Un blues de Crăciun
P e tejgheaua vînzătoarei măcăne spart o rață galbenă care se mișcă spasmodic de pe un picior pe altul. Mișcările sînt atît de nefirești, moarte mecanic, icnite, iar ochii jucăriei atît de imobili în toată agitația din rest, că tot ansamblul-rață e terifiant. Mă uit cu ochii cît cepele la comoțiunea galbenă de pe tejghea și mă lovește brusc, din senin, depresia.
Jucăria asta o să fie făcută cadou unui mic nefericit, eu mă aflu într-un magazin care vinde milioane de ieftinături. Oare le știți? Sînt magazinele cu o grămadă de chestii importate din alte prăvălii ieftine de prin Germania și Italia (mai toate made in China), chestii care acoperă absolut orice nevoie. Obișnuiesc să cotrobăi prin ele într-o continuă mirare. Pensete cu lumină laser, feliatoare de ouă, de banane și de mere, storcătoare de citrice în forme bizare, forfecuțe de tuns părul din nas cu vibrații, pernuțe electrice pentru hamsteri, ciorapi cu striații care-ți masează varicele – știți genul ăla de magazin.
Bănuiesc că e cel mai bun loc în care să te apuce o depresie. Am privit îndelung jucăria măcănitoare care dădea să se rupă din încheieturi și care o să ajungă în brațele micului nefericit. O jucărie luată de complezență, pentru că vin sărbătorile și ăluia mic îi trebuie un cadou. Nu cred că cea care a cumpărat arătarea era chiar mama copilului, nu cred că există atîta nepăsare. Găsești jucării cumsecade mult mai ieftine. Era, poate, o mătușă îndepărtată, o cumătră acră și plictisită de toată tevatura din fiecare an, care cumpăra din magazinul ăsta cu de toate jucării cu punga pentru copiii rubedeniilor, poate. Sau poate era vreo sadică maltratatoare de copii pe care o să-i pună antropologic să se uite îndelung la rața isterică întoarsă cu cheia o dată, și încă o dată, și încă o dată.
Cu gîndurile astea m-am întors puțin asupra mea, așa cum eram în acel moment. Rînjind prostește la nimicurile de pe rafturi, măturînd cu haina un șirag de globuri de plastic care a început să cînte „Jingle Bells“, cu o pungă de Mega Image în mînă din care duhnea zeama de varză luată din piață. Deprimant, da.
Începea acea perioadă din an în care, clinic, se înmulțesc depresiile. Cîrciumile sînt rezervate și înțesate de lume care participă la petrecerile de Crăciun organizate de corporație. Cînd te îmbraci frumos și bei cu colegii de la marketing. Cînd te faci varză și nu mai știi ce ai vorbit cu doamna de la HR (încerci oricum s-o eviți apoi la muncă pînă prin ianuarie, dacă se poate). Cînd lumea mănîncă șorici în rochii cu spatele gol. Cînd excesul de băutură îți omoară sinapsele alea care transmit serotonina, se cheamă că intri în depresie.
Și apoi, chiar și fără băutură, cum să nu te întristeze vînzătoarele abulice din magazinele cu program non-stop care poartă pe cap coarne brune de ren făcute dintr-un fetrișor moale? La indicația patronului, toată lumea e costumată în ceva sărbătoresc. Astea de la frigiderele cu brînză au coarne. Celelalte, de la carne-mezeluri, au scufițe roșii de Moș Crăciun tivite cu poleială aurie. Bodyguard-ul care stă pe lîngă fructe e vecin cu un brad strîmb. De haina de serviciu, ordine și disciplină, protecție și pază, siguranță și promptitudine, i s-a agățat niște beteală. Cineva a decorat vitrina cu cîrnați cu globulețe. Un snop de cîrnați, trei globuri, alt snop, iar trei globuri.
E acea perioadă din an în care orașul se aglomerează încă și mai tare, inexplicabil. În care lumea devine nervoasă încă înainte de a se întîmpla ceva neplăcut. În care toată lumea cumpără portocale și mandarine, ca să fie. În care se vine și se pleacă de la gară cu cîte juma de porc în geantă.
Vremea în care trebuie să te duci și colo, și dincoace, cînd trebuie să guști din diverse soiuri și producții de salate boeuf. În care te trezești mai gras, mai buhăit, mai nefericit. De la an la an. Cînd te deprimă la fel de mult cele patru feluri de prăjituri din care nu poți mînca, la fel și fetele alea care citesc Anaïs Nin și pun citate ostenite pe Facebook: „Nu vedem lucrurile așa cum sînt, ci le vedem așa cum sîntem“. La naiba, cum să nu te deprimi?
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
