Legile jurnalistului

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Legile jurnalistului jpeg

Problemele care gravitează în jurul presei din România sînt multe şi sînt nuanţate. Adîncirea crizei economice oferă teren propice pentru creşterea controlului politic; pentru că redacţiile „sărăcesc“, din lipsă de bani, jurnaliştii sînt nevoiţi să-şi extindă atribuţiile: jurnaliştii din presa scrisă trebuie să fie prezenţi şi în mediul TV sau audio (şi viceversa); să scrie articole şi pentru print, şi pentru ediţiile online; să pună materiale pe site-uri şi să le şi promoveze în social media; să facă fotografii, să filmeze, să devină editori şi corectori. În tot acest haos, profesionalizarea pare imposibilă, de vreme ce jurnalistul e nevoit să devină, din mers, o instituţie mass-media.

Iar lucrurile nu stau aşa doar de ieri, de azi: în 2013, Uniunea Europeană exprima pentru prima oară, în contextul istoriei recente a României, îndoieli la adresa mass-media din ţara noastră. Tot atunci, Centrul pentru Jurnalism Independent realiza o primă ediţie a unei colecţii de prevederi legale româneşti şi studii de caz privind libertatea de exprimare în România.

Anul acesta, la sfîrşitul lunii ianuarie, CJI a lansat ediţia completă şi revizuită a acestui studiu. Care sînt, aşadar, cele mai folosite articole de lege utilizate împotriva jurnaliştilor, dar şi cît de eficientă este legea existentă pentru protejarea demnităţii umane şi garantarea libertăţii de exprimare?

„Ne aflăm la finalul unui proiect care a avut în centrul său consolidarea organizaţiilor de media, un proiect prin care ne am gîndit să revitalizăm mişcarea de tip activist a jurnaliştilor. Convenţia a fost născută în 2002 alături de colegii noştri de la Active Watch, Liana Ganea şi Răzvan Martin“ – a declarat, în legătură cu acest proiect, Ioana Avădani, directoarea CJI. Pornind pe acest drum de la „curiozitatea jurnalistică“ de a afla cîte asociaţii ale jurnaliştilor existau la acel moment, „acolo unde credeam că locul e pustiu, am descoperit peste douăzeci de asociaţii. Ne-am întîlnit, aşadar, la Sinaia şi am identificat cîteva direcţii asupra cărora puteam să lucrăm împreună, principalele fiind protejarea libertăţii de exprimare şi monitorizarea legislaţiei care guvernează libertatea de exprimare. Munca noastră se vede însă şi în ceea ce nu există în legislaţia de azi, cum ar fi cele 17 intenţii (pe puţin!) de adoptare a unei legi a presei, care, oricît de frumos ar fi sunat în primele paragrafe, ajungea pînă la urmă să restrîngă libertatea jurnalistului şi libertatea de exprimare“.

În cadrul proiectului, alături de Convenţia Organizaţiilor de Media, au fost puse pe tapet trei teme: dreptul muncii – cum mai munceşte jurnalistul şi cum mai e angajat şi plătit, drepturilor de autor – cum pot fi ele protejate şi monetizate, şi formele asociative ale jurnaliştilor – cum pot fi create, care sînt legile care se aplică, cum se fiscalizează aceste forme de asociere a jurnaliştilor.

„Tot în cadrul proiectului am derulat activităţi de advocacy şi am intervenit în momente în care legislaţia era în discuţie. Victoria cea mai mare e aşa-numita amnistie fiscală adoptată în iulie 2015, prin care ANAF a pierdut dreptul de a reconsidera contractele de activităţi independente ale jurnaliştilor. Practica era – şi este în continuare destul de răspîndită – de a plăti jurnaliştii prin contracte de drepturi de autor. Paralel exista o practică a ANAF-ului de a verifica şi de a reconsidera aceste contracte de drepturi de autor ca activitate dependentă şi cerea taxele, penalităţile şi dobînzile pe cinci ani în urmă. Cam o dată la trei ani sumele se dublau. Această practică a ANAF a fost aplicată de regulă redacţiilor stînjenitoare. Dacă scriai urît de şefii locali, venea ANAF şi-ţi reconsidera contractele. Asta am urmărit prin această amnistie fiscală: să împiedicăm utilizarea instrumentelor fiscale, ca instrument de presiune asupra mass-media.“

La capitolul „încă nereuşite“, Ioana Avădani aminteşte de legislaţia privind achiziţia publică – unde sînt trei proiecte de lege depuse deja la Parlament. „Din două dintre acestea a dispărut în totalitate orice referire la contractele de achiziţie publică de publicitate. Cumpărarea de spaţiu de emisie TV e exceptată în mod explicit de lege, iar contractele de publicitate au fix acelaşi regim cu achiziţiile de alte servicii (ca salubrizarea sau serviciile de pază şi protecţie). Limita alocării e adusă la 15 milioane de euro, comparativ cu 30.000 cît e acum. Asta înseamnă că orice contract sub 15.000 de euro poate fi alocat oricui fără nici o întrebare. Ceea ce exista în lege – şi există încă pînă se aprobă noile legi – era referirea la obligaţiile de transparenţă în ceea ce priveşte contractele de publicitate şi obligaţiile de justificare. Autoritatea publică ce oferea un astfel de contract trebuia să justifice de ce are nevoie de acea publicitate, iar la şase luni să facă un referat de impact ca să vadă ce parametri a atins prin campania respectivă. Se urmăreşte însă dispariţia acelor obligaţii.“

Avem o lege, ce facem cu ea?

Avocata Diana Hatneanu, cea care a redactat şi prima versiune a colecţiei şi a făcut şi actualizările prezente, a declarat în cadrul conferinţei că scopul principal a fost adunarea principalelor prevederi care pot avea impact şi pot afecta libertatea de exprimare, în principal a jurnaliştilor. „Mai ales în ziua de azi, cînd, cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare, lucruri care existau strict în apanajul jurnaliştilor sînt la îndemîna oricui, nu neapărat a profesioniştilor în domeniu.“

Una dintre cele mai aprige contestaţii care a venit din partea societăţii civile a fost legată de dezincriminarea insultei şi calomniei. „În clipa în care a dispărut partea penală a insultei şi calomniei, teama cea mare era că vor apărea nişte daune enorme, pentru care trebuia să faci credit ca să plăteşti cît cere instanţa. Riscul pe care îl implică impunerea unor asemenea daune este efectul de autocenzură. Aveam un caz, prezentat în prima ediţie a acestei colecţii de cazuistică, în care inculpatul era obligat să plătească o sumă de 40.000 de euro. În calea de atac aceasta a fost totuşi redusă la 5000 de euro.“

Daunele financiare pot fi însă „mascate“ şi în alt fel. Deşi există hotărîri în care instanţa consideră că doar pronunţarea hotărîrii e suficientă, între timp au apărut „accesorii“: pe lîngă clasica publicare a hotărîrii judecătoreşti în diverse publicaţii (care pare justificată, fiind un soi de drept la replică), poţi fi obligat să publici, nu doar într-un ziar, ci în mai multe, la cererea reclamantului şi la hotărîrea instanţei, hotărîri kilometrice, de zeci de pagini – lucru care ajunge să coste enorm. Pe de altă parte, poate exista şi un alt tip de hotărîre: ştergerea articolului de pe net, dar şi a oricărei referiri la acest articol. Or, să ştergi ce ai scris tu e una, dar ce au scris alţii – cînd azi, lucrurile pe Internet circulă repede şi n-ai practic nici un control asupra lor – este practic imposibil. „Iar asta a devenit un trend, din ce în ce mai multă lume cere lucrul acesta.“

Un alt aspect, „care mi se pare puţin suspect în civil“, este să ţi se solicite în instanţă să îţi ceri scuze. „Nici în penal nu eşti obligat să-ţi pară rău, indiferent de ce infracţiune ai comis. E alegerea ta, s-ar putea să îţi afecteze eliberarea condiţionată dacă nu arăţi că îţi pare rău, dar e alegerea ta. Nu te poate obliga cineva să îţi schimbi părerea. Dacă instanţa hotărăşte că ai greşit, publici hotărîrea, plăteşti daune, dar nu poţi fi obligat să gîndeşti într-un anumit fel. Sau este o obligaţie la ipocrizie, o încălcare a libertăţii de a gîndi, pînă la urmă.“

Un alt capitol al colecţiei se referă la răspunderea contractuală şi la legătura acestei răspunderi cu libertatea de exprimare, în situaţia în care jurnalistul ajunge, ca angajat al unei entităţi media, în conflict cu această entitate. Pentru că pot exista în contract prevederi precum: n-ai voie să denigrezi trustul, patronul trustului, partenerii de afaceri ai patronilor, pentru că dacă o faci plăteşti daune enorme.

Despre actualul Cod Penal, Diana Hatneanu a mai punctat faptul că s-a reglementat cumva şi legea privind informaţiile clasificate şi răspunderea pentru dezvăluirea acestui tip de informaţii cu regim special. Referitor la un caz mai vechi, al ziaristului Sebastian Oancea, anchetat într-un caz de scurgere de informaţii militare către presă, deşi informaţiile nu fuseseră publicate, ziaristului i-au fost confiscate calculatoarele, a fost ridicat cu mascaţii de acasă la 5 dimineaţa şi anchetat vreme de doi ani, în timp ce ancheta la Ministerul Apărării s-a terminat în două săptămîni, iar cel găsit vinovat pentru scurgerea de informaţii a fost „amendat“ cu 10% din salariu timp de trei luni. Legea actuală prevede faptul că responsabilii pentru acest gen de cazuri sînt deţinătorii informaţiilor şi nu cei care le primesc şi/sau le distribuie.

O altă lege pe care jurnaliştii trebuie să o aibă în vedere, ca instrument pentru transparenţă, este Legea 544, privind liberul acces la informaţiile de interes public. Deşi sînt încă instituţii care nu dau curs solicitării jurnaliştilor sau care tergiversează, „deşi pentru un jurnalist care are nevoie acum, şi nu peste doi ani de informaţie, nu este deloc îmbietoare ideea de a da în judecată o asemenea instituţie“, sfatul avocatei e acţiunea în instanţă, pentru că „dacă ar exista această practică din partea jurnaliştilor care se lovesc de rigiditatea instituţiilor, lucrurile ar deveni mai maleabile în viitor“.

Concluziile: avem un set de legi, trebuie să le folosim. Dar ca să le folosim, trebuie să le cunoaştem. Această colecţie de articole de lege, studii de caz şi documente cu valoare normativă poate fi descărcată şi de pe site-ul CJI (www.cji.ro). În afara faptului că acest document e un excelent ghid pentru jurnalişti, este şi o dovadă pentru oamenii politici că în România, datorită cadrului legislativ actual, nu avem nevoie de o lege a presei.

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.