Preţurile petrolului şi creşterea economică globală

U na dintre cele mai mari surprize economice ale anului 2015 este faptul că prăbuşirea uimitoare a preţurilor petrolului la nivel mondial nu a impulsionat în mai mare măsură creşterea economică globală. În pofida căderii preţurilor, de la peste 115 USD/baril în iunie 2015 la 45 USD la sfîrşit de noiembrie 2015, cele mai multe modele macroeconomice au arătat că impactul asupra creşterii globale a fost mai mic decît cel aşteptat – aproximativ 0,5% din PIB-ul global.

Vestea bună este că acest modest, dar binevenit efect asupra creşterii va continua şi în 2016. Vestea proastă este că aceste preţuri scăzute vor exercita presiuni tot mai mari asupra principalelor ţări exportatoare de petrol.

Declinul recent al preţurilor petrolului este similar cu scăderea preţurilor din 1985-1986, produsă de explozia ofertei, cînd membrii OPEC (adică Arabia Saudită) au decis să renunţe la limitarea furnizării de petrol pentru a-şi recîştiga segmentul de piaţă. Şi este de asemenea comparabil cu colapsul produs de prăbuşirea cererii, în 2008-2009, în urma crizei financiare mondiale. În măsura în care cererea duce la o scădere a preţului petrolului, nu ar trebui să ne aşteptăm la un impact benefic major; preţul petrolului este mai degrabă un stabilizator automat decît o forţă exogenă care conduce economia globală. Seismele ofertei, pe de altă parte, ar trebui să aibă un impact benefic semnificativ.

Deşi explicaţia colapsului preţului petrolului din 2014-2015 nu este la fel de evidentă ca în cazul celor două episoade precedente, forţele motrice care l-au produs par să fie destul de egal distribuite între factorii cererii şi ofertei. Încetinirea economiei chineze, care se redresează, orientîndu-se spre consumul de pe piaţa internă, a atenuat, fără îndoială, creşterea preţurilor tuturor mărfurilor la nivel mondial în 2015, precum şi scăderea vertiginoasă a indicilor metalelor. (Preţul aurului, bunăoară, de 1050 USD/uncie la sfîrşit de noiembrie, este departe de vîrful din septembrie 2011, de aproape 1890 USD, iar preţurile pentru cupru au scăzut asemănător, începînd cu 2011.)

Cel puţin la fel de importantă a fost şi apariţia unor noi surse de petrol. Datorită revoluţiei gazelor de şist, producţia americană de petrol a crescut de la 5 milioane de barili pe zi, în 2008, la 9,3 milioane de barili, în 2015, o explozie a ofertei care a persistat în ciuda căderii preţurilor. Anticiparea producţiei iraniene de petrol de după suspendarea sancţiunilor a afectat şi ea pieţele.

O  scădere a preţurilor petrolului este, în anumită măsură, un joc cu sumă nulă, în care producătorii ­pierd şi consumatorii cîştigă. Teoria obişnuită spune că preţurile scăzute stimulează cererea la nivel global, deoarece consumatorii înclină să cheltuiască o mare parte a surplusului de bani, în vreme ce producătorii se adaptează accesînd rezervele.

În 2015 însă, această diferenţă de comportament a fost mai puţin pronunţată ca de obicei. Unul dintre motive este că ţările în curs de dezvoltare importatoare de energie au un impact economic global mult mai mare faţă de anii ’80, iar modul lor de abordare a pieţelor de petrol este mult mai intervenţionist decît cel al ţărilor dezvoltate.

Ţări ca India şi China stabilizează pieţele en détail de energie prin subvenţii guvernamentale, pentru a menţine un preţ mic la consumator. Costurile acestor subvenţii au crescut îngrijorător atunci cînd preţurile petrolului au atins perioade de vîrf, şi multe ţări au căutat asiduu încă de pe atunci modalităţi de a reduce cheltuielile. Astfel că acum, cînd preţurile petrolului au scăzut vertiginos, guvernele ţărilor în curs de dezvoltare au profitat de ocazie pentru a reduce subvenţiile fiscale.

În acelaşi timp, mulţi importatori de petrol sînt forţaţi să reducă planurile de cheltuieli pentru a face faţă căderii bruşte a veniturilor. Chiar şi Arabia Saudită e strîmtorată, în ciuda vastelor rezerve petroliere şi financiare, în faţa creşterii demografice vertiginoase şi a cheltuielilor militare în creştere, pe fondul conflictelor din Orientul Mijlociu.

Efectele difuze ale preţurilor petrolului asupra economiei globale nu ar trebui să ne surprindă într-atît. Cercetarea academică a prevăzut această evoluţie cu multă vreme în urmă. Astăzi, petrolul este considerat în mai mică măsură un factor determinant, de sine stătător, al ciclurilor economice. De asemenea, o reducere a creşterii economice duce la o scădere bruscă a investiţiilor în domeniul energiei. După ani de creştere rapidă, investiţiile globale din domeniul industriei extractoare şi producătoare de petrol au scăzut în 2015 cu 150 de miliarde USD. Ceea ce se va răsfrînge, eventual, şi asupra preţurilor, dar lent şi gradual: pieţele la termen prevăd o creştere a preţurilor barilului de petrol la 60 USD abia pentru 2020.

Există şi o veste bună, pentru 2016: majoritatea modelelor macroeconomice sugerează că impactul preţurilor scăzute ale petrolului asupra creşterii economice se extind pe mai mulţi ani. Astfel, preţurile scăzute ar trebui să susţină în continuare creşterea, chiar dacă ţările în curs de dezvoltare importatoare de energie continuă să folosească economiile pentru a reduce subvenţiile.

Pentru producătorii de petrol însă, riscurile cresc. Doar cîţiva dintre ei – cu precădere Venezuela, o ţară cu probleme de guvernare – sînt în colaps efectiv; mulţi dintre ei sînt pe marginea recesiunii. Ţările cu cursuri de schimb fluctuante, inclusiv Columbia, Mexic şi Rusia, au reuşit pînă acum să se adapteze, în ciuda constrîngerilor fiscale tot mai severe cu care se confruntă (deşi situaţia Rusiei rămîne cu precădere vulnerabilă, dacă preţurile scăzute ale petrolului continuă să se menţină). Prin contrast, ţările cu un curs de schimb valutar fix sînt mai puternic afectate. Tradiţionala raportare fixă la dolar a Arabiei Saudite, care părea pînă nu demult indestructibilă, este supusă, în ultimele săptămîni, unei presiuni enorme.

P e scurt, preţurile petrolului nu au fost atît de determinante pentru creşterea globală din 2015 pe cît s-ar fi putut crede la început de an. Iar strategia acumulării de rezerve şi politicile macroeconomice relativ conservatoare le‑au permis celor mai importanţi producători să reziste, pînă acum, unui stres fiscal enorm, evitînd criza. Dar anul următor ar putea fi diferit, şi nu în sens bun, mai ales pentru producători.

This Time is Different: Eight Centuries of Financial Folly.

© Project Syndicate, 2015

traducere din limba engleză  de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons