Un blues de Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Oameni pe stradă jpeg

P e tejgheaua vînzătoarei măcăne spart o rață galbenă care se mișcă spasmodic de pe un picior pe altul. Mișcările sînt atît de nefirești, moarte mecanic, icnite, iar ochii jucăriei atît de imobili în toată agitația din rest, că tot ansamblul-rață e terifiant. Mă uit cu ochii cît cepele la comoțiunea galbenă de pe tejghea și mă lovește brusc, din senin, depresia.

Jucăria asta o să fie făcută cadou unui mic nefericit, eu mă aflu într-un magazin care vinde milioane de ieftinături. Oare le știți? Sînt magazinele cu o grămadă de chestii importate din alte prăvălii ieftine de prin Germania și Italia (mai toate made in China), chestii care acoperă absolut orice nevoie. Obișnuiesc să cotrobăi prin ele într-o continuă mirare. Pensete cu lumină laser, feliatoare de ouă, de banane și de mere, storcătoare de citrice în forme bizare, forfecuțe de tuns părul din nas cu vibrații, pernuțe electrice pentru hamsteri, ciorapi cu striații care-ți masează varicele – știți genul ăla de magazin.

Bănuiesc că e cel mai bun loc în care să te apuce o depresie. Am privit îndelung jucăria măcănitoare care dădea să se rupă din încheieturi și care o să ajungă în brațele micului nefericit. O jucărie luată de complezență, pentru că vin sărbătorile și ăluia mic îi trebuie un cadou. Nu cred că cea care a cumpărat arătarea era chiar mama copilului, nu cred că există atîta nepăsare. Găsești jucării cumsecade mult mai ieftine. Era, poate, o mătușă îndepărtată, o cumătră acră și plictisită de toată tevatura din fiecare an, care cumpăra din magazinul ăsta cu de toate jucării cu punga pentru copiii rubedeniilor, poate. Sau poate era vreo sadică maltratatoare de copii pe care o să-i pună antropologic să se uite îndelung la rața isterică întoarsă cu cheia o dată, și încă o dată, și încă o dată.

Cu gîndurile astea m-am întors puțin asupra mea, așa cum eram în acel moment. Rînjind prostește la nimicurile de pe rafturi, măturînd cu haina un șirag de globuri de plastic care a început să cînte „Jingle Bells“, cu o pungă de Mega Image în mînă din care duhnea zeama de varză luată din piață. Deprimant, da.

Începea acea perioadă din an în care, clinic, se înmulțesc depresiile. Cîrciumile sînt rezervate și înțesate de lume care participă la petrecerile de Crăciun organizate de corporație. Cînd te îmbraci frumos și bei cu colegii de la marketing. Cînd te faci varză și nu mai știi ce ai vorbit cu doamna de la HR (încerci oricum s-o eviți apoi la muncă pînă prin ianuarie, dacă se poate). Cînd lumea mănîncă șorici în rochii cu spatele gol. Cînd excesul de băutură îți omoară sinapsele alea care transmit serotonina, se cheamă că intri în depresie.

Și apoi, chiar și fără băutură, cum să nu te întristeze vînzătoarele abulice din magazinele cu program non-stop care poartă pe cap coarne brune de ren făcute dintr-un fetrișor moale? La indicația patronului, toată lumea e costumată în ceva sărbătoresc. Astea de la frigiderele cu brînză au coarne. Celelalte, de la carne-mezeluri, au scufițe roșii de Moș Crăciun tivite cu poleială aurie. Bodyguard-ul care stă pe lîngă fructe e vecin cu un brad strîmb. De haina de serviciu, ordine și disciplină, protecție și pază, siguranță și promptitudine, i s-a agățat niște beteală. Cineva a decorat vitrina cu cîrnați cu globulețe. Un snop de cîrnați, trei globuri, alt snop, iar trei globuri. 

E  acea perioadă din an în care orașul se aglomerează încă și mai tare, inexplicabil. În care lumea devine nervoasă încă înainte de a se întîmpla ceva neplăcut. În care toată lumea cumpără portocale și mandarine, ca să fie. În care se vine și se pleacă de la gară cu cîte juma de porc în geantă.

Vremea în care trebuie să te duci și colo, și dincoace, cînd trebuie să guști din diverse soiuri și producții de salate boeuf. În care te trezești mai gras, mai buhăit, mai nefericit. De la an la an. Cînd te deprimă la fel de mult cele patru feluri de prăjituri din care nu poți mînca, la fel și fetele alea care citesc Anaïs Nin și pun citate ostenite pe Facebook: „Nu vedem lucrurile așa cum sînt, ci le vedem așa cum sîntem“. La naiba, cum să nu te deprimi? 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.