Viziunea mai hard de după

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

A nul ăsta am plonjat cu capul înainte în ligheanul cu sărbători, mai mult ca niciodată. M-am lăsat dusă de val, cu toată bunăvoința de care n‑am mai fost în stare de mult. Doar că un spiriduș malițios, un descendent al lui Grinch cu mentalitate de Scrooge, a fost mai mereu pe urmele mele, dejucîndu-mi, la limita cu dezastrul, intențiile aparent nobile.

Totul a început puțin înainte de sărbători, cînd luasem deja hotărîrea să „fac totul“, îmbibată de spiritul Crăciunului. Ducîndu-mă la Sinaia cu niște prieteni, mi‑am stabilit ca rezoluție dinainte de Anul Nou să nu mă mai enervez din nimicuri și să fac lucrurile cu mîna mea. Ajunsă acolo, am scos oamenii în oraș, am băut ciocolate calde cu frișcă și am cumpărat nimicuri, am încercat toate tertipurile facile de mică fericire cu orice preț. Dar, la un moment dat, nici asta nu mi s-a mai părut de ajuns. Așa că am riscat un gest nobil și îndrăzneț de-a dreptul: am mutat, cu încă cineva, o masă destul de grea (avea o oglindă inclusă) pe scări în sus. Cum a spus unul dintre prietenii mei mai tineri care a ajutat la întreprindere, eram precum Stan și Bran cu pianul pe scări. După ce am ajuns la destinație, cu chiu, cu vai, ne-am așezat pe o canapea și am început să ne povestim (doamna părtașă la eveniment și cu mine), pline de autoreverență, propriile isprăvi. Eram eroice, gestul fusese simbolic (un început pentru un viitor an de do it yourself). Rezultatul real și mai puțin simbolic a fost o lungă durere de spate. 

A u urmat sărbătorile propriu-zise, cu delicioasa lor glazură. O glazură uneori albastră-verzuie, excesiv de dulce, cu gust de îndulcitor… Familiile se bucură de toate cele, mîncînd, vesel și reglementar, cozonac cu lapte în fiecare dimineață în vecinătatea bradului proporționat, frumos mirositor și echilibrat împodobit. Nu contează că unul vrea un siropos film de Crăciun, altul un Woody Allen sau un horror. Nici că aproape nimeni dintre cei prezenți nu vrea să facă nici una din treburile obișnuite ale casei care, acum, se îngrămădesc în ritm de musafiri și mese prea dese: spălat de vase, șters pe jos, spălat și uscat rufe. Acum nu e loc de așa ceva: totul e Zen și glamour, ne bucurăm în comun, deși descoperim (noi, membrii unei familii standard) că în multe nu gîndim chiar la fel, că uneori strălucirile sînt stele lipite cu poleială pe primul cer la îndemînă, ca-n Mary Poppins.

Într-una din zilele de Crăciun, mă scol de dimineață și găsesc cioburi mai peste tot: în coșul cu ace de cusut, în pungile mari pline de alte pungi, mici, pe șorțul doamnei care ne mai ajută cu treburile casei. În fericirea petrecerii precedente, un vas, probabil de Iena, se făcuse țăndări fără ca cineva să-l observe. Nu mă pot abține ca, în timp ce strîng, cu minuție, cioburile (rezoluția de a face lucrurile bine nu mă părăsise) să le caut semnificații, nu dintre cele mai luminoase. Facem o vizită, undeva în apropiere de București, unei rude. În decorul suprarealist, pe fond de Antena 1, stăpîna casei ne povestește relația ei cu Biserica: nu mai primește popă în casă, deși cel din sat e foarte bun, dă diverse chestii, printre care și calendare ortodoxe. Relațiile de familie se pun în termeni de cine dă și cine nu dă. La sfîrșit, primim un cîrnat în folie de plastic. 

În noaptea de 31 decembrie, mă hotărăsc să pornesc mașina de spălat, ca nimic să nu treacă în murdărie granița dintre ani. Cu puțin înainte de plecarea la revelion, ni se întrerupe curentul. Cînd încercăm să remediem problema de la siguranțele automate, se aude doar cîte un poc. Sunăm un prieten, prietenul instalator și din cînd în cînd electrician, care ne-a scăpat, de-a lungul a douăzeci de ani, de mai toate belele, și el ne explică cum să facem ca să ne restabilim curentul. Mașina de spălat pare să fie de vină, deși e aceeași (e adevărat că, și ea, de vreo douăzeci de ani). Doar că, brusc, descoperim că s-a învechit. Iarăși constat, cu aceeași tristețe naivă, că nimic nu e permanent.

C urentul revine. Noi plecăm. De revelion, la restaurantul unde ne-am nimerit, cîntă Nicu Gigantu. E, într-adevăr, gigant, uriaș. Nu neapărat ca voce. Doamne în rochii cu paiete, bine mulate pe formele pline, pe tocuri roșii, se învîrt ținînd pasul, impecabil, în hora ce mi se flutură fix pe sub nas (am o masă bună). Nimeni nu greșește pasul, nici domnul în costum gri și cu chelie ce o însoțește galant pe soția lui distinsă. Oamenii se învîrt tot mai cu foc, eu sînt invidioasă. Nu știu pasul de horă. Vin dintr-o familie în care se glumea și se fuma de revelion. Abia mișc și eu, puțin, la ce am învățat singură, „pe vremea mea“: ceva rock, twist, reggae și ­blues. Ratez singurele trei rock-uri pentru că partenerul meu, prea binedispus, se duce să dea noroc cu alte persoane de la masă. Vinul curge, orele trec și hora se învîrte tot mai tare. După 12, am o singură, meschină satisfacție: partenerul meu, deja plutitor de-a dreptul, se prinde în horă, fără să știe, desigur, nici el pașii. Hora se cam duce de rîpă. Și sîntem într-un alt an.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.