⬆
Societate
Pagina 74
Viaţă la cutie
oi ne-am născut pe aici cu punga de un leu la cap și o să murim cu una în mînă. Un pensionar fără o pungă e incomplet. Ba chiar indecent. Observați-i un pic, vă rog. Intrați în vorbă cu ei. Vor gesticula și vă vor arăta lucruri cu mîna în care țin punga. E o regulă. Uitați-vă.
Eroii din vitrină
Nimic din miracolul libertății pe care îl trăim astăzi nu ar fi fost posibil fără revolta pătimașă a lui Alexandru Arșinel. Ce-am fi fost noi astăzi fără cutezanța lui Eugen Nicolicea și bărbăția lui Dorel Vișan? Un popor fără speranță. Și fără umor, cred.
Comunicat de presă despre o perucă și o chelire
„Ataşat veţi găsi un comunicat de presă despre sacrificiile pe care Dragoş Bucur şi Raluca Aprodu le-au făcut pentru filmările la Poveste de dragoste. Atît Dragoş Bucur, cît şi Raluca Aprodu au suferit schimbări radicale.“
Viziunea mai hard de după
Anul ăsta am plonjat cu capul înainte în ligheanul cu sărbători, mai mult ca niciodată. M-am lăsat dusă de val, cu toată bunăvoința de care n‑am mai fost în stare de mult. Doar că un spiriduș malițios a fost mai mereu pe urmele mele, dejucîndu-mi, la limita cu dezastrul, intențiile aparent nobile.
Celebrity branding cu epilare definitivă
Un e-mail a făcut să-mi stea dumicatu-n gît: Claudia Pavel se epilează definitiv iarna! Din toate aiurelile pe care le‑am primit în ultima vreme, asta e, probabil, cea mai mare. Dar de ce ne interesează pe noi, în Dilema veche, epilatul definitiv? Fiindcă în el se ascunde o întreagă lucrătură de marketing, pe care e bine s-o știți.
Tramvaiul 1 – un poem urban de Crăciun
Cît face? „Păi, sînt 21 de stații, o nimica toată. Faci o juma de oră, că acum e liber prin oraș.“ Accept, fără să știu ce mă așteaptă. Mă urcă în tramvai, îmi face cu mîna.
Preţurile petrolului şi creşterea economică globală
În pofida căderii preţurilor, de la peste 115 USD/baril în iunie 2015 la 45 USD la sfîrşit de noiembrie 2015, cele mai multe modele macroeconomice au arătat că impactul asupra creşterii globale a fost mai mic decît cel aşteptat – aproximativ 0,5% din PIB-ul global.
Pericolul fracturii euro-atlantice
De ce au devenit unii lideri europeni virulent antiamericani, acum, cînd se resimt pregnant efectele retragerii Americii din lume? De ce îşi manifestă antiamericanismul tocmai cînd Europa e prinsă în cleştele putinismului şi islamismului?
Două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor
Demonstrațiile de stradă din toamna anului trecut au avut o dimensiune pe care puțini dintre noi am remarcat-o. Este vorba despre o stare de durere determinată de o dublă cauzalitate.
Cu ochii-n 3,14
● Luat de valul vorbelor, la TV, un poliţist le recomanda conducătorilor auto să fie prudenţi în perioada pregătirilor pentru „serbările sfîrşitului noului an“. (D. S.)
● O posibilă etimologie a formulei de salut la despărțire „Pa!“, de origine austriacă, folosită în mai toate țările fostului Imperiu Austro-Ungar (România, Ucraina, Ungaria etc.): Bussi auf Bauchnabel / (te) pup pe buric, mai pe scurt, Bu Ba, de unde Pa Pa sau Pa. (M. P.)
Un blues de Crăciun
Mă uit cu ochii cît cepele la comoțiunea galbenă de pe tejghea și mă lovește brusc, din senin, depresia. Jucăria asta o să fie făcută cadou unui mic nefericit, eu mă aflu într-un magazin care vinde milioane de ieftinături.
Un caz de abuz sau mai multe?
Sînt vinovați părinții de abuzuri împotriva copiilor? Este vorba de o intoleranță a statului norvegian față de obiceiuri etnice și religioase străine de ale lui? Sînt regulile nordice de comportament familial prea drastice pentru cei nou veniți?
Minuscule miracole
Filmele de Crăciun, cu morala lor siropoasă, și miracolele lor previzibile, și aproximativ mereu aceleași, cu schema lor fixă și cele cîteva variațiuni – în loc să mă dezguste, continuă să mă atragă. Mă pot uita la ele aproape infinit, cu stoicism (uneori sînt, recunosc, îngrozitor de plicticoase) și un zîmbet tîmp.
Bradul
Am văzut șchiopi, șampalii, răi, îngroziți, dar și mari ispititori. Mi-e greu să aleg Bradul. Pentru că aroma bradului verde mă seduce, mă dă peste cap. De aceea, nu porcul, ci bradul, pentru mine, e ritual de căutare.
Piaţa media în 2015: unde am avut dreptate şi unde am greşit
Sfîrșitul anului e perioada cînd presa publică diferite recapitulări și prognoze. Fiindcă fac asta de mai mulți ani în privința pieței media, mi se pare cinstit să reiau ceea ce scriam în Dilema veche la sfîrșitul lui 2014, pentru ca să vedem unde am prognozat corect și unde am greșit.
Fumători, treceţi la zid!
La petrecerile tinerilor, mamele puneau pe mese, alături de chifteluțe și de ouă umplute, și boluri cu mănunchiuri de țigări, la discreție, Rothmans din acelea „cu aur“ la filtru. De lux. Iar proful de română stătea pe pervazul ferestrei din clasă, în timpul tezelor, fuma Mărășești și era un dur.
Pe mîna cărui chirurg m-aş da eu?
„Aparţinător“ este termenul folosit în astfel de cazuri, ca şi cum omul de pe masa de operaţie s-ar transforma într-un obiect care va fi restituit, reparat sau distrus definitiv, unui proprietar.
Bonne Année, Boss!
Tot e bine, mi-am zis, nu cred să mai aştept la cozi interminabile. M-am înşelat. Sala de recepţie a companiei era ticsită de clienţi cu tot soiul de probleme. Cu toţii, ca şi mine, lăsaseră totul pentru ultima zi a anului.
Cu ochii-n 3,14
● Între Piața Unirii și Universitate, unei doamne îi sună telefonul. Răspunde: „Săru’ mîna, părinte, sînt în metrou, vă sun eu cînd ies de-aici. Săru’ mîna!“. Uneori, căile Domnului sînt telefonice. (D. S.)
● Cînd nu închizi telefonul la timp, ai nesperata şansă să îl auzi pe instalator cum îi spune soţiei: „E o cucoană care m-a sunat şi ieri, cică are o ţeavă spartă în baie, da’ i-am zis că nu pot să viu, că-s ocupat. Şi uite că n-am scăpat, mă tot sună, ce să fac, tre’ să mă duc acum…“ (
Agende şi cutii poştale
O duzină de numere de instalatori. În eterna mea căutare a unui exemplar perfect, am strîns în colecție o grămadă de candidați care au ratat calificarea. Instalator de la Alex, sau Instalator Mama. Inst Viorel Eliza. Mai am unul notat Inst dobitoc. Îl păstrez și p-ăsta ca să îl evit. Nu se știe niciodată.
Maţele din Obor
S-a umplut Oborul de mațe. Gata, Ignatul și Crăciunul. Mi s-a părut neîndurătoare priveliștea. Unde-i postul? Umflate mațe ce-și fac de cap! Sînt lîngă brînză, lîngă mere, totuna cu vreun pic de gogoșar ori trei verze. Nu te poți lipsi de ele. Și le și umflă negustorii. Și ele stau umflate. Nu dezamăgesc.
(Şi eu am fost) Moş Crăciun
Am crezut în Moș Crăciun pînă la 13 ani. Și nici nu aveam cum să nu cred, cînd am crescut într-o familie pentru care mitologia era realitate. Tatăl meu era principalul responsabil al acestui fel de supraviețuire, pînă la urmă, într-o, de fapt, mizerabilă Românie comunistă.
Titlurile care te ademenesc. Şi cum fac asta
Moda lui „Vezi aici“ și „N-o să-ți vină să crezi ce pierzi dacă nu dai click“ s-a generalizat pe Internetul românesc, și nu numai. Noi te învățăm cum să afli ce prostii se ascund, și cum se ascund, sub asemenea titluri, dar fără să-ți donezi prețiosul click, pornind de la cîteva exemple.
Colind urban
Un jazz adaptat, „de sezon“ – „Santa Claus is coming to town“. Și suna al naibii de bine. La un colț, mă întîlnesc cu protagoniștii. Sînt doar trei – doi suflători (clarinet și trompetă) și o chitară, însă par o întreagă orchestră.
Cum e să fii spiriduşul Moşului
Ajunşi în pragul campaniei „Un Moş al Tuturor“, ne-am transformat în „spiriduşi ai Moşului“ şi ne pregăteam să facem lucrurile ca de obicei: simplu, controlat, în siguranţă.
Voinţa bună, premisă a stării de fericire
Am observat şi eu, alături de mulţi alţi oameni, cum şefa DNA era uşor surprinsă de atitudinea unuia dintre infractorii ce ne conduc, de a lua mită chiar în condiţiile în care nu cu mult timp în urmă respectivul asistase la un flagrant căruia îi căzuse victimă un coleg al său.
Cu ochii-n 3,14
● În înțelepciunea lor, legiuitorii au decis cîți cîini trebuie să păzească o turmă: trei la munte, doi la deal și unul la cîmpie. Locuiesc la cîmpie și am un cîine. Aștept turma. (M. V.)
● Două titluri pe care întîmplarea (sau cine știe ce altceva) le-a așezat alături în vitrina unei librării: Biblia pierdută și Pisica pierdută. (D. S.)
Campionii dreptăţii
Am fumat ca un turc o grămadă de ani, m-am lăsat de un an și ceva, am fost și aici, și dincolo, și așa, și altminteri. Pot să spun că mi se pare o prostie disputa asta crîncenă dintre fumători și nefumători.
Religiile şi mesianismul religios
Mişcarea mesianică a lui Șabbatai Țevi, născută la Smirna, a avut un puternic ecou în regiunile Imperiului Otoman, dar și în multe altele din Europa secolului al XVII-lea. A fost timpul în care evreii – alungați de regii Spaniei catolice – se așezaseră în Balcani, în Țările de Jos, în Anglia și în nordul Africii.
10 lei pentru un copil
Eram pe peronul metroului. Un puști umbla cu o icoană, o listă de subscripție, buletinul în copie. Încearcă în stînga, în dreapta. Se ceartă cu o mamă de copil. Mama îl înjură în fața copilului. Un businessman și uite că ea îl tratează cu spatele. Metroul nu venea.
Sănătate de la brîu în sus
Este stupefiant principiul conform căruia, atunci cînd vorbim despre sănătatea unei persoane, excludem viața ei sexuală. Este ca și cum am deveni o populație de busturi care are nevoie pentru a se menține în formă doar de oreliști și de stomatologi.
Drumuri, cozi şi gheme
În București merg pe jos, uneori, pe străduțele din zona Rosetti – Carol – Călărași. O doamnă cu părul alb stă aproape mereu la un geam de la parter. Nu e foarte veselă, dimpotrivă, are una din fețele alea cu gura în formă de semicerc invers pe care le desenează copiii.
Copiii şi televizorul
Tulburări de atenție, dificultăți de învățare, probleme cu somnul și cu alimentația. Dacă ne uităm mai atent la ceea ce spune AAP, vedem că problema copiilor care se uită la televizor e mai degrabă cea a adulților care se uită la televizor împreună cu copiii, lăsați în plata Domnului alături, pe canapea.
Un melc la şcoală
Există niște lucruri în realitatea noastră imediată pe care copiii încă de la 4-5 ani le observă și le percep ca atare, ar trebui ca textele pentru copii să corespundă acestei realități. Nu trebuie să idealizăm, să cosmetizăm, pentru că astfel copiii își vor face o imagine greșită asupra lumii în care trăim.
Filaje, hărţuieli, presiuni
În discuţii particulare pe care le-am avut cu alţi jurnalişti, am aflat că şi ei au fost supuşi, la răstimpuri, diferitelor acte de hărţuire. Motivele pentru care nu vor să facă publice aceste informaţii merg de la „lipsa de dovezi“ la „asumarea riscurilor meseriei“.
„Am povestit cu riscul ca oamenii să creadă că e o naraţiune“ - interviu cu jurnalistul Cătălin TOLONTAN
„În noaptea de 24 spre 25 noiembrie, Gazeta tipărea ediţia specială care dezvăluia că pompierii au ştiut de clubul Colectiv. În acea noapte, locuinţa mea a fost filată de un bărbat şi o femeie la ora două noaptea.“
Cu ochii-n 3,14
● Începînd cu 1 decembrie, s-a dat startul invaziei de moși – moșul care bea bere, moșul care savurează o cafea, moșul care mănîncă ciocolată, moșul căruia îi place pateul de ficat, moșul arhaic și moșul tehnologizat, moșul vorbăreț, moșul tăcut. Mă tot întreb: dintre atîția moși, cum îl vor recunoaște copiii pe cel adevărat? (A. P.)
● „Germanii au crezut dintotdeauna că perfecţiunea constă în simplitate. Ca şi Universul, berea poate fi creată folosind doar patru elemente: apă, malţ, hamei şi dr
Musulman nemusulman
Am mai povestit aici, sînt musulmană prin naștere. E pur și simplu un dat, e ca și cum m-aș fi născut cu ochii verzi sau albaștri, și asta a fost. O chestie normală. Îmi era, la o adică, la fel de indiferentă latura asta cum indiferentă îmi era și religia ortodoxă în care se născuseră prietenii mei.
O interfaţă deloc prietenoasă
Cred că un ministru care își propune o misie atît de dificilă precum aceea de a reașeza școala românească poate da primul semnal de intenții serioase trimițînd spre public mesaje clare, pentru toți cei interesați, direct sau indirect, de educație.
Tîrgul de carte
Am un defect. Cumpăr-consum. Or, în cazul cărților, nu pot consuma cît cumpăr. Au fost vreo trei-patru ani în care n‑am luat mai mult de o carte-două, pentru că mi-am dat seama că am biblioteci necitite. Am recuperat eu odată cu 101 cărți românești de citit într-o viață. Însă mai mult m-am enervat, nu am recuperat.
Întunericul (din noi?) şi luminile oraşului
În fiecare an, aștept, ca pe un miracol, aprinderea luminilor de Crăciun ale orașului. În fiecare an, discuțiile în ce le privește sînt aceleași: cît au costat, dacă și cît au furat cei care le-au pus, cum sînt ele mai urîte decît anul trecut – ba prea sărăcăcioase, ba prea luxuriante, ba prea reci, ba prea calde…
Ziua Naţională, PRO TV şi Occupy Pache Protopopescu
1 Decembrie, Ziua Națională a României, se sărbătorește la PRO TV. E numai o șmecherie de marketing a lui Adrian Sârbu sau mai mult de atît?
Sărbători în familie
La intrare a trebuit să ne descălțăm, deși afară nu era nici ploaie, nici zloată. Dar așa se face. Apar și ceilalți, cu cadouașele lor pline de funde, pe care le lasă în hol, la intrare. Știu exact ce conțin – sticle, parfumuri ieftine, lenjerie de ras, set lamă de ras + aftershave + deo.
„Depublicat by me“
Ce fac aceşti ziarişti de ultimă generaţie? Ei des-publică. Des-scriu. Nu relatează. Nu înfloresc. Nu inventează. Ci şterg. Cu aşa ceva nici Zeus nu a putut fi surprins de contemporanii săi.
Să bombardăm Siria cu bobocei de raţă, galbeni şi pufoşi
Cincizeci de bobocei de rață, galbeni și pufoși, au fost executați de curînd undeva la granița dintre Rusia și Ucraina, din motive de securitate. „Rățuștele nu aveau documente însoțitoare, așa că s-a luat decizia distrugerii lor“, a declarat Svetlana Zaporojcenko, șefa direcției regionale Belgorod.
O lume a pisicii
Saidu, senegalez musulman, explică mîndru: „La noi, în Senegal, toate pisicile respectă Ramadanul. De la răsăritul soarelui la apus, nu mănîncă nici strop“. Cum se întîmplă adesea cu oamenii din societăţile tradiţionale, nu e clar în ce măsură Saidu crede ce spune.
Nu ai carte, ai parte
El nu a cunoscut Abecedarul, ajungînd prin muncă şi talent un nume în sport, mai precis în hochei. Numele: Jacques Demers. Vîrsta: şaizeci şi unu de ani. Profesia: antrenor de hochei. Ce e curios la acest caz este că, în afară de soţie şi de un colaborator, nimeni nu ştia că este analfabet.
Cu ochii-n 3,14
● În vremuri tulburi, sloganul Editurii Militare de la Tîrgul de Carte Gaudeamus a părut liniștitor: „Înarmați-vă cu cărți!“. (A. P.)
● A apărut metoda de augmentare a buzelor acasă, folosind un căpăcel pentru vacuum, miere și scorțișoară. La TV, o domnișoară zglobie încuraja metoda, spunînd că musafirii nu se vor mai uita la sărmăluțele din farfurie, ci la sărmăluțele de pe față. Există oare persoane care ar dori ca invitații să se holbeze la sărmăluțele de pe fața lor? (S. G.)
„Mi-ar anula modul de viaţă dacă mi-ar fi frică să stau în continuare la Paris” - interviu cu Alexandra BADEA
Din 2003, cînd am venit la Paris, şi pînă astăzi mi se pare că tensiunea a crescut foarte mult, şi nu vorbesc de tensiunea dintre centru şi periferii, ci de cea de la nivelul străzii. E o violenţa care creşte, în raporturile umane, în felul cum te adresezi celorlalți.
Invizibilii
„Ce dreacu’ mai vor și ăștia, mm?“ Stă cu mîinile în buzunarele unei haine incerte, cu burta împinsă în față și cu genunchii îndoiți (sau doar pantalonii străvechi, mulați de cine știe cîți ani pe forma picioarelor, au păstrat în memoria impertinentă a sărăciei curbura genunchilor, nu știu).