Sărbători în familie

Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

De vreo jumătate de oră, nimeni n-a mai scos nici o vorbă. Ne uităm la televizor, la știrile serii, cu sonorul aproape dat la maximum. E un pretext ca să nu fim nevoiți să purtăm o conversație și să ne vedem de-ale noastre. Ne holbăm la ecran chiar și atunci cînd sînt reclame – detergenți, pastă de dinți, medicamente care îți ajută digestia și îți dau minunata ocazie să mănînci mai mult. Ne agățăm de fiecare imagine, doar ca să nu ne privim, ca să nu devenim conștienți că n-avem, de fapt, ce ne spune. Fiecare își vede de pileala lui, de paharul de pe măsuța cu picioare curbate și cu o tăblie din sticlă frecată îndelung cu Clin de gospodina casei.

La un moment dat, gazda ne privește paharele întrebător, se ridică în picioare și face oficiile la „bar“, care se află într-un sertar mai mare al bibliotecii masive (cea care „conține“ și televizorul LCD). Sînt acolo de toate – sticle de whisky și de vodcă pe sfert începute, alături pet-uri cu pălinci și vișinate primite din diferite zone ale țării, de pe la diverși cumetri. O sticlă de șampanie nedesfăcută pentru ocazii „speciale“ – desigur, aceasta nu e una dintre ele – și un lichior de ouă, tot neînceput, pe care nu-l vrea nimeni. Gazda face un efort de a întreba pe fiecare: „Mai vrei vin?“, „Ție îți mai pun o țuică?“. După ce își îndeplinește îndatoririle, se scufundă în fotoliul preferat și, din nou, cu ochii în televizor. Face zapping – se oprește preț de o secundă la un canal cu muzică populară, apoi se răzgîndește, poate ăstora tineri nu le place așa ceva. Apoi, lasă pe ceva neutru – un film cu împușcături, cu distribuție bună, difuzat de sute de ori de sărbători. Toată lumea pare mulțumită, iar gazda se relaxează. Îl privesc pe furiș – un bărbat de aproape 60 de ani, care muncește de ani buni într-o țară nordică și e plătit fabulos „pe meseria sa“. Și-a aranjat co­piii, nepoții, chiar și rudele din partea soției, adică doar pe cele despre care a crezut că „merită“. O investiție pentru viitor. Cît despre el, de cîțiva ani, de cînd a început să îmbătrînească, e cu Doamne-Doamne, va avea El grijă, nu-l va lăsa de izbeliște, nu‑i așa? De sărbători vine acasă, unde în altă parte i‑ar fi mai bine? Eu nu fac parte din familia lui, m-am nimerit la „petrecere“ prin­tr‑un soi de alianță. Tocmai de aceea mă simt fără obligații. Totuși, nu pot să nu mă întreb ce o fi în mintea lui, căci pe figura sa senină nu se poate citi nimic. Oare simte o satisfacție sufletească că i-a adunat pe toți, ca o cloșcă, în jurul fotoliului său și al televizorului ca să-și petreacă împreună „sfintele sărbători“ făcînd zapping și ui­tîn­du‑ne în grup la reclame? Oare e fericit că ne păstorește pe toți din priviri, rude și nerude, că ne ospețește în casa lui? N-aș putea spune. „Să pun masa?“, întreaba soția, îmbrăcată într-un costumaș demodat de mătase și cu papuci de casă. El o oprește: „Mai stai puțin, să apară și ceilalți“. Ceilalți? Sîntem deja șase în sufrageria de 16 mp. Oare cîți trebuie să mai vină? Și unde or să‑i mai așeze? Familiile românești sînt o încrengătură ciudată de unchi, veri, nași, ­fini, copii din flori și mame divorțate, femei de prin vecini care trebuie să se înrudească ele cumva cu tot neamul.

La intrare a trebuit să ne descălțăm, deși afară nu era nici ploaie, nici zloată. Dar așa se face. Nu contează că trotuarele sînt uscate, ni se vor da papuci, iar ultimii veniți din cei 16 vor umbla discret prin casă în șosete. Mă tot întreb în legătură cu obiceiul descălțatului neamului prost la români și cred că știu răspunsul – țăranul se descălța la intrarea în casă pentru că venea de la cîmp și avea glod pe tălpi. Dar la oraș? Hai să ne descălțăm ca să arătăm că prețuim  minunatul apartament din Berceni al gazdelor! Doar n-o să ne batem joc cu încălțările noastre mizerabile de stradă de preacinstitul parchet?

Ei bine, apar și ceilalți, cu cadouașele lor pline de funde, pe care le lasă în hol, la intrare. Știu exact ce conțin – sticle, parfumuri ieftine, lenjerie de ras, set lamă de ras + aftershave + deo.

Ne așezăm, în sfîrșit, la masă, cu televizorul pe fundal. Robert de Niro trage de nu se poate! Noi ne scăldăm în salată boeuf, cu pui, ouă umplute, leber, caltaboș și alte „porcării“, adică tot ce trebuie. Nimic să nu lipsească. Mă uit din nou la domnul care muncește în străinătate – acum chiar e mulțumit că avem cu toții de toate, iar doamna lui, care a muncit zile întregi în bucătărie, e în prim-plan și primește laude. Ultimii veniți încearcă să lege o conversație, totul e dezlînat, nu ne cunoaștem prea bine, de fapt, ne uităm jenați unii la alții. Un copil, nu știu al cui e, se tîrîie ca o rîmă pe sub masă.  Trec orele, se termină filmul, începe altul. Gazda, care s-a pilit un pic, îndrăznește să comute pe postul cu muzică populară, unde se aud niște manele mai soft. Mesenii le ignoră sau chiar le plac, grație acelui open bar din bibliotecă. Îl văd pentru prima dată zîmbind. Da, sărbătorile i-au ieșit exact cum trebuie. Nu degeaba a muncit el un an întreg în țara aceea străină, căci a venit acasă, i-a adunat pe toți, i-a omenit, a împărțit cîrnatul cu ei. Și urmează sarmalele… Este una dintre cele mai mari realizări ale lui din acest an. E fericit.

Se apropie… în fiecare an sînt la fel. Uneori mai discrete, alteori cu alte nuanțe. Oare n-am putea reinventa altele? Chiar dacă refuzi să participi și ieși pe stradă, într-un oraș pustiu, doar ca să te plimbi, te uiți la ferestrele luminate ale caselor și blocurilor și știi că dincolo de ele sînt niște gazde care fac zapping, în timp ce oaspeții lor ingurgitează satisfăcuți piftia. În fiecare an zic că pe 23 voi lua avionul, voi zbura în Costa Rica și mă voi întoarce pe 7 ianuarie, dar niciodată n-am bani.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.