Eliberarea presei

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Eliberarea presei jpeg

Am participat de curînd la un seminar pentru jurnalişti, pe tema drepturilor omului, organizat de Centrul de Resurse Juridice. Delia Niţă, manager de program antidiscriminare, a explicat care sînt mecanismele şi standardele internaţionale de protecţie a drepturilor omului. A vorbit despre Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), cazuri sesizate din România şi surse de documentare bune pentru jurnalişti. Trei jurnalişti au fost în sală, printre care cineva de la un site de media alternativă şi o jurnalistă de la un post de radio naţional. Cînd a aflat că este un fel de training şi nu o conferinţă de presă, cea din urmă a ieşit din sală. Probabil că nici gazdele n-au văzut oportunitatea unei ştiri din prezenţa sa. Delia Niță şi colegii ei au povestit că au contactat destul de multe publicaţii şi posturi de radio/TV pentru acest curs. Mulţi au spus că este interesant, dar nu au timp să participe toată ziua la un curs.

O bună parte n-au răspuns la mesaje. Tot ei ne-au dat multe exemple de cazuri de încălcare a drepturilor omului, despre care presa a scris atunci cînd s-au întîmplat, de multe ori, însă, fără să mai revină asupra subiectului, să urmărească evoluţia lui. E nevoie de presă ca să sesizeze lucrurile în neregulă, să le transmită către publicul larg, iar acoperirea subiectului în criză e binevenită. Fără continuitate, însă, oamenii înţeleg doar o parte din ce înseamnă încălcarea drepturilor omului. Ce se întîmplă cu viaţa Alexandrei, din Tulcea, bătută şi ameninţată în plină stradă de concubinul ei, la începutul acestui an? Cum mai este familia romilor din judeţul Harghita, a căror casă a fost incendiată de către vecini acum cinci ani? Cîţi dintre copiii romilor care locuiesc în blocurile în jurul cărora primarul din Baia Mare a construit ziduri merg la şcoală? Cei care merg cum se înţeleg cu colegii? Ce părere au profesorii despre aceşti copii? Cum a intervenit primarul pentru situaţia lor? Dar despre copilul ce suferă de tuberculoză osoasă, internat într-un centru de plasament din Iaşi, ce a fost bătut cu mătura de educatoare, în primăvara acestui an, ce se mai ştie?

Printre postările de pe Facebook o găsesc pe cea a lui Vlad Ursulean: „Am văzut că s-au făcut liste cu site-uri de știri care dezinformează – publicații ale unor debili paranoici sau șantajiști care își încearcă norocul pe Internet“.

Văzusem şi eu cîteva liste făcute de diverşi cunoscuţi care lucrează în comunicare sau media. Sînt curioasă, totuşi, care e părerea lui. Dincolo de cîteva enumerări, surprinzătoare faţă de listele de pe Facebook, mi-a atras atenţia următorul paragraf: „Am văzut oameni care strigau în piaţă «presa română – plină de minciună!», apoi se întorceau acasă şi distribuiau articole tendenţioase din aceeaşi presă“.

Pe Facebook, fiecare utilizator devine un mic canal de informare cu audienţă de sute sau mii de oameni. Gîndiţi-vă puţin înainte să-i expuneţi pe prietenii voştri la o informaţie cu potenţial de manipulare, mai ales în vremurile astea tragice. Presa nu se schimbă de la sine. E nevoie de alternative – la asta lucrăm noi şi alţi jurnalişti. Dar e nevoie şi de un public activ, care să nu mai muşte toate momelile. 

Alternativa e un cuvînt ce mi s-a întipărit destul de bine în minte. Pare soluţia pentru diverse situaţii şi domenii de la noi. Universitate alternativă, media alternativă, medicină alternativă, bibliotecă alternativă, spaţii alternative, alternative la litoralul românesc, iar lista ar putea continua, cred, cu uşurinţă. Oricum ar fi, e nevoie de altceva şi altfel decît este în acest moment. Şi de cele mai multe ori, am senzaţia, de ceva care să înlocuiască, mai mult decît să completeze. Chiar şi Vlad Ursulean vorbeşte despre schimbare prin alternative.

Mi-am amintit de un articol mai vechi, scris de o cercetătoare de la Universitatea „Pompeu Fabra“, din Barcelona. A făcut un studiu despre modelele de bu­si­ness din media, de la cel comercial pînă la cel non-profit. Nuria Almiron-Roig spune că se cere o schimbare radicală în media, pentru ca interesul publicului să fie mai important decît cel comercial. Comercializarea presei, spune ea, împiedică jurnalismul să fie un produs al democraţiei. Urmărind în primul rînd să obţină profit, cei din presă se abat de la sesizarea unor lucruri ce se întîmplă în jurul lor. Nuria mai spune că adevăratele alternative ale media sînt posibile datorită utilizării democratice a media. Şi nu în ultimul rînd, este musai să fie create condiţii pentru media non-profit. Aşadar, viitorul sună bine: democraţia are nevoie de media, iar media fără democraţie nu se poate. Iar soluţia nu e revoluţia, ci non-profitul.

Lucrez în comunicare la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile de trei ani. Invităm jurnalişti la nenumărate evenimente în fiecare an. De la seminarii de educaţie globală şi forumuri europene pentru democraţie, pînă la ONGFest, cu expoziţii, jocuri şi concursuri. Am întîlnit destul de mulţi jurnalişti care vor să scrie despre ONG-uri, dar nu mai apucă. Merg pe teren şi nu ajung la evenimente, nu au timp să se documenteze în afara evenimentelor. Dintre puţinii jurnalişti care au mai rămas în redacţii, fiecare se descurcă cum poate. Anul acesta, la lansarea Indexului USAID 2014, un reporter de la o agenţie de presă cunoscută a luat declaraţii de la colegii mei. În timpul prezentării, în timp ce transcria declaraţiile înregistrate, i-a sunat telefonul. A plecat în mijlocul evenimentului fără să posteze ştirea. E al doilea an cînd se întîmplă aşa. Probabil că trebuia să ajungă urgent în altă parte şi alt reporter nu era disponibil în acel moment. Ghinion, neşansă, ceasul rău, se întîmplă totuşi. Păcat de evoluţia pozitivă a contextului de finanţare pentru ONG-uri, ce a rămas netransmisă.

Şi înclinaţia către un anumit tip de subiecte contează. La conferinţa despre cooperare pentru dezvoltare, organizată în primăvara acestui an, au participat două televiziuni. Una dintre ele a făcut un reportaj despre Lina Ben Mhenni, blogger şi activistă pentru libertate și democraţie, nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuţia sa la revoluţia tunisiană. Cea de-a doua a difuzat un interviu exclusiv cu Andreea Raicu, care este unul dintre ambasadorii solidarităţii anul acesta. Montajul nu redă aproape deloc detalii despre subiectul conferinţei. A fost organizată cu ocazia Anului European pentru Dezvoltare (AED 2015), iar ideea transmisă era ca fiecare dintre noi să se implice pentru combaterea sărăciei globale. Prin voluntariat, donaţii sau o vorbă bună spusă atunci cînd se ivește ocazia.

Dar să revenim la liste. În preajma tragediei de la clubul Colectiv, au circulat pe Facebook o serie de liste de site-uri pe care persoane ce lucrează în comunicare sau media le considerau „de evitat“. Printre titlurile ce au apărut zilele astea: „Cutremurător! Ce au găsit anchetatorii în telefonul unuia dintre patronii de la clubul Colectiv!“, scrie www.coocon.ro, unul dintre site-urile amintite în liste. Articolul este însoţit de o fotografie cu un SMS prin care unul dintre patronii clubului anunţă pe cineva să nu meargă în club într-o seară (presupunem seara incediului), fotografie despre care nu se pomeneşte deloc în text. Pe prima pagină, în partea de sus, apare un link către Articolul 30 din Constituţia României – Libertatea de exprimare! Un alt titlu: „56 de morţi din prima zi! Daţi share să vadă lumea ce ascunde Guvernul României!“, publicat pe www.nationalisti.ro. Articolul redă o postare de pe Facebook prin care e dezvăluit faptul că numărul victimelor din urma incendiului este mai mare decît a fost anunţat. Unda verde la media alternativă are şi ea un preţ. Realitatea prezentată de ei poate fi înţeleasă, conexiunile, argumentele şi sursele de informare lipsesc cu desăvîrşire. Desigur, protecţia surselor de informare este protejată prin lege, este o condiţie pentru libertatea presei. Mesajele pe care le transmit, însă, sînt grave. Şi cred că postările de pe Facebook nu sînt o sursă de informare suficientă pentru aşa ceva.

Exemple de media alternativă cu subiecte bine documentate există. Şi pentru că sînt la capitolul libertatea presei, www.dela0.ro a publicat două documentare: „Moguliziunea – Stăpînii imaginilor. Cine, cum şi de ce veghează România“ şi „Extincţia – Dispariţia investigaţiilor din presa scrisă“. Sînt interesante şi de urmărit. Redactori-şefi din publicaţii şi posturi de televiziune populare în România vorbesc despre departamente de investigaţii. Despre cum „produceau“ subiecte exclusive despre afacerile din umbră ale puternicilor zilei şi politicieni corupţi, proprietăţi publice devalizate sau instituţii nefuncţionale. Finanţarea lor e non-profit, printr-un grant cîştigat de la Fondul ONG.

Mă întreb care dintre articolele de mai sus are mai multe vizualizări. Pînă la urmă, publicul decide ce informaţie citeşte şi, mai ales, ce distribuie către ceilalţi. În online, noul distribuitor al presei este cititorul, după cunoştinţele şi priceperea sa. Iar noile chioşcuri de ziare sînt Facebook-ul şi motoarele de căutare online.

Văd în proiectele ONG-urilor multe exemple de oameni care fac lucruri faine, ce ar fi un exemplu pentru alţii. Bună parte dintre ele nu ajung în presă. Prin Constituţie, „mijloacele de informare în masă, publice şi private, sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice“. Realitatea e formată atît din politicieni corupţi, cît şi din oameni care aduc ceva bun pe pămînt. Dacă presa, din motive financiare sau de interes, reuşeşte să acopere mai mult subiectele alarmante, o parte a realităţii, cea constructivă, rămîne netransmisă. Cînd devine şi aceasta de interes public?

Vera Ularu este coordonator de comunicare la FDSC.

Foto: wikimedia commons

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.