O interfaţă deloc prietenoasă
Cred că un ministru care își propune o misie atît de dificilă precum aceea de a reașeza școala românească poate da primul semnal de intenții serioase trimițînd spre public mesaje clare, pentru toți cei interesați, direct sau indirect, de educație.
Unul dintre instrumentele de comunicare este site-ul ministerului. Care arată precum un birou de administrație publică: la prima vedere, pare că fiecare secțiune are un rol bine determinat și un domeniu bine acoperit, dar în fapt, atunci cînd ai nevoie să găsești o informație și intri mai adînc în măruntaiele mașinăriei, te izbești de haos. Sau de vid. Dar lucrul cel mai important care i se poate reproșa administratorului site-ului este acela că nu dă semne de discernămînt în selectarea și prezentarea informațiilor: toate paginile sînt un amestec nepermis de informații vechi și noi, esențiale și secundare, de specialitate și de uz general, utile și inutile. Am să dau cîteva exemple.
Dai click pe secțiunea numită „învățămîntul preuniversitar“, la capitolul planificări calendaristice pentru învățămînt primar. Ce găsești: un comunicat de presă despre întîlnirea din iunie 2012 a ministrului interimar Liviu Pop cu reprezentanți ai consiliului elevilor, în care s-a vorbit despre bacalaureat. Sub comunicat sînt afișate cîteva planificări calendaristice, din același an. Adică vechi și inutile. De fapt, pentru tot învățămîntul preuniversitar, grija de a le oferi dascălilor un instrument de lucru a sucombat în același an fatidic, 2012.
Intri în secțiunea învățămînt primar și găsești afișate următoarele titluri: proiecte de programe școlare pentru clasa a II-a, clasa pregătitoare/clasa I, planuri şi programe școlare etc. La prima vedere, pare că ultimele două clase, a III-a și a IV-a, sînt nepregătite să dea ochii cu publicul: nu au nici o informație de dat. Trebuie, însă, să ai răbdare și să cauți printre titluri și pagini deschise inutil, ca să dai peste ceea ce te interesează.
Nici la învățămîntul gimnazial lucrurile nu stau prea bine: la capitolul planuri-cadru dai peste anunțul sec „în această pagină nu este publicat momentan nici un document“ (să nu uităm că sîntem la mijlocul anului școlar). Dacă încerci să afli programele școlare pentru clasele V-VIII, dai peste următoarele anunțuri: programa pentru cursul opțional „Cultură și tradiții aromâne“ și pentru cel de „iniţiere pentru copiii străinilor care au dobîndit statutul de refugiat în România şi pentru minorii refugiaţi neînsoţiţi“ (curs realizat în 2004! – curată intuiție). Nu există, altfel spus, nici un cuvințel despre limba și literatura română, matematică sau biologie. Tot o pagină albă, melancolică, este și la secțiunea numită criterii de notare sau standarde de evaluare.
Din pagina dedicată învățămîntului liceal aflăm lucruri enorme: există 140 de programe școlare în vigoare pentru disciplina numită limbă și comunicare, pentru matematică – 44, pentru arte – tot 44, iar pentru tehnologii – 53. Aici e vorba mai puțin de felul în care este organizat site-ul, și mai mult despre cel în care este organizată materia școlară. Spre exemplu, există o programă pentru clasa cu program de studiu bilingv în care se predau limba franceză și geografia Franței, o altă programă tot pentru clase cu studiu bilingv, dar în care se predau franceza și istoria Franței, iar o alta pentru cea în care se predau franceza și elemente de cultură și civilizație franceză. Există, pe de altă parte, o programă pentru științe, filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie, o alta pentru filiera vocațională, profilurile teologic și pedagogic (specializările bibliotecar, instructor animator și pedagog școlar), iar alta pentru filiera vocațională, profilul pedagogic, specializarea învățător-educator. Cîtă finețe, cîtă precizie în delimitarea clară a competențelor pe care vrem să le formăm școlarilor noștri!
La capitolul „Resurse privind prevenirea și combaterea violenței școlare“, o temă, de altfel, extrem de acută a vieții școlare din România, găsim două documente: un proiect realizat de școala „Uruguay“ (?!) din București și un ghid elaborat de un ONG, ambele din 2011.
La secțiunea „proiecte și programe“ ale Ministerului Educației, timpul s-a oprit la anul 2011: pare că departamentul care se ocupă de ele a intrat într-o binemeritată vacanță de patru ani, după ce a obosit lucrînd în van, fără rezultate remarcabile, la „dezvoltarea învățămîntului în mediul rural“ sau la cel pentru „reforma educației timpurii“.
Exemplele de neglijență și indiferență în comunicarea dintre Ministerul Educației și societate ar putea continua pe încă vreo zece pagini. Mă opresc aici, cu gîndul că nu ar fi nevoie de cine știe ce pentru revigorarea ei: ar fi destul un puștan de la liceul de informatică sau de la Facultatea de Telecomunicații, priceput în designul de pagină web, de un bun absolvent de Jurnalism sau de Litere și de o mai bună relație între departamentele ministerului.
Maria Iordănescu este psiholog.
