„Depublicat by me“

Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
„Depublicat by me“ jpeg

Ştiţi ce e un logograf? În DEX, logograf este numele dat acelor scriitori din vechime „care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a cronicilor“. Thucydides însă, în ale sale memorii despre istoria Războiului peloponesiac, este mai nuanţat: logograful este cel care relatează faptele „spre a le face mai atrăgătoare pentru auz decât potrivite cu adevărul“. Logograful este aşadar, pentru marele istoric atenian, un narator care încearcă să îşi vîndă marfa mai uşor, care înfloreşte anumite pasaje, care în goana după audienţă umflă nişte personaje şi invocă supranaturalul, care exagerează pornind însă de la un sîmbure de adevăr.

Dar pe lista de surse a lui Thucydides sînt personaje şi mai dubioase din punctul de vedere al unui istoric: poeţii. Aceştia au obiceiul şi mai nociv de a da faptelor „o amploare pe care acestea nu au avut-o“. Nu mai e vorba aici de simpla exagerare, avem de-a face cu inventarea de-a dreptul a unor fapte sau declaraţii, dincolo de realitatea de la care acestea vor fi pornit.

După 2436 de ani, lumea pare să nu se fi schimbat prea mult. Thucydides ar putea fi azi jurnalistul scrupulos de la o publicaţie prestigioasă, care, din redacţie, îşi triază foarte atent sursele, le compară, le verifică şi le foloseşte doar dacă trec de testele laborioase ale veridicităţii. Cu a sa super-relatare despre războiul peloponesiac căruia îi era contemporan, Thucydides poate fi considerat cel dintîi jurnalist din istorie. Dar tot pe-atunci, pe vremea lui, pot fi găsite şi urmele gazetarilor „bulevardieri“, logografii, ziariştii de curte, care cosmetizează faptele, care selectează şi scot în evidenţă accentele mai vandabile ale unei istorii, care strecoară prin text şi o trimitere de efect la Arsenie Boca. Ca să nu mai spunem că şi poeţii din vechime, cei cu invenţiile, au un corespondent în gazetăria de astăzi, pornind de la inofensivele găini care nasc pui vii şi pînă la calomniile interesate, menite să deraieze cariere politice sau economice.

Şi totuşi, în tipologia jurnalistică de dată recentă e şi un element novator, care nu exista pe vremea lui Thucydides. E adevărat, există o explicaţie de natură tehnologică pentru această situaţie: pur şi simplu, grecii antici nu aveau Internet. Ce fac aceşti ziarişti de ultimă generaţie? Ei des-publică. Des-scriu. Nu relatează. Nu înfloresc. Nu inventează. Ci şterg. Cu aşa ceva nici Zeus nu a putut fi surprins de contemporanii săi.

Iată povestea. Au apărut de curînd la noi fragmente dintr-o presupusă corespondenţă electronică aflată în posesia procurorilor. Corespondenţa este între un interpus al unui politician şi mai mulţi jurnalişti. Interpusul comandă relatări, plasează „spin-uri“, sugerează subiecte, dar şi monitorizează ceea ce logografii şi poeţii produc. Jurnaliştii răspund şi se conformează comenzilor. Totul trebuia să fie în slujba politicianului, care avea nevoie de o imagine cît mai bună. Atunci cînd un articol nu corespundea cerinţelor, interpusul solicita o revizuire a sa şi, în cazurile mai grave, chiar şi eliminarea respectivei relatări.

De pe print sau din audiovizual, ştergerea nu era posibilă, intervenţiile trebuiau făcute înainte de difuzare. În schimb, de pe Internet orice articol putea fi eliminat. Internetul este scena acestui genocid al relatărilor, locul în care se fac astăzi cele mai bizare experienţe pe seama jurnalismului. Aici slujbaşul-jurnalist contemporan a ieşit din toate tiparele cunoscute şi a creat „des-scrierea“ întîmplărilor, aneantizarea relatării. El îi dă interpusului politic cîteva detalii tehnice („La click pe link-ul de mai jos se mai vede, idem la căutarea pe site – ţine de search-ul în Google. Dispare în cîteva ore“) şi apoi raportează, plin, ca pe un act suprem de creaţie: „Depublicat by me“!

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.