⬆
Societate
Pagina 74
Despre board games sau de-a ce ne mai jucăm – interviu cu Mara RADU, PR la Red Goblin
Board games (jocurile pe tablă de joc) au revenit, de ani deja, în forță. Sînt jocuri mult mai diverse și mai complicate, în care îți folosești imaginația, dar și, în unele cazuri, calitățile de întreprinzător, de pildă.
Apogeu civilizaţional şi soluţii de relansare în viziunea lui Claude Lévi-Strauss
Ultimul val imigraționist a declanșat o mare emoție pe continentul nostru. A fost multă emoție, dar și multe întrebări. Cea mai importantă o consider a fi cea legată de măsura în care spațiul european va reuși să asimileze nou-veniții, dar fără a-și pierde identitatea, valorile.
„De cele mai multe ori nu presa, ci politicul face agenda“ – interviu cu Sidonia BOGDAN
După Revoluţie era o foame nebună după informaţie, nu se cumpăra un ziar, ci zece. Ţin minte că tatăl meu venea acasă, zilnic, cu teancul de ziare. Ce s-a întîmplat atunci era o nebunie post-dictatură. Românii încercau să se dumirească ce înseamnă democraţie, libertate.
Cu ochii-n 3,14
● Se spune despre unii bani că sînt murdari, dar cît de murdari să fie? Zilele trecute am văzut o femeie spălînd un bancomat. (D. S.)
● Stăteam într-o cafenea. Trece un domn prin fața geamului. Mă salută și-mi face cu mîna. „Cine e?“, mă întreabă prietena cu care eram. Îi răspund: „Poștașul“. Ea izbucnește în rîs, iar eu îmi dau seama, a mia oară, că sînt genul care dezvoltă relații de durată. (A. M. S.)
Revolta
Am o aplicație pe telefon care mă terorizează. Am ajuns să-mi fie frică de ea, s-o mint și s-o evit. Aplicației îi spune My Fitness Pal și, în principiu, îți ține socoteala caloriilor pe care le consumi zilnic pe baza unui țel pe care ți l-ai propus: vreau să ajung la x kilograme într-o perioadă oarecare de timp.
Doctoranzi din toate şcolile, feriţi-vă!
Ministrul Educației a făcut noi numiri în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Printre ele, Ecaterina Andronescu şi Corina Dumitrescu.
Anul 1986
În anul de grație 1986 îmi petreceam, destul de tihnit, ultimul an de liceu la Școala Centrală de azi, pe atunci „Zoia Kosmodemianskaia“ – un soi de pension comunist, în care eram incredibil de multe fete, cu doar cinci băieți în clasă. Într-o atmosferă, deci, nu prea sănătoasă, mă pregăteam pentru dificilul examen la facultate.
Bowie
Dispariția dintre noi a lui David Bowie a adus pe rețelele de socializare înfățișările, și mai puțin muzica. Dau cîteva exemple: Ziggy Stardust, Thin White Duke, Rebel-Rebel, înfățișarea din Serious Moonlight Tour și multe altele au invadat locul social. Diferit-diferit, altfel, dar oare mereu într-o căutare de sine?
România, ipohondrul Europei
Farmaciile la care se găsește altceva decît prescrie doctorul sînt ceva interesant: ele sînt, în orice caz, pline. De alte lucruri și, evident, de alți pacienți. Lucrurile sînt tot felul de smacuri, cosmetice și nenumărate suplimente alimentare, așezate în primele rafturi, chiar sub nasul clientului plătitor.
Unde a dispărut obiectul numit televizor?
Pe ecranul lui Diamant se difuzau uneori emisiuni „în culori“ (sau cel puțin așa anunța o prezentatoare), iar eu mă zgîiam la ecran încercînd zadarnic să disting acele culori, strecurate în imaginile alb-negru. Culorile le-am văzut tîrziu, pe la sfîrșitul anilor ’80, cînd Diamantul a fost înlocuit cu un Elcrom.
Presa de pluş
Piaţa Romană, Bucureşti: la chioşcul de ziare dinspre coloane atîrnă şi un Garfield de pluş – probabil cadou. Este vorba despre reviste glossy, de sudoku şi integrame. Toate sînt foarte colorate, unele în ţiplă, cu cîte o ojă sau cîte un săpun oferite ca un soi de mită ca să cumperi şi revista.
„Poate fi moralmente justificat să porneşti un război“ – interviu cu Jeff McMAHAN
Mai precis, poate fi moralmente justificat și uneori necesar să pornești un război, iar anumite acțiuni pot fi moralmente necesare în război, însă pentru că războiul presupune să omori oameni, întrebarea justificării morale este una deosebit de importantă.
Japonia, un thriller cu flori de cireş
Nu ştiu alţii cum sînt, dar cînd vine vorba de Ţara Soarelui-Răsare mă gîndesc şi eu, cu destulă nostalgie, la flori de cireş, ikebana, bonsai, gheişe şi samurai. Şi, eventual, la alte 1001 de lucruri diafane, inefabile, sublime sau eroice.
Vasalii gravitaţiei
La ceasul sorocit al sărbătorii, ne îndurăm să facem popas. Gîndul vinovat de uitare se întoarce la izvor. Umbrele grele ale înstrăinării întunecă fiinţa vinovată. Rădăcinile ne țin strîns legați de acel petic de pămînt de unde am purces în lume.
Cu ochii-n 3,14
● Cercetătorii britanici au demonstrat, de data aceasta, că bărbații care ascultă heavy metal sînt mai puțin dispuși să-și înșele soțiile decît cei care nu tolerează acest gen de muzică. Cercetătorii români ar trebui să aplice acest studiu pe bărbații care ascultă manele. (A. P.)
● Ca și oamenii, pantalonii au viața lor, se nasc și cresc. Din prunci se transformă în copii, copiii trec prin diverse faze pantalonice (de la pantalonii de grădiniță la pantalonii elevi), apoi vine tinerețea, cu ale e
Cutremurătoarele revelaţii ale unei vacanţe neprogramate
Să zicem că o oarecare problemă de sănătate te ține în casă trei zile la rînd. Dincolo de neplăcerea fizică, iei totul ca pe un formidabil cadou pe care ți-l face cotidianul. Încerci să profiți cît mai mult de pe urma acestei întîmplări și închizi televizorul, radioul, Facebook‑ul, Net-ul, lumea din jur.
Compuneri la Murfatlar
Comuna Band din Mureș are un „Festival de datini și obiceiuri (sic!) de iarnă“ pentru preșcolari. Foarte frumos! Citind, însă, prezentarea evenimentului, îți dai seama că limba română corectă nu e trecută în lista valorilor care merită osteneala să fie păstrate cu sfințenie pentru generațiile următoare.
O moştenire de familie
Ca să-i asigure strănepotului un viitor cît de cît, i-a pus acestuia, cam de pe cînd avea 3 ani, cît a fost în viaţă şi în putere (încă vreo patru ani), bani la CEC. Cîte o sumă nu mică, nici mare, ci modică, lunară, în consonanţă cu cinstea exmplară a bunicului meu.
Limba latină
Cum vindem latina? Merită ea, în continuare, un loc în orarul elevilor? De ce religia și nu latina? De ce nu amîndouă, așezate într-o ecuație corectă? Fără strigăte, regret, fără castraveți grădinarului?
Fenomenologia bunătăţii
Ți se cere, cu alte cuvinte, să pozezi potrivit vremii, cutumiar, fără prea multe „ifose“ de „om deștept“, principial și cu replică neofensatoare, întrucît totul se face la comandă: zîmbim la comandă, ne indignăm la comandă, vorbim sau tăcem la comandă, în funcție de ceea ce se vinde mai bine la un moment dat.
Boethius, precursorul lui Gigi Becali
În 2014 și 2015, deținuții din România au publicat nu mai puțin de 415 lucrări științifice, lucru care le-a scurtat timpul de detenție cu 415 luni, a socotit pentru noi The Guardian, justificîndu‑și pe deplin numele bicentenar. Revoltător, nu?
La zăpadă
Nu-mi doresc să ningă. Zăpada nu-mi mai spune nimic, nu mai reprezintă o tentație, ba dimpotrivă. Atenționările de cod galben de la buletinele meteo mă îngrijorează de-a dreptul. O fi unul dintre primele semne de îmbătrînire. Sînt aproape fericită dacă prin 15 ianuarie constat că n-a nins mai deloc.
Poveste de dragoste cu voci de radio
Aşteptam ritualul de sîmbătă seara cîte o săptămînă întreagă. Anii ’90 se apropiau de mijloc, iar eu tocmai intrasem la liceu. Discoteca în blue jeans se trasmitea în eter pe Programul III, adică Radio România Tineret, şi ţinea toată noaptea de sîmbătă spre duminică.
Mi-a răspuns Ministerul de Interne. N-am înţeles nimic
Am scris Ministerului de Interne, acum cu o nouă conducere, ca în baza legii privind accesul la informațiile publice să răspundă la cîteva întrebări punctuale. Printre care și una privind numărul de coloane oficiale pe primele zece luni ale anului.
Cu ochii-n 3,14
● Am cumpărat un covoraș de baie dintr-un magazin de haine și decorațiuni interioare. La casă, după ce am plătit, casierița mi-a urat să-l port fericită. I-am mulțumit pentru idee. (S. G.)
O traumă colectivă
Mărturiile supraviețuitorilor sînt cutremurătoare. Și n-ai cum să nu te gîndești că oricare dintre noi ar fi putut să fie acolo. Iadul e, uneori, pe pămînt. Ridicol de aproape.
Viaţă la cutie
oi ne-am născut pe aici cu punga de un leu la cap și o să murim cu una în mînă. Un pensionar fără o pungă e incomplet. Ba chiar indecent. Observați-i un pic, vă rog. Intrați în vorbă cu ei. Vor gesticula și vă vor arăta lucruri cu mîna în care țin punga. E o regulă. Uitați-vă.
Eroii din vitrină
Nimic din miracolul libertății pe care îl trăim astăzi nu ar fi fost posibil fără revolta pătimașă a lui Alexandru Arșinel. Ce-am fi fost noi astăzi fără cutezanța lui Eugen Nicolicea și bărbăția lui Dorel Vișan? Un popor fără speranță. Și fără umor, cred.
Comunicat de presă despre o perucă și o chelire
„Ataşat veţi găsi un comunicat de presă despre sacrificiile pe care Dragoş Bucur şi Raluca Aprodu le-au făcut pentru filmările la Poveste de dragoste. Atît Dragoş Bucur, cît şi Raluca Aprodu au suferit schimbări radicale.“
Viziunea mai hard de după
Anul ăsta am plonjat cu capul înainte în ligheanul cu sărbători, mai mult ca niciodată. M-am lăsat dusă de val, cu toată bunăvoința de care n‑am mai fost în stare de mult. Doar că un spiriduș malițios a fost mai mereu pe urmele mele, dejucîndu-mi, la limita cu dezastrul, intențiile aparent nobile.
Celebrity branding cu epilare definitivă
Un e-mail a făcut să-mi stea dumicatu-n gît: Claudia Pavel se epilează definitiv iarna! Din toate aiurelile pe care le‑am primit în ultima vreme, asta e, probabil, cea mai mare. Dar de ce ne interesează pe noi, în Dilema veche, epilatul definitiv? Fiindcă în el se ascunde o întreagă lucrătură de marketing, pe care e bine s-o știți.
Tramvaiul 1 – un poem urban de Crăciun
Cît face? „Păi, sînt 21 de stații, o nimica toată. Faci o juma de oră, că acum e liber prin oraș.“ Accept, fără să știu ce mă așteaptă. Mă urcă în tramvai, îmi face cu mîna.
Preţurile petrolului şi creşterea economică globală
În pofida căderii preţurilor, de la peste 115 USD/baril în iunie 2015 la 45 USD la sfîrşit de noiembrie 2015, cele mai multe modele macroeconomice au arătat că impactul asupra creşterii globale a fost mai mic decît cel aşteptat – aproximativ 0,5% din PIB-ul global.
Pericolul fracturii euro-atlantice
De ce au devenit unii lideri europeni virulent antiamericani, acum, cînd se resimt pregnant efectele retragerii Americii din lume? De ce îşi manifestă antiamericanismul tocmai cînd Europa e prinsă în cleştele putinismului şi islamismului?
Două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor
Demonstrațiile de stradă din toamna anului trecut au avut o dimensiune pe care puțini dintre noi am remarcat-o. Este vorba despre o stare de durere determinată de o dublă cauzalitate.
Cu ochii-n 3,14
● Luat de valul vorbelor, la TV, un poliţist le recomanda conducătorilor auto să fie prudenţi în perioada pregătirilor pentru „serbările sfîrşitului noului an“. (D. S.)
● O posibilă etimologie a formulei de salut la despărțire „Pa!“, de origine austriacă, folosită în mai toate țările fostului Imperiu Austro-Ungar (România, Ucraina, Ungaria etc.): Bussi auf Bauchnabel / (te) pup pe buric, mai pe scurt, Bu Ba, de unde Pa Pa sau Pa. (M. P.)
Un blues de Crăciun
Mă uit cu ochii cît cepele la comoțiunea galbenă de pe tejghea și mă lovește brusc, din senin, depresia. Jucăria asta o să fie făcută cadou unui mic nefericit, eu mă aflu într-un magazin care vinde milioane de ieftinături.
Un caz de abuz sau mai multe?
Sînt vinovați părinții de abuzuri împotriva copiilor? Este vorba de o intoleranță a statului norvegian față de obiceiuri etnice și religioase străine de ale lui? Sînt regulile nordice de comportament familial prea drastice pentru cei nou veniți?
Minuscule miracole
Filmele de Crăciun, cu morala lor siropoasă, și miracolele lor previzibile, și aproximativ mereu aceleași, cu schema lor fixă și cele cîteva variațiuni – în loc să mă dezguste, continuă să mă atragă. Mă pot uita la ele aproape infinit, cu stoicism (uneori sînt, recunosc, îngrozitor de plicticoase) și un zîmbet tîmp.
Bradul
Am văzut șchiopi, șampalii, răi, îngroziți, dar și mari ispititori. Mi-e greu să aleg Bradul. Pentru că aroma bradului verde mă seduce, mă dă peste cap. De aceea, nu porcul, ci bradul, pentru mine, e ritual de căutare.
Piaţa media în 2015: unde am avut dreptate şi unde am greşit
Sfîrșitul anului e perioada cînd presa publică diferite recapitulări și prognoze. Fiindcă fac asta de mai mulți ani în privința pieței media, mi se pare cinstit să reiau ceea ce scriam în Dilema veche la sfîrșitul lui 2014, pentru ca să vedem unde am prognozat corect și unde am greșit.
Fumători, treceţi la zid!
La petrecerile tinerilor, mamele puneau pe mese, alături de chifteluțe și de ouă umplute, și boluri cu mănunchiuri de țigări, la discreție, Rothmans din acelea „cu aur“ la filtru. De lux. Iar proful de română stătea pe pervazul ferestrei din clasă, în timpul tezelor, fuma Mărășești și era un dur.
Pe mîna cărui chirurg m-aş da eu?
„Aparţinător“ este termenul folosit în astfel de cazuri, ca şi cum omul de pe masa de operaţie s-ar transforma într-un obiect care va fi restituit, reparat sau distrus definitiv, unui proprietar.
Bonne Année, Boss!
Tot e bine, mi-am zis, nu cred să mai aştept la cozi interminabile. M-am înşelat. Sala de recepţie a companiei era ticsită de clienţi cu tot soiul de probleme. Cu toţii, ca şi mine, lăsaseră totul pentru ultima zi a anului.
Cu ochii-n 3,14
● Între Piața Unirii și Universitate, unei doamne îi sună telefonul. Răspunde: „Săru’ mîna, părinte, sînt în metrou, vă sun eu cînd ies de-aici. Săru’ mîna!“. Uneori, căile Domnului sînt telefonice. (D. S.)
● Cînd nu închizi telefonul la timp, ai nesperata şansă să îl auzi pe instalator cum îi spune soţiei: „E o cucoană care m-a sunat şi ieri, cică are o ţeavă spartă în baie, da’ i-am zis că nu pot să viu, că-s ocupat. Şi uite că n-am scăpat, mă tot sună, ce să fac, tre’ să mă duc acum…“ (
Agende şi cutii poştale
O duzină de numere de instalatori. În eterna mea căutare a unui exemplar perfect, am strîns în colecție o grămadă de candidați care au ratat calificarea. Instalator de la Alex, sau Instalator Mama. Inst Viorel Eliza. Mai am unul notat Inst dobitoc. Îl păstrez și p-ăsta ca să îl evit. Nu se știe niciodată.
Maţele din Obor
S-a umplut Oborul de mațe. Gata, Ignatul și Crăciunul. Mi s-a părut neîndurătoare priveliștea. Unde-i postul? Umflate mațe ce-și fac de cap! Sînt lîngă brînză, lîngă mere, totuna cu vreun pic de gogoșar ori trei verze. Nu te poți lipsi de ele. Și le și umflă negustorii. Și ele stau umflate. Nu dezamăgesc.
(Şi eu am fost) Moş Crăciun
Am crezut în Moș Crăciun pînă la 13 ani. Și nici nu aveam cum să nu cred, cînd am crescut într-o familie pentru care mitologia era realitate. Tatăl meu era principalul responsabil al acestui fel de supraviețuire, pînă la urmă, într-o, de fapt, mizerabilă Românie comunistă.
Titlurile care te ademenesc. Şi cum fac asta
Moda lui „Vezi aici“ și „N-o să-ți vină să crezi ce pierzi dacă nu dai click“ s-a generalizat pe Internetul românesc, și nu numai. Noi te învățăm cum să afli ce prostii se ascund, și cum se ascund, sub asemenea titluri, dar fără să-ți donezi prețiosul click, pornind de la cîteva exemple.
Colind urban
Un jazz adaptat, „de sezon“ – „Santa Claus is coming to town“. Și suna al naibii de bine. La un colț, mă întîlnesc cu protagoniștii. Sînt doar trei – doi suflători (clarinet și trompetă) și o chitară, însă par o întreagă orchestră.