Neîncredere

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Oameni pe stradă jpeg

„Pot să cobor?“, o întreb tare pe vînzătoarea din micul magazin de decorațiuni interioare în timp ce arăt cu degetul spre subsolul în care se ajunge pe o scară spiralată. Am ridicat din sprîncene și am rămas cu mîna îndreptată spre acel subsol – sînt o mică statuie a interogării. „Sigur“, zice femeia pe care o văd deja cum se zbate între teama de a mă lăsa singură acolo, impulsul de a veni cu mine și jena vizibilă știind că eu știu că vrea să coboare să mă supravegheze, ca nu cumva să-mi vină vreo idee și să bag în buzunar poate un sfeșnic care imită o antichitate, vreun globuleț sau, mai știi, unul din ștergarele de masă brodate cu gărgărițe.

Ea ezită, eu o privesc în ochi și ea știe că știu că ne aflăm amîndouă într-o situație penibilă. Colegul ei care îi ține locul în unele zile e mai direct. Vine și stă în capul scărilor, oricine ar coborî acolo; mai bine să fie sigur decît păgubit. Cobor tropăind ostentativ, ca și cum zgomotul făcut ar exclude orice semn de furișare, de tăcere și de liniște, semne sub care se comit de regulă diverse fărădelegi. Stau un pic acolo jos, sînt atît de derutată de moment, simt tensiunea doamnei care a ales să rămînă sus, încît nu văd nimic în jur. Mă uit absentă la niște figurine din lemn, la niște vrăbii vopsite în verde de China și pun mîna pe un ghivecel albastru din ceramică. Urît foc. Oribil, de fapt. Îl iau și urc scările cu mare ușurare. „Rămîne acesta?“, mă întreabă doamna, încercînd din răsputeri să nu se uite din reflex spre buzunarele gecii în care sînt îmbrăcată. „Da, da“, zic repede și-mi bag ostentativ mîna în buzunare, de unde scot la fel de ostentativ portofelul. Jucăm un teatru mizerabil. Plătesc ghivecelul. E urît. Și e scump.

Ne terminăm sceneta cu un schimb de replici anoste despre vreme. Se vede că sîntem amîndouă ușurate, mă îndrept spre ușă și mai că-mi vine să-i mulțumesc că s-a canonit atîta doar ca să nu mă facă să mă simt prost. Nu-i zic, dar cred c-a înțeles.

Îmi dau seama că între noi toți mustește neîncrederea. La bază, la subsolul societății, unde băltește periculos și-ți trage picioarele cu tot cu bocanci. De cele mai multe ori neîncrederea asta face viața tare urîtă, alteori e atît de bine împletită în fibra fiecăruia că n-o mai observăm, vine la pachet cu orice proiecție asupra unui necunoscut, a unei intenții sau a unei promisiuni. Alteori o redenumim parșiv prudență.

Eram acum cîteva zile într-un supermarket și mă uitam pierdută la niște alune pe care le-aș fi mîncat pe loc din cauza altei diete care mă ține captivă și permanent înfometată, scuzați bătaia de cîmpi, eram în magazinul ăla cînd îmi apare brusc de undeva, dintr-o parte, o fată frumoasă care-mi bagă agitată sub nas niște pliante. „Aveți cumva două secunde? Dacă cumpărați ceva peste 20 de lei din oferta noastră o să primiți cu reducere de 30 la sută aceste…“, a turuit fata într-o suflare, fluturînd pliantele alea. Am băgat instinctiv ochii în ele și n-am apucat nici măcar să-i zic „Nu, mulțumesc“.  Am așteptat răbdătoare să termine ce avea de zis, m-am uitat pe foile ei, iar cînd, în sfîrșit, s-a liniștit, am reușit s-o refuz politicos. „Îmi pare rău“, am mai spus. „Nu face nimic“, mi-a zis cu – mi s-a părut mie – oarecare ușurare. Avea niște ochi albaștri nemaipomeniți. Mi-am văzut de drum prin magazin, uitînd instantaneu întîmplarea, cînd – niște metri mai încolo, băgată în labirintul rafturilor cu diverse uleiuri unde îmi contemplam mut soarta colesterolului – aud o voce în urechea dreaptă: „Vă mulțumesc mult că m-ați ascultat“. Casc ochii cît cepele. Era fata frumoasă cu pliantele. „Aaa, dar sigur, normal…“, îngaim. „Știți“, zice, „erau șefii mei în spate, mă supraveghează că nu stau de vorbă cu lumea… Mă scuzați că m-am băgat așa… și produsele astea sînt scumpe, știu…“, continuă ea. „Nu-i nici o problemă“, zic, inundată de compasiune pentru fata asta. „Nu au încredere în mine“, zice ea. Aici le-am dat șefilor ei dreptate, nu era făcută pentru un job în vînzări. Avea prea multă încredere în necunoscuții ca mine.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.