Salată de boeuf noir style - iubitorilor de Raymond Chandler şi alţii asemenea lui

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Ana Maria Mocanu s a tuns scurt?   jpeg

Era o seară tîrzie de iarnă iar felinarul din colţul străzii arăta ca un bolnav de hepatită. Trăsesem pe frunte un fes negru, gros, purtam geaca de piele pe care o aveam din liceu, iar în picioare aveam Ugg-şii. Eram sobră, alertă şi hotărîtă şi nu-mi păsa dacă se observă sau nu. O aşteptam pe Maria. Urma să luăm o decizie grea, iar seara arăta deja ca un şarpe negru ascuns într-un tunel neluminat. 

***

Maria zăcea într-o rînă, mîinile ei subţiri, ca nişte ramuri uscate de copac se odihneau de-a lungul trupului. Cîteva fire de păr roşcat ondulat i se lipiseră de frunte ca nişte viermuşi imobili pe o lespede albă de piatră. Lîngă ea, nedesfăcută, o pungă de mazăre congelată care începuse acum să se dezgheţe.

Camera părea în ordine. Obsesia Mariei pentru tot soiul de decoraţiuni umplea fiecare colţ, fiecare dulap şi fiecare masă. Pe covorul maroniu care părea împletit de o armată de bijutieri dislexici, modelele complicate îmi jucau abrupt în faţa ochilor. Mă cuprinsese o senzaţie acută de vomă şi-mi simţeam stomacul strîns parcă de menghina uşilor de la metrou, în Victoriei, într-o zi aglomerată. Pe geamurile apartamentului se lipise o pîclă grea iar oraşul lărmuia stins. Am privit spre clădirea de vizavi. Un tînăr în maieu, un soi de Marlon Brando tînăr, în dezordine, fuma la geam o ţigară. Am auzit un zgomot. Maria începea să se trezească. Şi-a mişcat încet braţele subţiri, a oftat. „Ce faci?“, am întrebat-o cu ochii spre punga de mazăre topită. „Mi s-a umflat măseaua“, mi-a zis, „am pus ceva rece acolo, să treacă.“ M-am uitat la faţa ei. Nu părea nimic în neregulă. Maria avea ochii cleioşi de somn şi vorbea ca după o boală grea. „Nu mai putem face nimic cu mazărea asta“, i-am zis sec. Cuvintele mele au căzut ca o sentinţă implacabilă în liniştea încăperii. „Asta e“, mi-a răspuns Maria, „nu mai facem salată de boeuf cu mazăre.“ 

***

Ne hotărîserăm destul de greu în acel decembrie uscat – eu, Maria şi Alexandra – să facem acea salată. Ştiau că nu suport mazărea în compoziţia aia; ele două erau pro-mazăre. N-am avut ce face, am cedat majorităţii, după o convorbire în care tensiunea colcăia aşa cum fierbe revolta într-o închisoare. Alexandra era înaltă, impunătoare şi hotărîtă. Avea un păr negru, lung, cu o cărare perfectă pe mijloc, şi nişte ochi înguşti, verzi şi scăpărători. O fată amazoană, bătăioasă ca furtuna. Maria era cea delicată şi cea care încerca să aplaneze conflictele. Apoi Alexandra n-a mai răspuns la telefoane. Oricît am sunat, oricît am căutat-o, parcă a intrat în pămînt. Între timp, lingava Maria parcă înviase. Parcă împrumutase ceva din personalitatea Alexandrei. După episodul cu durerea de dinţi, devenise alt om. „Facem fără mazăre“, mă anunţă brusc. „Dar Alexandra?“, am întrebat. O tăcere suspectă a cuprins încăperea, cu un zgomot alb. 

* * *

Cartofii fierbeau sălbatic în acea după-amiază în care totul părea suspendat în aşteptarea ninsorii. Alături, aşezaţi milităreşte pe masă, rădăcinoasele: morcovii şi ţelina. În borcane mici aşteptau plutind în zemuri castraveţii muraţi şi ceva gogoşari. Tensiunea era imensă. Alexandra dispăruse fără urmă. Brusc, un zgomot infernal îmi zdrobi creierii. Maria apăsase butonul mixerului, fix lîngă urechea mea. „Să facem maioneza“, a zîmbit trist. Făcea o maioneză cum numai ea ştia, doar dintr-un gălbenuş crud şi ceva ulei. Mă uitam fascinată în castronul în care creştea văzînd cu ochii materia lucioasă şi gălbuie. „Lămîie“, mi-a zis brusc, eu am tresărit şi am scăpat o lingură din mînă. În alt vas fierbea bolborosind carnea de vită. Căpătase o culoare maronie ca depresia, iar fibrele animalului mort se umflaseră ca odgoanele. „Dar, totuşi, ce s-o fi întîmplat cu Alexandra?“, am întrebat întinzîndu-i lămîia. „Mai bine că facem fără mazăre“, a zis visător Maria, de parcă n-ar fi auzit nimic. Cu un cuţit greu a tăiat perfect o bucată de carne. În ochii ei am văzut nimicul.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Captura video de pe front
Dialog între un soldat rus rănit și unul ucrainean: „Omoară-mă”. Ce a urmat VIDEO
Un videoclip cu un puternic impact emoțional, filmat pe frontul din Harkov, în timpul unor lupte între forțele ucrainene și cele ruse, surpinde dialogul dintre un soldat rus, rămas blocat între un zid și vehiculul blindat, și un militar ucrainean.
DNA
DNA: Cinci persoane, judecate pentru evaziune fiscală de 10 milioane de euro
Cinci persoane au fost trimise în judecată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie într-un dosar în care sunt acuzate de evaziune fiscală şi spălare de bani în legătură cu livrări şi achiziţii de fier vechi, cauzând un prejudiciu statului de aproximativ 10 milioane de euro.
tktok adevarul png
La furat, ca provocare TikTok. Două fete din Neamț au dosar penal pentru joaca stupidă
Două fete din Neamţ au dosare penale fiind prinse la furat într-un magazin. Ele au declarat polițiștilor că totul era doar o provocare primită pe aplicația de socializare TikTok.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.