Japonia, un thriller cu flori de cireş

Geo SCRIPCARIU
Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Japonia, un thriller cu flori de cireş jpeg

Nu ştiu alţii cum sînt, dar cînd vine vorba de Ţara Soarelui-Răsare mă gîndesc şi eu, cu destulă nostalgie, la flori de cireş, ikebana, bonsai, gheişe şi samurai. Şi, eventual, la alte 1001 de lucruri diafane, inefabile, sublime sau eroice. La toate acestea, dar şi la cîteva altele mai puţin – sau aproape deloc – cunoscute pe meleaguri dîmboviţene… 

De pildă, nu pot să nu mă gîndesc la belgiana Amélie Nothomb şi la romanul său Uimire şi cutremur, povestea – în mare parte autobiografică – a unei tinere occidentale, fiică de ambasador chiar, care, crescută din fragedă pruncie şi educată în şcoli japoneze în vechea capitală imperială Kyoto, află pe la 20 de ani, în modul cel mai brutal cu putinţă şi, desigur, pe propria piele, că nu e de ajuns să ştii perfect limba şi cultura locală (inclusiv cea de business). Sau mai bine zis că în Japonia e, oricît de paradoxal ar părea, chiar mai rău decît să nu le ştii. Rezultatul este că un străin care trăieşte în Japonia va rămîne mereu un străin sau va fi ţinut în afara – ori cel mult la marginea – „adevăratei“ societăţi nipone. 

Să recunoaştem că e destul de frustrant să stai cu burta pe carte de la 2200 de ore în sus, după opinia celor care au trecut prin acest calvar, ca să înveţi una din limbile cele mai complicate din cîte există, ce te obligă să memorezi citirea şi mai ales scrierea – nespus de complicată – a cel puţin o mie de ideograme. Şi totul ca să fii – aproximativ – la nivelul unui absolvent de liceu, iar în final să fii tratat ca un paria, pierdut în… traducere, cu mult mai rău decît Bill Murray în filmul omonim al Sofiei Coppola.

De parcă învăţarea limbii n-ar fi o povară sisifică suficientă, urmează învăţarea regulilor după care funcţionează societatea, oricum în schimbare masivă, şi nu neapărat în bine. O societate populată de o nouă generaţie (să nu-i spun nouă rasă) de bărbaţi (era să scriu mutanţi) tineri, care nu doar că sînt extrem de efeminaţi, dar poartă şi desuuri feminine, inclusiv sutien, în pofida unei industrii a sexului (clasic) extrem de barocă, controlată de mafia locală yakuza, un vast imperiu al simţurilor, colorat de perversiuni, care acolo sînt mai degrabă norma, frizînd pornografia – omniprezentă pe posturile de televiziune după miezul nopţii şi în restul zilei – pe mai toate străzile lăturalnice. E generaţia aşa-numiţilor bărbaţi-„erbivori“, care nu mai întreţin nici raporturi sexuale. Ei sînt oricum mult mai norocoşi decît cei peste un milion de hikikomori, tineri japonezi care locuiesc binişor pînă după vîrsta de 30 de ani cu părinţii, nu ies niciodată din camera lor şi trăiesc vieţi intens virtualizate, temîndu-se pînă la angoasă de duritatea şi lipsa de umanitate a vieţii reale din Japonia. 

Nici cu femeile tinere nu stă prea grozav această societate, tendinţa ultimului deceniu fiind tinerele carieriste „de multinaţională“, de o duritate cvasi-masculină, ce ţin cîte un iubit mai mult pentru menaj şi căruia îi aruncă, în scîrbă, o dată la două zile, cîte o bancnotă de o mie de yeni, să aibă pentru ţigări. Această societate saturată de persoane alienate şi însingurate, care nu se mai căsătoresc, nu mai fac nici sex (amor ar fi oricum prea mult) şi nu mai au copii, este într-un proces accelerat de îmbătrînire. Să-i pici cu ceară, însă, japonezii n-ar accepta imigranţi. Recenta criză a imigranţilor sirieni a fost o nouă ocazie pentru autorităţile nipone să arate „fermitate“ şi să refuze orice imigrant. 

Şi de parcă toate acestea n-ar fi fost suficiente, în cursul anului 2015 Dieta (parlamentul nipon) a decis modificarea Constituţiei în sensul renunţării la prevederile pacifiste impuse de ocupantul american încă de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În acelaşi timp, prin universităţile japoneze se aude că vor fi închise nenumărate facultăţi umaniste şi simultan vor fi introduse, în cele care vor supravieţui, cursuri de etică inspirate din codul bushido, al samurailor medievali. Pe toate mările care înconjură arhipelagul nipon se desfăşoară intense aplicaţii militare, iar bugetul destinat fostelor forţe de „autoapărare“ este în creştere continuă.

Finalul de an 2015 a adus o palidă recunoaştere a crimelor abominabile săvîrşite împotriva Chinei şi Coreei, prin crearea unui fond de compensare a bătrînelor coreene, foste sclave sexuale ale armatei imperiale de ocupaţie. În manualele şcolare din Japonia, aceste crime sînt, însă, în continuare ocultate, iar în templele shintoiste, unde sînt veneraţi foştii criminali de război, naţionaliştii uyoku sînt mai vocali decît oricînd. 

Distopia cu parfum de flori de cireş n-ar fi întreagă dacă n-am pomeni şi de urmările catastrofei de la centrala nucleară Fukushima, care e încă departe de a fi rezolvată, pur şi simplu pentru că acest lucru e imposibil. Guvernul îşi dezinformează în continuare cetăţenii, comunicînd niveluri ale radiaţiilor mult sub cele reale măsurate de activişti (în special expaţi, din zona Tokyo), în timp ce pe coasta de vest a Statelor Unite şi mai peste tot în Pacific sînt pescuite vietăţi marine cu niveluri ale radiaţiei ce dau peste cap contoarele Geiger. Anul Nou 2016 va fi în Japonia anul maimuţei şi guvernul a anunţat că, pentru a face faţă ameninţărilor care vin la pachet cu schimbarea climatică, a decis să revină la utilizarea pe scară largă a energiei nucleare.

Geo Scripcariu a studiat limba şi cultura japoneză la Şcoala Iezuiţilor din Shibuya, Tokyo, a predat limba română la centrul de training al Ministerului nipon de Externe şi a lucrat într-o agenţie de publicitate din Tokyo.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.