⬆
Societate
Pagina 75
Agende şi cutii poştale
O duzină de numere de instalatori. În eterna mea căutare a unui exemplar perfect, am strîns în colecție o grămadă de candidați care au ratat calificarea. Instalator de la Alex, sau Instalator Mama. Inst Viorel Eliza. Mai am unul notat Inst dobitoc. Îl păstrez și p-ăsta ca să îl evit. Nu se știe niciodată.
Maţele din Obor
S-a umplut Oborul de mațe. Gata, Ignatul și Crăciunul. Mi s-a părut neîndurătoare priveliștea. Unde-i postul? Umflate mațe ce-și fac de cap! Sînt lîngă brînză, lîngă mere, totuna cu vreun pic de gogoșar ori trei verze. Nu te poți lipsi de ele. Și le și umflă negustorii. Și ele stau umflate. Nu dezamăgesc.
(Şi eu am fost) Moş Crăciun
Am crezut în Moș Crăciun pînă la 13 ani. Și nici nu aveam cum să nu cred, cînd am crescut într-o familie pentru care mitologia era realitate. Tatăl meu era principalul responsabil al acestui fel de supraviețuire, pînă la urmă, într-o, de fapt, mizerabilă Românie comunistă.
Titlurile care te ademenesc. Şi cum fac asta
Moda lui „Vezi aici“ și „N-o să-ți vină să crezi ce pierzi dacă nu dai click“ s-a generalizat pe Internetul românesc, și nu numai. Noi te învățăm cum să afli ce prostii se ascund, și cum se ascund, sub asemenea titluri, dar fără să-ți donezi prețiosul click, pornind de la cîteva exemple.
Colind urban
Un jazz adaptat, „de sezon“ – „Santa Claus is coming to town“. Și suna al naibii de bine. La un colț, mă întîlnesc cu protagoniștii. Sînt doar trei – doi suflători (clarinet și trompetă) și o chitară, însă par o întreagă orchestră.
Cum e să fii spiriduşul Moşului
Ajunşi în pragul campaniei „Un Moş al Tuturor“, ne-am transformat în „spiriduşi ai Moşului“ şi ne pregăteam să facem lucrurile ca de obicei: simplu, controlat, în siguranţă.
Voinţa bună, premisă a stării de fericire
Am observat şi eu, alături de mulţi alţi oameni, cum şefa DNA era uşor surprinsă de atitudinea unuia dintre infractorii ce ne conduc, de a lua mită chiar în condiţiile în care nu cu mult timp în urmă respectivul asistase la un flagrant căruia îi căzuse victimă un coleg al său.
Cu ochii-n 3,14
● În înțelepciunea lor, legiuitorii au decis cîți cîini trebuie să păzească o turmă: trei la munte, doi la deal și unul la cîmpie. Locuiesc la cîmpie și am un cîine. Aștept turma. (M. V.)
● Două titluri pe care întîmplarea (sau cine știe ce altceva) le-a așezat alături în vitrina unei librării: Biblia pierdută și Pisica pierdută. (D. S.)
Campionii dreptăţii
Am fumat ca un turc o grămadă de ani, m-am lăsat de un an și ceva, am fost și aici, și dincolo, și așa, și altminteri. Pot să spun că mi se pare o prostie disputa asta crîncenă dintre fumători și nefumători.
Religiile şi mesianismul religios
Mişcarea mesianică a lui Șabbatai Țevi, născută la Smirna, a avut un puternic ecou în regiunile Imperiului Otoman, dar și în multe altele din Europa secolului al XVII-lea. A fost timpul în care evreii – alungați de regii Spaniei catolice – se așezaseră în Balcani, în Țările de Jos, în Anglia și în nordul Africii.
10 lei pentru un copil
Eram pe peronul metroului. Un puști umbla cu o icoană, o listă de subscripție, buletinul în copie. Încearcă în stînga, în dreapta. Se ceartă cu o mamă de copil. Mama îl înjură în fața copilului. Un businessman și uite că ea îl tratează cu spatele. Metroul nu venea.
Sănătate de la brîu în sus
Este stupefiant principiul conform căruia, atunci cînd vorbim despre sănătatea unei persoane, excludem viața ei sexuală. Este ca și cum am deveni o populație de busturi care are nevoie pentru a se menține în formă doar de oreliști și de stomatologi.
Drumuri, cozi şi gheme
În București merg pe jos, uneori, pe străduțele din zona Rosetti – Carol – Călărași. O doamnă cu părul alb stă aproape mereu la un geam de la parter. Nu e foarte veselă, dimpotrivă, are una din fețele alea cu gura în formă de semicerc invers pe care le desenează copiii.
Copiii şi televizorul
Tulburări de atenție, dificultăți de învățare, probleme cu somnul și cu alimentația. Dacă ne uităm mai atent la ceea ce spune AAP, vedem că problema copiilor care se uită la televizor e mai degrabă cea a adulților care se uită la televizor împreună cu copiii, lăsați în plata Domnului alături, pe canapea.
Un melc la şcoală
Există niște lucruri în realitatea noastră imediată pe care copiii încă de la 4-5 ani le observă și le percep ca atare, ar trebui ca textele pentru copii să corespundă acestei realități. Nu trebuie să idealizăm, să cosmetizăm, pentru că astfel copiii își vor face o imagine greșită asupra lumii în care trăim.
Filaje, hărţuieli, presiuni
În discuţii particulare pe care le-am avut cu alţi jurnalişti, am aflat că şi ei au fost supuşi, la răstimpuri, diferitelor acte de hărţuire. Motivele pentru care nu vor să facă publice aceste informaţii merg de la „lipsa de dovezi“ la „asumarea riscurilor meseriei“.
„Am povestit cu riscul ca oamenii să creadă că e o naraţiune“ - interviu cu jurnalistul Cătălin TOLONTAN
„În noaptea de 24 spre 25 noiembrie, Gazeta tipărea ediţia specială care dezvăluia că pompierii au ştiut de clubul Colectiv. În acea noapte, locuinţa mea a fost filată de un bărbat şi o femeie la ora două noaptea.“
Cu ochii-n 3,14
● Începînd cu 1 decembrie, s-a dat startul invaziei de moși – moșul care bea bere, moșul care savurează o cafea, moșul care mănîncă ciocolată, moșul căruia îi place pateul de ficat, moșul arhaic și moșul tehnologizat, moșul vorbăreț, moșul tăcut. Mă tot întreb: dintre atîția moși, cum îl vor recunoaște copiii pe cel adevărat? (A. P.)
● „Germanii au crezut dintotdeauna că perfecţiunea constă în simplitate. Ca şi Universul, berea poate fi creată folosind doar patru elemente: apă, malţ, hamei şi dr
Musulman nemusulman
Am mai povestit aici, sînt musulmană prin naștere. E pur și simplu un dat, e ca și cum m-aș fi născut cu ochii verzi sau albaștri, și asta a fost. O chestie normală. Îmi era, la o adică, la fel de indiferentă latura asta cum indiferentă îmi era și religia ortodoxă în care se născuseră prietenii mei.
O interfaţă deloc prietenoasă
Cred că un ministru care își propune o misie atît de dificilă precum aceea de a reașeza școala românească poate da primul semnal de intenții serioase trimițînd spre public mesaje clare, pentru toți cei interesați, direct sau indirect, de educație.
Tîrgul de carte
Am un defect. Cumpăr-consum. Or, în cazul cărților, nu pot consuma cît cumpăr. Au fost vreo trei-patru ani în care n‑am luat mai mult de o carte-două, pentru că mi-am dat seama că am biblioteci necitite. Am recuperat eu odată cu 101 cărți românești de citit într-o viață. Însă mai mult m-am enervat, nu am recuperat.
Întunericul (din noi?) şi luminile oraşului
În fiecare an, aștept, ca pe un miracol, aprinderea luminilor de Crăciun ale orașului. În fiecare an, discuțiile în ce le privește sînt aceleași: cît au costat, dacă și cît au furat cei care le-au pus, cum sînt ele mai urîte decît anul trecut – ba prea sărăcăcioase, ba prea luxuriante, ba prea reci, ba prea calde…
Ziua Naţională, PRO TV şi Occupy Pache Protopopescu
1 Decembrie, Ziua Națională a României, se sărbătorește la PRO TV. E numai o șmecherie de marketing a lui Adrian Sârbu sau mai mult de atît?
Sărbători în familie
La intrare a trebuit să ne descălțăm, deși afară nu era nici ploaie, nici zloată. Dar așa se face. Apar și ceilalți, cu cadouașele lor pline de funde, pe care le lasă în hol, la intrare. Știu exact ce conțin – sticle, parfumuri ieftine, lenjerie de ras, set lamă de ras + aftershave + deo.
„Depublicat by me“
Ce fac aceşti ziarişti de ultimă generaţie? Ei des-publică. Des-scriu. Nu relatează. Nu înfloresc. Nu inventează. Ci şterg. Cu aşa ceva nici Zeus nu a putut fi surprins de contemporanii săi.
Să bombardăm Siria cu bobocei de raţă, galbeni şi pufoşi
Cincizeci de bobocei de rață, galbeni și pufoși, au fost executați de curînd undeva la granița dintre Rusia și Ucraina, din motive de securitate. „Rățuștele nu aveau documente însoțitoare, așa că s-a luat decizia distrugerii lor“, a declarat Svetlana Zaporojcenko, șefa direcției regionale Belgorod.
O lume a pisicii
Saidu, senegalez musulman, explică mîndru: „La noi, în Senegal, toate pisicile respectă Ramadanul. De la răsăritul soarelui la apus, nu mănîncă nici strop“. Cum se întîmplă adesea cu oamenii din societăţile tradiţionale, nu e clar în ce măsură Saidu crede ce spune.
Nu ai carte, ai parte
El nu a cunoscut Abecedarul, ajungînd prin muncă şi talent un nume în sport, mai precis în hochei. Numele: Jacques Demers. Vîrsta: şaizeci şi unu de ani. Profesia: antrenor de hochei. Ce e curios la acest caz este că, în afară de soţie şi de un colaborator, nimeni nu ştia că este analfabet.
Cu ochii-n 3,14
● În vremuri tulburi, sloganul Editurii Militare de la Tîrgul de Carte Gaudeamus a părut liniștitor: „Înarmați-vă cu cărți!“. (A. P.)
● A apărut metoda de augmentare a buzelor acasă, folosind un căpăcel pentru vacuum, miere și scorțișoară. La TV, o domnișoară zglobie încuraja metoda, spunînd că musafirii nu se vor mai uita la sărmăluțele din farfurie, ci la sărmăluțele de pe față. Există oare persoane care ar dori ca invitații să se holbeze la sărmăluțele de pe fața lor? (S. G.)
„Mi-ar anula modul de viaţă dacă mi-ar fi frică să stau în continuare la Paris” - interviu cu Alexandra BADEA
Din 2003, cînd am venit la Paris, şi pînă astăzi mi se pare că tensiunea a crescut foarte mult, şi nu vorbesc de tensiunea dintre centru şi periferii, ci de cea de la nivelul străzii. E o violenţa care creşte, în raporturile umane, în felul cum te adresezi celorlalți.
Invizibilii
„Ce dreacu’ mai vor și ăștia, mm?“ Stă cu mîinile în buzunarele unei haine incerte, cu burta împinsă în față și cu genunchii îndoiți (sau doar pantalonii străvechi, mulați de cine știe cîți ani pe forma picioarelor, au păstrat în memoria impertinentă a sărăciei curbura genunchilor, nu știu).
Cum o fi asta? N-am mai călcat într-un supermarket!
Nici picior de vreo două săptămîni. Cum s-a întîmplat? Am făcut comandă telefonică/coș electronic. Vezi produsul în poză? E ăla pe care l-ai văzut în realitate? Îți convine prețul? Atunci bagi la coș, comanzi. Acasă, verifici termenul de garanție, te uiți dacă nu e ceva în neregulă, e stîlcit iaurtul, e mușcat din morcovi?
Eroii, lăstare mici şi fragi
Pe forumul dascălilor găzduit de Ministerul Educației e zarvă mare: se caută cu înfrigurare Cartea serbărilor școlare scrisă de Vasile Poenaru, tipărită de Editura Coresi și premiată de Asociația din București a Uniunii Scriitorilor din România.
La mall, în nord
Week-end-urile pot fi, de multe ori, minunate și, de tot atîtea ori, întunecate. Sînt două zile lungi în care poți face foarte multe lucruri, în care poți recupera tot ce n-ai reușit în timpul săptămînii. Teoretic.
Intoxicări, minciuni, prostii
Teoriile conspirației care au circulat după incendiul de la Colectiv și deruta informațională care a urmat atentatelor de la Paris au făcut publicul larg să-și pună problema intoxicărilor, minciunilor și prostiilor de care ne împiedicăm la fiecare două linkuri postate pe Facebook. Cum ne vindecăm de derută?
Oraşe sub asediu
Mi-amintesc că mi-am petrecut mai bine de oră într-o gară din Bruxelles, la o cafenea, doar uitîndu-mă la trecători și minunîndu-mă de naturalețea gesturilor, de atitudini. Oameni din toate colțurile lumii erau adunați aici și mulți dintre ei își afișau originile, apartenența: turci, indieni, africani, arabi, asiatici.
„Neîncrederea în presă e ca votul în necunoştinţă de cauză“ - interviu cu jurnalistul Nicolas DON
Este o mare hibă a mass-media din România pe care nu mi-o explic. Sub comunişti, singurele supape erau ştirile din politica externă. Cînd s-au deschis graniţele, atît fizice, cît şi informatice, apetenţa pentru ştirile externe pare că a dispărut. Nu există mulți specialişti care să vorbească despre contextul internaţional.
Sărăcia este bună
M-am dus la ANPIS, instituția care se ocupă de asistații social, ca să-mi lămuresc în cap următoarele întrebări despre acești oameni de cîmpie: cîți sînt? Ce mănîncă (mai exact, „Din ce bani mănîncă?“)? Din ce bani beau (ce, cît și cînd beau am văzut)? Care este structura bugetului unei „gospodării“ de asistați?
Şcoala părinţilor
Am avut o copilărie fericită și o datorez în mare parte timpului dăruit de ai mei. Spun asta pentru că devine din ce în ce mai evident faptul că părinții dau orice copiilor lor, de la telefoane inteligente pînă la mașini de lux, dar uită, de cele mai multe ori, să le dea din timpul lor (și cînd spun asta mă includ).
Cu ochii-n 3,14
Pe Șoseaua Ștefan cel Mare, farmacia „Arta“ se află exact lîngă farmacia „Rețeta“. Părerea mea este că ar trebui să se unească între ele și să se numească, mai poetic, „Arta rețetei“. Sau „Rețeta artei“? (A. P.)
În Crîngași, o farmacie veterinară: Puricel Vet. De unde deduc că pînă și puricii sînt bineveniți, drăgăliți și răsfățați. (S. G.)
Neîncredere
Mă uit absentă la niște figurine din lemn, la niște vrăbii vopsite în verde de China și pun mîna pe un ghivecel albastru din ceramică. Urît foc. Oribil, de fapt. Îl iau și urc scările cu mare ușurare. „Rămîne acesta?“, mă întreabă doamna.
Care eşti, bă, carent?
Un film care-ți dă un echilibru de popcorn cu cola, porție medie. Tot calmul, vînzările, molfăiala din sală, emoția, pentru mine, s-au încheiat într-un moment de tensiune. Și unde credeți? M-a pus naiba să mă uit la traducere.
Din viaţa micului credincios
Mi-au picat în mînă două cărți dedicate copiilor, scoase de Editura Basilica a Patriarhiei Române. Le-am răsfoit destul de sceptică, avînd în minte manualele de religie des citate de presa română: manuale cu un limbaj care ar veşteji cea mai viguroasă credință şi cu un mesaj lemnos.
Parisul meu
Şi pentru mine, ca și pentru numeroși alți oameni din România comunistă (ca să nu mai vorbesc de cei din lumea largă), Parisul reprezenta, pe vremea aceea (anii ’80), Occidentul. Mama mea cunoștea oameni la Paris, aspira să se ducă la Paris și, pînă la urmă, după destule eforturi, chiar a reușit să ajungă la Paris.
Opt inovaţii în materie de ştiri
Ştirea e relatarea unui fapt nou sau nou revelat, spune plicticoasa definiție care se predă în facultățile de jurnalism. Ca să scape de plictiseală, presa românească a ieșit însă din cadrele strîmte și neimaginative ale acestei definiții, cu o serie întreagă de inovații.
Să fii multiculti e cool?
Pe la începutul anilor 2000, eram în Serbia, la un workshop de jurnalism, finanțat cu bani europeni. Ne adunaserăm acolo două românce și trei sîrbi, de religie ortodoxă, două unguroaice și o croată – catolice, un turc și o fată din Kosovo – musulmani, și alți cîțiva.
Eliberarea presei
E nevoie de presă ca să sesizeze lucrurile în neregulă, să le transmită către publicul larg, iar acoperirea subiectului în criză e binevenită. Fără continuitate, însă, oamenii înţeleg doar o parte din ce înseamnă încălcarea drepturilor omului.
Cu ochii-n 3,14
● Noile măsurători arată că, în timp ce gheţarii se topesc la Polul Nord, suprafaţa îngheţată din Antarctica a crescut. Cercetătorii se aşteaptă însă ca în următoarele decenii să se dezgheţe din nou. Şi poate că atunci va îngheţa la Polul Nord. Viitorul e, în mod previzibil, instabil! (M. C.)
● La raionul de jucării al unui supermarket am descoperit „bebelușul cu funcții“. Cred că o lovitură de marketing ar fi, de fapt, inventarea unui bebeluș fără nici o funcție. (S. G.)
Revolta lor şi privirea noastră
Sînt printre cei care bombăne „generația Facebook“: spun, ca mai toți cei din generația mea (plus zece-douăzeci de ani), că sînt superficiali, repeziți, fără orientări precise, cu scopuri minimale, anonimizați de emoticoane și enter-uri rapide etc.