Invizibilii

Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
Invizibilii jpeg

„Ce dreacu’ mai vor și ăștia, mm?“ Stă cu mîinile în buzunarele unei haine incerte, cu burta împinsă în față și cu genunchii îndoiți (sau doar pantalonii străvechi, mulați de cine știe cîți ani pe forma picioarelor, au păstrat în memoria impertinentă a sărăciei curbura genunchilor, nu știu).

E prima seară a demonstrațiilor după incendiul de la Colectiv. Mulțimea se scurge calm pe Magheru, spre Romană, un val masiv de oameni pe care-i privește acest bărbat cu mîinile în buzunarele hainei. „Ce dreacu’ mai vor?“, repetă întrebarea către un proprietar/vînzător de la un mic butic, ieșit și el pe trotuar să vadă demonstrația. Gura îi păstrează un rictus permanent care-i dezgolește un canin galben, urmat de gaura neagră a unui premolar lipsă. Proprietarul de butic nu-i răspunde. „’Re-aț’ ai dreacului“, mîrîie omul și se mută de pe un picior pe altul. „N-aveți ce face în case, ’re-ați ai dreacu’.“

Omul e din generația celor care au acum cincizeci-și, șaizeci-și. Cu tinerețile trăite în ’70-’80. Sînt printre primii care și-au pierdut slujbele după ’90, cînd au rămas suspendați între realitatea lor și realitatea ailaltă, a ăstora pe care nu-i înțeleg, pe care nu-i plac și cu care nu se intersectează oricum aproape niciodată. Sînt cei care au pierdut cursa încă de pe cînd destinul și autoritățile le-au pus în brațe o garsonieră sau două camere în cartierele care se ridicau repede în oraș, sînt cei care au pierdut încă de cînd au scîncit prima dată în brațele mamelor țărănci din casele-vagon din sate prăfoase din Bărăgan, din sate unde puia sărăcia din Moldova. Sînt oamenii pentru care o ieșire din cartier spre centru înseamnă un eveniment în toată regula, sau sînt cei care, dacă mai au un serviciu, umblă orb, în tunelele negre ale metrourilor în cele mai triste navete: acasă-serviciu.

Prin metrou îi recunoști imediat. Cînd nu sînt singuri, îi afli în grupuri de cîte trei-patru, duhnind a băutură ieftină, comentînd fiecare apariție mai altfel, mizînd gros pe niște glume pe care le înțeleg doar ei și la care rîd doar ei cu niște glasuri dogite, în care hîrîie tutunul. Au degete groase și imobile în articulațiile bătucite, în cartilagiile osificate de atîta muncit cu mîinile, poartă iarna niște geci chinezești de piele luate din angrouri care se fac ca tabla zincată la frig și care se moaie la căldură, au în picioare pantofi care au ajuns să arate ca niște papuci orientali, cu vîrfurile îndoite în sus de atîta purtat, cu riduri hidoase pe pielea crăpată acolo unde se îndoaie talpa piciorului, cei mai urîți pantofi din lume ăștia cred că sînt, cei mai triști pantofi din lume ăștia cred că sînt.

Hainele lor au iz de stătut. În hainele lor e o istorie de zeci de ani de tocane fierte cu geamurile închise în apartamente de două camere din Militari, Berceni, Colentina și Pantelimon, de fumat mii de țigări pînă la filtru, de neschimbat cămășile cu zilele, de ciorapi și chiloți hidoși, măruntaiele secrete, rușinoase și delabrate ale celor invizibili.

Pe ăștia nu-i întreabă nimeni niciodată nimic. Sînt hrăniți în schimb cu Soylent Green prin televiziuni în care jurnalismul e mort și pute. E populația care o arde în fața scărilor de bloc cu cîte un pet de bere alături. Sînt ăia rămași în urmă cu întreținerile, cei care trăiesc din te miri ce, cei care mai ciupesc niște lei pe reparații făcute prin vecini. Sînt cei despre care susținem că nu pricep nimic din lumea asta, de care ne rușinăm dacă se întîmplă să ne fie tați sau unchi, care habar n-au că în America ăia de-un leat cu ei se numesc baby boomers și l-au văzut pe Hendrix la Woodstock, care habar n-au cine naiba e Siri pentru că ei au Nokii din alea vintage pe care hipsterii le poartă la mișto.

Ei cîrîie cînd văd tineri „frumoși“ mărșăluind pe străzi pentru că n au nimic în comun unii cu alții. Ei stau la adăpostul gecilor de piele din tablă, deoparte, căci ei sînt cei invizibili, cei nevăzuți, ei sînt ăia care nu contează decît o dată din patru în patru ani, cînd toată lumea asta „frumoasă“ se miră iar și iar, cu aceeași prospețime, de rezultatele votului. Ei sînt mulți.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.