşti cu cai - interviu cu Ozana MORARU

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Poveşti cu cai   interviu cu Ozana MORARU png

Veniţi dintr-o cu totul altă profesie (medicina). De unde ideea unei baze ecvestre?

Am avut un cal la început şi am luat nişte lecţii de echitaţie lîngă Bucureşti. Acum 11 ani, mi-am descoperit pasiunea asta. Am fost nemulţumită de condiţiile în care se ţineau caii, aşa că am hotărît să-mi fac propria bază ecvestră, după ce mi-am cumpărat alţi doi cai de performanţă. 

Iniţial, mi-am dorit să fie mică, strict pentru caii mei şi ai unor prieteni, zece boxe, dar, pînă la urmă, ne-am decis ca, dacă tot investiserăm în structură şi în teren, s-o facem mai mare. Mai multe boxe, un manej mai mare. Între timp, s-au înmulţit caii, am dat drumul şi la Şcoala de Echitaţie, şi uite-aşa s-au făcut trei ani de cînd funcţionăm.  

Care a fost primul cal?  

Platon. Un cal de sport românesc, cu el am început, şi după mine au mai încălecat pe el şi alţii – nepoţica mea. La şcoală nu-l dau, doar în situaţii speciale. Acum, Platon are 20 de ani.  

De unde, totuşi, pasiunea asta?

La început n-a fost pasiune, ci mai curînd curiozitate. Un pacient a venit într-o zi la consult cu o insignă pe care era un cap de cal. L-am întrebat ce înseamnă asta pentru dumnealui. Şi mi-a spus că a fost colonel în Cavaleria Română. I-am zis că aş vrea să văd şi eu nişte cai. El a fost primul care m-a îndreptat către un club de călărie, m-a urcat pentru prima dată pe un cal. 

Care era situaţia „industriei calului“ pe vremea aceea?

Nu era dezvoltată, existau doar vreo două cluburi. Am luat lecţii şi nu făceam nici un fel de progres, caii de şcoală nu erau chiar ce trebuia.  

Cum e pe cal, pentru prima dată?

E o senzaţie ciudată. Eşti la înălţime, nu eşti pe picioarele tale, ci pe ale... altcuiva. Nu ştiam, bineînţeles, la început, ce să fac. Însă cu talent, dar şi cu antrenament, reuşeşti să înveţi.

Aţi vrut să ajungeţi la performanţe?

Nu m-a interesat ideea de performanţă. Mi-a plăcut relaţionarea cu calul şi practicarea acestui sport în aer liber, un sport pe care îl poţi face la orice vîrstă (m-am apucat la 30 şi ceva de ani, cînd n-aş mai fi putut face atletism, de pildă). Pe fundalul dragostei pentru animale, pe care mi-o ştiam de cînd eram copil. Printre pisici, cîini şi alte orătănii, a apărut şi calul.  

Ce fel de animal e calul?

Un animal inteligent, care doreşte prietenia şi apropierea umană. Aşteaptă ordine de la om. Are nevoie să aibă încredere în cineva, nu neapărat pentru că e supus. Mă refer, evident, la caii domestici şi la cei de sport. Calul nu e făcut să stea singur, are nevoie de socializare.  

Omul nu-l deranjează pe cal, acesta nu-l simte ca pe o povară?  

Poate să-l simtă, mai ales cel de sport sau de şcoală. În momentul în care ştii să călăreşti şi să amortizezi mişcările, nu mai eşti ca o lovitură în spatele calului; poate, cel mult, doar ca o greutate. Dar sînt cai care pot ţine şi 100 de kg în spate.  

Cum poţi ţine un cal în România, mai ales în mediul urban?

Oamenii care au cai îi ţin în pensiune. Nu-ţi poţi ţine calul pe lîngă casă, chiar dacă stai pe lîngă Bucureşti, să zicem. Pentru asta, trebuie să fii foarte bogat. Dacă îl ţii în pensiune, pe undeva, e mai simplu – aşa, sînt oameni care se îngrijesc de calul tău.

La Equestria e şi o pensiune pentru cai? Care e „povestea“ locului?

Am cumpărat terenul, voiam să fie în nordul Bucureştiului, mare, frumos. Şi ieftin. Nu s-au potrivit chiar toate, căci l-am luat în 2007, cînd era boom-ul imobiliar... Erau buruieni pînă la gît... Erau cinci fîşii de teren, iniţial, lungi şi înguste – aşa au fost împroprietăriţi oamenii după ’89. Apoi am luat-o şi pe a şasea...

Numai actele şi scoaterea terenului din circuitul agricol şi introducerea lui în intravilan au durat un an. Am găsit un proiectant şi un constructor din străinătate specializaţi în aşa ceva. Ei au venit cu experienţa lor, dar am avut şi noi un cuvînt de spus. Eu mi-am dorit, de pildă, terasele, una de unde să văd în manej, şi alta afară. Avem hotel, 50 de boxe, plus încă unele mobile. 

Avem 55 de cai, dintre care 25 sînt ai noştri. Boxele au şi o parte exterioară, un padoc de 20 de metri pătraţi, sînt ca nişte garsoniere duble. Dacă e vreme bună, le poţi lăsa cailor uşa deschisă. Le-am făcut şi copertine ca să stea şi la umbră.  

Există un program strict al cailor?

Toţi trebuie să se mişte, au nevoie de mişcare. Cei de şcoală oricum sînt scoşi, chiar prea mult. Ei merg precum maşinile de cusut... Fiecare proprietar de cal îşi face antrenamentul. Dacă anunţă că nu vine, e înlocuit de cîte un dresor care face mişcare cu calul lui. Avem în spate o bandă de alergare pentru cai, unde îşi menţin forma fizică. Mănîncă fîn, lucernă, ovăz, dar şi suplimente speciale pentru diverse tipuri de cai, care nu se găsesc la noi.  

Ce faceţi cu ei cînd îmbătrînesc?

Cînd îmbătrînesc, îi lăsăm să moară de moarte bună. Ieri sau alaltăieri, a murit un cal celebru, fost campion mondial la dresaj, la vreo trei olimpiade la rînd. L-au eutanasiat pentru că făcuse o inflamaţie severă a copitei. Dar avea 30 de ani. În medie, trăiesc 20 şi...

Ştiu că organizaţi şi concursuri, şi spectacole de echitaţie...

Din 2011 am început să facem concursuri, întîi mai mici, de casă, apoi naţionale. Acum avem trei care ne reprezintă: Cupa Equestria, Marele Premiu al oraşului Bucureşti şi Salonul Calului. 

În primul rînd, de plăcere le-am făcut. În al doilea rînd, ştiam că cererea e mare, că sportivii şi proprietarii de cai au nevoie de concursuri. Anul ăsta am făcut şi primul concurs internaţional.  

Primul Salon al Calului a fost organizat în 2012. E o combinaţie între show, divertisment şi prezentare de cai pentru cei din domeniu. Anul acesta am avut pentru prima oară Seara Cailor, în interior – un spectacol cu lumini, culori, cai frumoşi, artişti specializaţi în aşa ceva.  

Se mai organizează asemenea spectacole în ţară? Cum au mai evoluat lucrurile în „industria calului“ în general?

Din păcate, cam sîntem ca la început, de zece ani sîntem la început... În ţară mai există Transilvania Horse Show, o dată pe an. A mai fost, de curînd, la Craiova, un festival haiducesc cu cai, realizat de cascadori. Locuri în care poţi călări mai sînt prin ţară. În general, cîte doi-trei cai cu care te poţi plimba, pe lîngă pensiuni turistice.  

Este un sport costisitor? Periculos?

Este un sport costisitor. O lecţie costă între 50 şi 100 de lei, dar trebuie să vii la cel puţin zece lecţii, ca să înveţi ceva. În echipament investeşti o dată. Nu-i atît de periculos. Se mai cade de pe cal, dar mai rar. De obicei, la lecţii, caii nu sînt în viteză şi călăreţii poartă echipament de protecţie.  

În ce măsură clubul e o afacere profitabilă?

N-am făcut rabat de la calitate, şi a serviciilor pe care le ofer, şi a oamenilor cu care lucrez. Am ajuns la faza în care îmi acopăr cheltuielile şi e loc şi de un mic profit, de tip occidental – de 1-2%. Investiţia iniţială nu s-a amortizat.  

Simţiţi vreo schimbare în mentalităţile legate de cai, în România?

Cred că se schimbă ceva. Unii şi alţii au mai început să copieze de la noi diverse lucruri, noi am fost model. E vorba şi de concurenţă, unii care au avut cluburi mai vechi decît noi au văzut că trebuie să se dezvolte altfel, să investească mai mult. Problema care rămîne e, însă, aceeaşi: oamenii parcă nu îşi iau cai şi nu se ocupă de ei din pasiune, ci ca să epateze, pentru că li se pare de bonton. Chestiune de educaţie...  

Ozana Moraru este chirurg oftalmolog, manager al Centrului Oftalmologic Oculus, preşedinte al Clubului de Echitaţie Equestria şi proprietară, alături de soţul ei, a Bazei Equestria.  

a consemnat Iaromira POPOVICI 

Foto: L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

factura gaz jpg
Factură de 9.000 de lei după o „eroare de citire” a contorului. E.ON își cere scuze
O femeie din Reșița, Caraș-Severin, a primit o factură de gaz de 9.000 de lei pentru un consum nereal. E.ON a recunoscut greșeala, dând vina pe „o eroare de citire” a contorului.
Pană de curent FOTO SHUTTERSTOCK
Cea mai mare parte a Bangladeshului a rămas fără curent. 130 de milioane de oameni, afectați
Cel puţin 130 de milioane de persoane au fost private în Bangladesh de electricitate marţi după-amiază în urma unei defecţiuni a reţelei de furnizare a curentului electric.
Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
Ritmul infernal al contraofensivei Kievului, un coșmar pentru ruși VIDEO
Modul excepțional în care a funcționat ofensiva ucraineană a permis trupelor Kievului să recucerească Lîman, un nod strategic de transport din nord-estul provinciei Donețk.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.