Pericolul fracturii euro-atlantice

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
europa jpeg

De ce au devenit unii lideri europeni virulent antiamericani, acum, cînd se resimt pregnant efectele retragerii Americii din lume? De ce îşi manifestă antiamericanismul tocmai cînd Europa e prinsă în cleştele putinismului şi islamismului? Ce consecinţe poate avea concubinajul cu liderii autoritari din vecinătate asupra coeziunii europene, deja şubrede? Care va fi impactul asupra credibilităţii Uniunii Europene, nu doar în lume, ci în faţa propriilor cetăţeni, în primul rînd?

S înt cîteva întrebări la care ne obligă să medităm o dinamică geopolitică tot mai accelerată şi imprevizibilă. De la discursul preşedintelui Comisiei Europene de la Passau, în care proclama emanciparea UE de sub „dictatul“ american, la protestul celor 150.000 de germani convocaţi în stradă de sindicate, pentru a denunţa proiectul Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), Europa a fost bîntuită, în 2015, de un val de antiamericanism fără precedent în ultimele decenii.

Sub presiunea afluxului masiv de refugiaţi şi migranţi, confruntată cu cea mai profundă criză – criza de soluţii la nenumăratele provocări majore –, Uniunea Europeană s-a dovedit gata să gireze regimuri autoritare, în speranţa că acestea vor securiza frontiera europeană de la Marea Egee şi vor stopa, la sursă, exodul. E vorba de milionul de refugiaţi din anul abia încheiat, care dă atîtea bătăi de cap Europei şi potenţează populismul extremist, ajuns la cote periculoase, după cum avertizează alegerile regionale din Franţa. Dar e vorba mai ales de alte milioane de refugiaţi sirieni, cărora li se alătură afgani, eritreeni şi subsaharieni, gata să pornească, odată trecută această iarnă, spre coastele salvatoare ale Mării Egee. 

Politicile europene în dosarul sirian s‑au dovedit un eşec, iar în faţa posibilei escaladări a conflictului regional şi religios din Orientul Mijlociu, UE a dat semne, pînă la atentatele din 13 noiembrie de la Paris, că preferă o neutralitate pragmatică, în speranţa că va reuşi să-şi limiteze pierderile în dezastrul sirian. De asemenea, a fost oficializată susţinerea politică a preşedintelui Erdogan de către lideri europeni și a devenit evidentă disponibilitatea acestora de a închide ochii faţă de anexarea Crimeei şi agresiunea rusă în Ucraina. Sînt concesii dificile, care contrazic politica europeană anterioară. Aceste renunţări sînt determinate de speranţa diminuării tensiunilor care încorsetează UE şi a unei cooperări eficiente pentru soluţionarea cauzelor. 

Se va mulţumi, însă, Vladimir Putin cu Crimeea şi, eventual, cu estul Ucrainei? Îi este pasul făcut în Orientul Mijlociu suficient în politica de relansare a Rusiei ca mare putere? Cît va putea Bruxelles-ul să închidă ochii la încălcarea drepturilor omului şi a valorilor democratice în această vecinătate imediată dominată de regimuri autoritare? Şi, mai ales, în cazul unei grave crize de securitate care ar putea viza direct Uniunea Europeană, într-o lume atît de impredictibilă, ce alt aliat decît SUA i-ar veni în ajutor?

Modul în care au fost gestionate criza greacă şi cea a refugiaţilor stă dovadă unei raportări pe termen imediat. Există, desigur, explicaţii logice în acest sens, cea electorală fiind cea mai plauzibilă. Dar riscăm să ne confruntăm, cît de curînd, cu avalanşa născută de bulgărele de zăpadă al problemelor nerezolvate, amînate ori peticite, în speranţa că timpul ori alţii le vor soluţiona. E tipul de fisură de care profită Rusia, aşa cum, în Orientul Mijlociu, s-a grăbit să umple vidul creat de retragerea americană. 

D in păcate, în actualul ritm pompieristic, Europa ar putea să rămînă singură, pentru că respingerea „dictatului american“, în momentul cel mai elocvent, la nivel global, pentru efectele replierii interne a SUA, ar putea avea consecinţe grave asupra solidităţii alianţei transatlantice. 

La urma urmei, despre ce dictat american a vorbit preşedintele Comisiei Europene? Despre intervenţia SUA în Primul Război Mondial sau despre debarcarea din Normandia, eliberarea vestului Europei şi reconstrucţia sa cu ajutorul Planului Marshall?

În estul Europei, a părut cu atît mai surprinzătoare această abordare. Bruxelles-ul şi unele cancelarii din UE cer, de-a dreptul, respectarea regimului de la Moscova. Dar a comis cineva vreo ireverenţă faţă de Kremlin? Nu Rusia e aceea care a arătat, în Georgia, în 2008, şi în Ucraina, în 2014, că dreptul interna­ţio­nal poate deveni literă moartă pe hîrtie, sub tăvălugul armatei trimise să recîştige strălucirea imperială a ţarismului şi stalinismului? 

U nii lideri europeni pledează tot mai intens pentru reevaluarea relaţiei cu Rusia dintr-un motiv clar: pentru că e puternică. Dacă, într-o zi, însă, Rusia va redeveni periculos de puternică, gata de alte derapaje belicoase în efortul său declarat de redefinire a ordinii globale, nu există alte garanţii viabile de securitate pentru Europa decît cele americane. În special pentru fostele state aflate sub dominaţia comunistă aproape o jumătate de secol. De la Baltica la Marea Neagră, evocarea necesităţii unei noi conferinţe de la Yalta de către Putin a trezit amintiri dureroase ale unui trecut recent şi a provocat frisoane care contrastează cu bunăvoinţa Bruxelles-ului faţă de marele vecin de la Răsărit.

Horia Blidaru este consilier politic la Parlamentul European.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.