Poveste de dragoste cu voci de radio

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
Poveste de dragoste cu voci de radio jpeg

Aşteptam ritualul de sîmbătă seara cîte o săptămînă întreagă. Anii ’90 se apropiau de mijloc, iar eu tocmai intrasem la liceu. Discoteca în blue jeans se trasmitea în eter pe Programul III, adică Radio România Tineret, şi ţinea toată noaptea de sîmbătă spre duminică. Vorbim despre o perioadă în care revistele cu celebrităţi abia începuseră să apară. În orăşelul meu de provincie ajungeau destul de greu. Nici cablu TV nu aveam încă. Muzica o ascultam la radio, fără să asociem toate vocile cu chipuri de artişti. Melodiile care ne plăceau ni le înregistram singuri, cu un casetofon care să permită acest lucru, atenţi fiind ca ele să nu fie întrerupte de intervenţiile prezentatorilor. Să fie cap‑coa­dă, altfel spus.

În fiecare sîmbătă seara, camera mea se umplea de voci şi de viaţă. Recunoşteam oamenii de radio de la primele cuvinte rostite. Îmi mai amintesc încă timbrul lui Sorin Caracseghi. Şi pe al lui Florin Helmis. În jurul emisiunii se crease o adevărată comunitate de ascultători care intrau în direct, dialogurile erau amuzante şi fireşti, se rîdea mult şi se asculta muzică bună.

Piesele din lista lor erau extrem de variate, pentru toate gusturile. De acolo am aflat pentru prima dată despre Sheryl Crow. O oră din noapte, cred că de la 3 la 4, se difuza un album întreg, iar prin ’94 am ascultat şi albumul ei de debut, Tuesday Night Music Club. Melodii cum erau „Run Baby Run“ sau „Leaving Las Vegas“, cîntate cu vocea ei inconfundabilă, insinuantă şi ameţitoare ca vinul, îţi curgeau prin vene direct către inimă.

Aerosmith tocmai scoseseră cel mai bine vîndut album al lor, Get a Grip, iar Bon Jovi, cel mai de succes single, „Always“. Despre faptul că Jon Bon Jovi a renunţat la plete spre finele lui 1992, cînd a apărut albumul Keep the Faith, s-a glumit şi votat pro şi contra vreme lungă. „Ştirea“ se pare că ajunsese şi la CNN. Tot la Discotecă am ascultat în premieră melodiile în limba franceză ale lui Céline Dion şi vestea că, pe 31 martie 1995, cîntăreaţa Selena, difuzată destul de des, fusese ucisă, la nici 24 de ani, de preşedinta fan-clubului ei.

N-am reuşit să prind liberă linia telefonică pentru dedicaţii niciodată, deşi am încercat de nenumărate ori. Unii însă intrau mereu şi erau de-ai casei. Dedicaţiile erau în general pentru prezentatori, pentru ascultători şi pentru „fetele singure“. Alţii erau întrebaţi ce fac la acea oră, de ce nu sînt în oraş la petreceri. Alţii sunau de la chefurile la care dansau pe muzica din emisiune. O doamnă fericită că a intrat în direct pentru prima dată povestea cum ascultă Discoteca în timp ce urmăreşte două filme în paralel, la televizor. „Aveţi telecomandă?“, a întreba­t-o prezentatorul. „Nu, n-am.“ „Păi, şi cum faceţi?“ „Cobor din pat şi schimb postul de la buton din cînd în cînd.“

radio1 1 jpg jpeg

Într-o anumită perioadă a iernii, începeau dedicaţiile pentru „cei care vor merge la Bîlea“. La Bîlea se întîlneau realizatorii de programe de la România Tineret cu fanii din toată ţara. Era cu poveşti, veselie şi petrecere mare. Şi, totodată, un important motiv de dispută între mine şi mama, care nu mă lăsa să particip. În opinia ei, un copil de 14-15 ani nu avea ce căuta acolo. Aşa că abia aşteptam să mai cresc şi să-i pot cunoaşte în carne şi oase pe posesorii vocilor mele preferate. Să ajung la Bîlea.

Serbările Estivale ale Zăpezii, eveniment care continuă pînă în ziua de azi, au avut prima ediţie în 1995, la Bîlea Lac, şi se trag tot din întîlnirile cu ascultătorii. Dat fiind că la Bîlea sezonul de schi se încheia cel mai tîrziu şi, de multe ori, stratul de zăpadă era considerabil de gros la început de vară, s-a încercat şi s-a reuşit o îmbinare între potenţialul turistic şi sportiv al zonei cu muzica şi distracţia, asigurate de Discotecă şi de fanii ei.

Multă vreme după întîlnire, la radio se pomenea despre Bîlea, se făceau comparaţii cu ediţiile trecute, se lăsa cu porecle, novicii îşi povesteau impresiile. Un ascultător se rătăcise o zi întreagă, pe jos, prin zăpadă, pînă să se întîlnească cu alţii care, printr-o coincidenţă, mergeau tot acolo şi l-au salvat. O fată cam de vîrsta mea a sunat într-o noapte şi a povestit cu cîtă bucurie le spunea tuturor celor care o întrebau: „De ziua mea am primit… Bîlea. Cadoul ideal“.

Dedicaţiile veneau şi sub formă de scrisori, sute de scrisori săptămînal. Unele erau citite şi triate. Alteori, prezentatorii se scuzau că nu au avut timp să le deschidă pe toate şi că-i vor căuta între paginile lor în direct pe destinatarii melodiilor. Piesele erau uneori pregătite, alteori se negociau, cel care cerea o melodie anume trebuia să explice de ce este atît de importantă sau ce amintire îl leagă de ea. Era încurajate destăinuirile personale, luatul peste picior era la loc de cinste, iar rîsul, la ordinea zilei.

Cîţiva colaboratori erau încă studenţi. În sesiune, colegii lor de la radio îi sunau în timpul emisiunii să vadă dacă învaţă sau dorm, să verifice ce note au luat şi să le dedice melodii cu mesaj. Să fii student în Bucureşti şi să ai privilegiul să împarţi atmosfera de sîmbătă seara cu aceşti oameni era ţelul meu de atunci. Iar cel mai mare vis, să fiu cea care deschide sutele de scrisori venite de la fani, pentru a le citi dedicaţiile.

Prima ediţie a Discotecii în blue jeans a fost în iunie 1992. Ultima, prin ’96-’97, aproape simultan cu plecarea mea de acasă, la facultate. Casetele, cu benzile lor lipite cu ojă de unghii şi derulate cu creionul, cedau încet-încet locul CD-urilor. S-au înmulţit în timp şi posturile de radio, şi emisiunile de muzică. Nu ştiu dacă vreuna dintre ele a mai reuşit să creeze o comunitate precum cea a „ascultătorilor în blue jeans“, sau să nu aibă timp să trieze sutele de dedicaţii scrise cu pixul pe hîrtie, sau să ţină oamenii în casă sîmbătă noaptea, făcîndu-i să se uite la filme cu sonorul oprit. Accesul la muzică a devenit în zilele noastre atît de facil, încît puţină lume îşi mai aminteşte cum era să aştepţi ore în şir să asculţi la radio melodia preferată sau cît de rapid puteai să fii în a apăsa butonul REC.

Din noiembrie 2004, Radio România Tineret a devenit, sub îndrumarea lui Florian Pittiş, Radio3Net, primul canal public emiţînd exclusiv pe Internet. După trecerea în nefiinţă a fondatorului său, postul de radio i-a preluat numele.

N-am ajuns în Bucureşti suficient de repede cît să cunosc vocile de radio de altădată. Cele în jurul cărora îmi construisem, în anii adolescenţei, un ritual de sîmbătă seara, cînd camera mea se umplea de viaţă. Părinţii mei mai păstrează însă o cutie mare, plină cu casete înregistrate de mine, din Discotecă. Chiar şi primul meu casetofon cu buton REC, primit prin 1993.

Înclin să cred că anul ăsta mama m-ar lăsa să merg la Bîlea.

Foto: Emilian Chirilă

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.