Fîs de ianuarie

Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Perioda din ianuarie, de după sărbători, e una de-a dreptul searbădă. Am auzit la știri că e cea în care noi și semenii noștri suferim mai abitir de depresie. Pare destul de logic. Înainte de sărbători, în decembrie, așteptările și dorințele ni se tot gonflează, devenind aproape de nestăpînit, anticipînd strălucirile ce se prefigurează. Odată ce acestea (Crăciunul cu toate ale lui) sosesc, balonul devenit aproape mutant plesnește, cu un mare fîs, neprea­lăsînd nimic în urma lui (sau, cel mult, o dîră de detergent ieftin).

Fîsîirea în cauză se așterne cam de dinainte de revelion: de prin ultima zi de Crăciun, simți că magia e pe cale de dispariție și începe să se instaureze o cvasi-panică pe care, cu cît zilele trec, cu atît mai puțin o poți stăpîni. Totul culminînd cu prima zi a noului an, de fapt primele ore ale acestuia, petrecute insolit, în fața Bibliotecii Naționale, pentru a recupera un prieten rătăcit. Împreună cu un șofer de taxi (tipic!) moralist. Interesant, dar nu destul de vesel și nici de… glamorous.

Continuă, apoi, de Bobotează, într-un fel, desigur, diferit. Mă duc, ca de obicei, să iau apă sfințită și să ascult una dintre cele mai frumoase slujbe pe care le știu. După ce scap, încet, de o coadă la care lumea se străduiește să rămînă civilizată (măcar la biserică), îmi iau sticla de doi litri, de plastic, cu apă sfințită și mi‑o pun în rucsac. Ca mai în fiecare an, de Bobotează, vremea e aproape de gerul ce-i poartă numele. E umed, frig și alunecos. Cumva, adîncită în eu știu ce gînduri, nu prea-mi dau seama de nimic. Și merg. Așa, pe jos, mult, aș zice. Pînă ajung cam prin dreptul Bisericii Albe. Chiar acolo, nu știu cum se face, dar mă trezesc pe jos, zguduită, pe de o parte, și, pe de alta, cumva dedublată: ca și atunci cînd am căzut de pe bicicletă, mă văd, cu uimire și ușor dispreț, cumva de sus. Îmi văd neîndemînarea și mă privesc cum aterizez doar ușor pe spate. Și nu-mi vine să cred că (iarăși) mi se-ntîmplă mie, că eu sînt persoana într-o situație defavorizată, eu sînt actrița unei scene la care, altfel, aș fi asistat doar ca martor sau chiar spectator, la știri, să zicem. Mă zgudui, dar nu pățesc mare lucru (cu excepția durerii obligatorii): sticla din rucsac m-a ferit de un impact prea puternic.

Mă duc, în zilele următoare, ca să ies din atmosfera casnică pe care o tot construisem cu atîta minuție, să mănînc undeva în oraș, într-un loc destul de standard: La Plăcinte. La Plăcinte am învățat cum să mă așez direct și repede, o singură persoană fiind, acolo unde chelnerii nu m-ar așeza de bunăvoie aproape niciodată, și anume la o masă mai mare, de patru persoane. Dacă te repezi cu oarecare siguranță de „om al locului“ spre acea masă, se pare că mai nimeni nu te oprește. La mesele de lîngă mea, oameni veseli și gureși, în grupuri sau cîte doi. Întotdeauna e reconfortant să tragi cu urechea, pe termen scurt, la conversațiile de la mesele alăturate. La cea de grup, cîțiva destul de tineri vorbesc despre niște reclame și promoții: aud, de mai multe ori, cuvîntul „struți“. Vor să folosească struți, se pare, Dumnezeu știe pentru ce. La masa cealaltă, de două persoane, nu e un cuplu de îndrăgostiți. Sînt doi oameni serioși și responsabili: consilieri personali în materie de viață sănătoasă. Discută, cît se poate de serios, ce ar trebui să mănînce oamenii cu care au de-a face. El îi propune ei o acțiune, ceva care presupune și o expoziție. Ea îi răspunde, serios, că momentan nu are timp. E timpul să se mai ocupe și de propria ei dezvoltare.

Programul de post-sărbători se încheie cu ultimele vizite de sezon. Nici o vizită nu e plicticoasă pînă la capăt, chiar dacă nu-ți pune nimeni dulceață în galoși. În fiecare dintre ele se poate întîmpla cîte ceva. În cea dintîi, în ordine cronologică, stăteam cu toții liniștiți și îmbuibați, cînd, deodată, s-a repezit-rostogolit din­tr-o parte a camerei în cealaltă, cu un sunet războinic, de atac, o pisică rotundă ca o minge din care porneau cele patru lăbuțe. A fost ca un fenomen meteo ori astrologic. A trecut…

Într-o altă vizită (următoarea), am redescoperit sifonul, cel de pe vremuri, pe care-l umplea sistematic bunicul meu. Cei la care am fost stăteau undeva la casă, aproape de periferie, și aveau chiar doi sifonari în apropiere, de la care se aprovizionau regulat.

În fine, în cea din urmă descindere, am jucat, în sfîrșit, Killer (pentru unii cunoscut drept Mafia) – jocul cu doi criminali, un polițist și o seamă de oameni cinstiți, în care se înfruntă binele și răul. Dacă cei doi criminali rămîn în joc pînă la sfîrșit, răul a triumfat. Altfel, dacă ambii sînt scoși din joc, se lasă cu victoria celor cinstiți. E un joc de intuiție și înfruntare psihologică. Partea interesantă e că, de multe ori, pe mine, una, cel puțin, mă ia cu fiori reali. Se fac acuzații, se spun lucruri tranșante, uneori, chiar în aceeași familie (date fiind rolurile).

După tot acest amalgam, s-a terminat și perioada de depresie și tranzit și am reintrat cu toții, pare-se, într-una nouă, responsabilă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic