⬆
Societate
Pagina 73
Am stat și m-am gîndit privind lama de ras
Dar și borcănelul de iaurt. Dar și boxa computerului. Și, de ce nu, termopanul, lada pink IKEA, lampa, grapefruitul din coșul cu legume. Toate sînt „cel mai bune“, „cele mai excepționale din lume“, „cele mai…“, sînt înconjurat de obiectele cele mai. Cămașa de pe mine este „cea mai“.
Divertisment la TV, dar şi pe Internet, în 2016
În ultimele zile, știrile despre Kanal D lider de audiență în prime-time, cu sau fără Bahar, noul serial turcesc, se înmulțesc. Sub ele se ascunde faptul că producțiile cu potențial ale Antenei 1 și PRO TV nu au intrat încă în grilă. Ce ne așteaptă din primăvară? Dar din toamnă?
Amintiri de familie
Am moștenit o cutie de bijuterii a unei mătuși îndepărtate, tanti Geta. Am purtat-o cu mine prin toate casele în care am locuit. Are capacul legat cu sfoară, o sfoară veche, galbenă, aproape destrămată. Țin în ea tot felul de fleacuri și o deschid arareori.
Pentru o reabilitare a rugăciunii
Mi s-a întîmplat adesea, în lungi discuții cu oameni care îmbrățișează sincer ateismul, să mă lovesc – după cum este și firesc – de o rezistență teribilă la adresa rugăciunii. Fie i se reproșează lacrima în exces, patetismul duios și afectul fără discernămînt, fie este învinuită de mercantilism.
Un vagabond la porţile sublimului
Nu-ţi întinde şapca numai pentru a-i arunca cîţiva gologani. Nu. El nu respectă legile breslei din care face parte. Iubeşte conversaţia şi încearcă să-ţi răsplătească omenia: un creion tocit, un ac de cravată ruginit, insigne de toate formele şi culorile, amulete şi tot felul de drăcovenii din lemn, metal, plastic.
Cu rucsacul în spate, prin Bucureşti
O discuție despre (re)definirea spațiului în care locuim poate fi aici necesară. Un spațiu care se schimbă în permanență, se modifică odată cu trecerea timpului. Pentru cei mai mulți dintre noi, orașul înseamnă doar drumurile noastre zilnice, cu mașina, cu tramvaiul sau cu metroul.
Cu ochii-n 3,14
● Vă puteți imagina un alcool care să nu producă mahmureală? Chiar dacă pare greu de crezut că ar putea exista, Coreea de Nord susține că l-a inventat și că e făcut pe bază de ginseng. Lichiorul Koryo pare băutura-minune făcută pentru a avea cetățeni cît mai fericiți. (A. M. S.)
● Ce poţi auzi pe stradă cînd treci pe lîngă anumiţi oameni: „Simt energia cum curge şi fiecare mușchi cum vibrează“, spunea o doamnă subţire, în negru, pe Dorobanţi. (I. P.)
Sunetul muzicii
Cînta sfîșietor de prost la trompetă. Un instrument greu, pentru care-ți trebuie forță și finețe, cîrîia deznădăjduit din gura unui tip, în Romană, la ieșirea de la metrou. N-am recunoscut ce cînta domnul ăsta, dar, orice ar fi fost, suna ca un marș funerar cîntat de amatori la țară.
Scrisori către cei de lîngă noi
Am citit nenumărate scrisori adresate ministrului Educației, oricare ar fi fost el de-a lungul timpului, pe diverse probleme, rezonabile sau nu. Dar nu am văzut, spre exemplu, pînă acum, o scrisoare a unui rector către alți rectori și către toate cadrele academice.
REVISAL, ISCIR, CNP
Dacă vreau să mi se dea titlul de proprietate așteptat de 25 de ani de mine și de familia mea, mi se cer certificate de deces cu CNP. Bunicul meu a murit de 40 de ani.
Celălalt Internet
Nu toate site-urile obțin însă venituri din publicitate în același mod – sau cel puțin, nu din publicitatea strict românească. Un Efemeride.ro, binecunoscut pentru gogoșile care apar și reapar în newsfeed-urile noastre de Facebook, e într-o zonă mai puțin vizibilă a Internetului.
Bate-ţi copilul cît e cald!
La școală, pedepsele corporale erau cu duiumul: tras cu linia la palmă, tras de urechi pînă cînd se înroșeau, tras de perciuni, lovit cu catalogul în cap etc. În fiecare școală exista cel puțin un profesor care aplica astfel de metode.
Amintiri din autism
La vîrsta de 3 ani, Radu a fost diagnosticat cu autism. Cînd l-am întîlnit prima dată, era în clasa a V-a, printre cei mai buni elevi. Am ascultat atunci fascinată amintirile lui din autism. Special la el e faptul că s-a vindecat de această afecţiune, ca urmare a unei terapii de care a beneficiat intensiv de la 5 la 7 ani.
Neam de şmecheri
„Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!“ nu mai e suficient; ca să ne putem plăti facturile, trebuie să mai facem şi altceva. În ceea ce mă priveşte, nu cunosc personal decît un singur om care trăieşte doar din scris (cel puţin aşa afirmă el), în rest, fiecare dintre noi se descurcă cum poate.
Legile jurnalistului
Pentru că redacţiile „sărăcesc“, din lipsă de bani, jurnaliştii sînt nevoiţi să-şi extindă atribuţiile: jurnaliştii din presa scrisă trebuie să fie prezenţi şi în mediul TV sau audio; să pună materiale pe site-uri şi să le şi promoveze în social media; să facă fotografii, să filmeze, să devină editori şi corectori.
Cu ochii-n 3,14
● Titlu de pe Mediafax: „La mulți ani, FLORIN PIERSIC! Interviu în EXCLUSIVITATE. «Eu sînt unul dintre cei care trimit bani colegilor mei care n-au decît posibilităţi nule»“. (L. V.)
● Am aflat de curînd că numele orașului Băicoi are o origine destul de comună. Nu provine de la ceea ce credeți voi, ci a derivat de la Baiu (un cioban care a coborît din Munții Baiului, apoi s-a stabilit aici) și de la turcescul koy, care înseamnă sat. Așadar, satul lui Baiu. Acestea fiind spuse, urmează să mai lăm
In vino veritas
Seara lui a fost făcută praf. A stat și a lăudat un vin care nu era vinul ăla, s-a dat mare că aromă, că fructat, și-au rîs ăștia cu toții de el. Marele oenolog revenise cu picioarele pe pămînt. Brusc și dureros.
Matila Ghyka şi memoria culturii noastre
Venit pe lume în ilustrele familii Ghica şi Costiescu, prinţul Matila a fost rînd pe rînd ofiţer în marina militară franceză, în marina militară română, doctor în drept şi diplomat român în marile capitale europene, matematician, inginer şi istoric.
Începuturi de dialog
Statul român nu a prea avut obiceiul să consulte poporul în privința politicilor de guvernare, deși este o practică des uzitată în țările cu democrații stabile. Acesta este motivul pentru care mă bucur ori de cîte ori aud că diverse ministere, în special al Educației, decid să-și pună în dezbatere publică intențiile de reformă.
Fîs de ianuarie
Fîsîirea în cauză se așterne cam de dinainte de revelion: de prin ultima zi de Crăciun, simți că magia e pe cale de dispariție și începe să se instaureze o cvasi-panică pe care, cu cît zilele trec, cu atît mai puțin o poți stăpîni. Totul culminînd cu prima zi a noului an.
Astăzi, marți, am întîrziat cu textul
Mă învîrt de trei zile. Ce să scriu? Roșiile, pepenii, vă spun sincer, nu s-au făcut încă. Dezamăgiți? Nu-i nimic! Fascinația după Oborul de chilipiruri mi-a trecut. Deci ce? Și, uite, mă gîndeam la ale mele… REVISAL, certificate că-s normal pentru angajare, de-astea.
Internetul Lucrurilor: vise şi spaime
Dacă aveți un televizor inteligent, IoT-ul a intrat deja la dumneavoastră în casă. Și, în timp ce beneficiile acestei subrețele care depășește vechea rețea sînt uriașe, felul în care ea va modifica lumea e greu de anticipat și include riscuri.
Vîrsta de mijloc e un şantier
Un amic îmi arată plin de mîndrie, pe telefonul mobil, poze cu viitoarea lui casă. „Uite, ăsta era terenul inițial, sînt o mie de metri, dar nu se vede decît partea din față. Aici o să vină gardul, îl facem la sfîrșit… Uite cum arată fundația! Uite-mă și pe mine cu muncitorii…“
Despre board games sau de-a ce ne mai jucăm – interviu cu Mara RADU, PR la Red Goblin
Board games (jocurile pe tablă de joc) au revenit, de ani deja, în forță. Sînt jocuri mult mai diverse și mai complicate, în care îți folosești imaginația, dar și, în unele cazuri, calitățile de întreprinzător, de pildă.
Apogeu civilizaţional şi soluţii de relansare în viziunea lui Claude Lévi-Strauss
Ultimul val imigraționist a declanșat o mare emoție pe continentul nostru. A fost multă emoție, dar și multe întrebări. Cea mai importantă o consider a fi cea legată de măsura în care spațiul european va reuși să asimileze nou-veniții, dar fără a-și pierde identitatea, valorile.
„De cele mai multe ori nu presa, ci politicul face agenda“ – interviu cu Sidonia BOGDAN
După Revoluţie era o foame nebună după informaţie, nu se cumpăra un ziar, ci zece. Ţin minte că tatăl meu venea acasă, zilnic, cu teancul de ziare. Ce s-a întîmplat atunci era o nebunie post-dictatură. Românii încercau să se dumirească ce înseamnă democraţie, libertate.
Cu ochii-n 3,14
● Se spune despre unii bani că sînt murdari, dar cît de murdari să fie? Zilele trecute am văzut o femeie spălînd un bancomat. (D. S.)
● Stăteam într-o cafenea. Trece un domn prin fața geamului. Mă salută și-mi face cu mîna. „Cine e?“, mă întreabă prietena cu care eram. Îi răspund: „Poștașul“. Ea izbucnește în rîs, iar eu îmi dau seama, a mia oară, că sînt genul care dezvoltă relații de durată. (A. M. S.)
Revolta
Am o aplicație pe telefon care mă terorizează. Am ajuns să-mi fie frică de ea, s-o mint și s-o evit. Aplicației îi spune My Fitness Pal și, în principiu, îți ține socoteala caloriilor pe care le consumi zilnic pe baza unui țel pe care ți l-ai propus: vreau să ajung la x kilograme într-o perioadă oarecare de timp.
Doctoranzi din toate şcolile, feriţi-vă!
Ministrul Educației a făcut noi numiri în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Printre ele, Ecaterina Andronescu şi Corina Dumitrescu.
Anul 1986
În anul de grație 1986 îmi petreceam, destul de tihnit, ultimul an de liceu la Școala Centrală de azi, pe atunci „Zoia Kosmodemianskaia“ – un soi de pension comunist, în care eram incredibil de multe fete, cu doar cinci băieți în clasă. Într-o atmosferă, deci, nu prea sănătoasă, mă pregăteam pentru dificilul examen la facultate.
Bowie
Dispariția dintre noi a lui David Bowie a adus pe rețelele de socializare înfățișările, și mai puțin muzica. Dau cîteva exemple: Ziggy Stardust, Thin White Duke, Rebel-Rebel, înfățișarea din Serious Moonlight Tour și multe altele au invadat locul social. Diferit-diferit, altfel, dar oare mereu într-o căutare de sine?
România, ipohondrul Europei
Farmaciile la care se găsește altceva decît prescrie doctorul sînt ceva interesant: ele sînt, în orice caz, pline. De alte lucruri și, evident, de alți pacienți. Lucrurile sînt tot felul de smacuri, cosmetice și nenumărate suplimente alimentare, așezate în primele rafturi, chiar sub nasul clientului plătitor.
Unde a dispărut obiectul numit televizor?
Pe ecranul lui Diamant se difuzau uneori emisiuni „în culori“ (sau cel puțin așa anunța o prezentatoare), iar eu mă zgîiam la ecran încercînd zadarnic să disting acele culori, strecurate în imaginile alb-negru. Culorile le-am văzut tîrziu, pe la sfîrșitul anilor ’80, cînd Diamantul a fost înlocuit cu un Elcrom.
Presa de pluş
Piaţa Romană, Bucureşti: la chioşcul de ziare dinspre coloane atîrnă şi un Garfield de pluş – probabil cadou. Este vorba despre reviste glossy, de sudoku şi integrame. Toate sînt foarte colorate, unele în ţiplă, cu cîte o ojă sau cîte un săpun oferite ca un soi de mită ca să cumperi şi revista.
„Poate fi moralmente justificat să porneşti un război“ – interviu cu Jeff McMAHAN
Mai precis, poate fi moralmente justificat și uneori necesar să pornești un război, iar anumite acțiuni pot fi moralmente necesare în război, însă pentru că războiul presupune să omori oameni, întrebarea justificării morale este una deosebit de importantă.
Japonia, un thriller cu flori de cireş
Nu ştiu alţii cum sînt, dar cînd vine vorba de Ţara Soarelui-Răsare mă gîndesc şi eu, cu destulă nostalgie, la flori de cireş, ikebana, bonsai, gheişe şi samurai. Şi, eventual, la alte 1001 de lucruri diafane, inefabile, sublime sau eroice.
Vasalii gravitaţiei
La ceasul sorocit al sărbătorii, ne îndurăm să facem popas. Gîndul vinovat de uitare se întoarce la izvor. Umbrele grele ale înstrăinării întunecă fiinţa vinovată. Rădăcinile ne țin strîns legați de acel petic de pămînt de unde am purces în lume.
Cu ochii-n 3,14
● Cercetătorii britanici au demonstrat, de data aceasta, că bărbații care ascultă heavy metal sînt mai puțin dispuși să-și înșele soțiile decît cei care nu tolerează acest gen de muzică. Cercetătorii români ar trebui să aplice acest studiu pe bărbații care ascultă manele. (A. P.)
● Ca și oamenii, pantalonii au viața lor, se nasc și cresc. Din prunci se transformă în copii, copiii trec prin diverse faze pantalonice (de la pantalonii de grădiniță la pantalonii elevi), apoi vine tinerețea, cu ale e
Cutremurătoarele revelaţii ale unei vacanţe neprogramate
Să zicem că o oarecare problemă de sănătate te ține în casă trei zile la rînd. Dincolo de neplăcerea fizică, iei totul ca pe un formidabil cadou pe care ți-l face cotidianul. Încerci să profiți cît mai mult de pe urma acestei întîmplări și închizi televizorul, radioul, Facebook‑ul, Net-ul, lumea din jur.
Compuneri la Murfatlar
Comuna Band din Mureș are un „Festival de datini și obiceiuri (sic!) de iarnă“ pentru preșcolari. Foarte frumos! Citind, însă, prezentarea evenimentului, îți dai seama că limba română corectă nu e trecută în lista valorilor care merită osteneala să fie păstrate cu sfințenie pentru generațiile următoare.
O moştenire de familie
Ca să-i asigure strănepotului un viitor cît de cît, i-a pus acestuia, cam de pe cînd avea 3 ani, cît a fost în viaţă şi în putere (încă vreo patru ani), bani la CEC. Cîte o sumă nu mică, nici mare, ci modică, lunară, în consonanţă cu cinstea exmplară a bunicului meu.
Limba latină
Cum vindem latina? Merită ea, în continuare, un loc în orarul elevilor? De ce religia și nu latina? De ce nu amîndouă, așezate într-o ecuație corectă? Fără strigăte, regret, fără castraveți grădinarului?
Fenomenologia bunătăţii
Ți se cere, cu alte cuvinte, să pozezi potrivit vremii, cutumiar, fără prea multe „ifose“ de „om deștept“, principial și cu replică neofensatoare, întrucît totul se face la comandă: zîmbim la comandă, ne indignăm la comandă, vorbim sau tăcem la comandă, în funcție de ceea ce se vinde mai bine la un moment dat.
Boethius, precursorul lui Gigi Becali
În 2014 și 2015, deținuții din România au publicat nu mai puțin de 415 lucrări științifice, lucru care le-a scurtat timpul de detenție cu 415 luni, a socotit pentru noi The Guardian, justificîndu‑și pe deplin numele bicentenar. Revoltător, nu?
La zăpadă
Nu-mi doresc să ningă. Zăpada nu-mi mai spune nimic, nu mai reprezintă o tentație, ba dimpotrivă. Atenționările de cod galben de la buletinele meteo mă îngrijorează de-a dreptul. O fi unul dintre primele semne de îmbătrînire. Sînt aproape fericită dacă prin 15 ianuarie constat că n-a nins mai deloc.
Poveste de dragoste cu voci de radio
Aşteptam ritualul de sîmbătă seara cîte o săptămînă întreagă. Anii ’90 se apropiau de mijloc, iar eu tocmai intrasem la liceu. Discoteca în blue jeans se trasmitea în eter pe Programul III, adică Radio România Tineret, şi ţinea toată noaptea de sîmbătă spre duminică.
Mi-a răspuns Ministerul de Interne. N-am înţeles nimic
Am scris Ministerului de Interne, acum cu o nouă conducere, ca în baza legii privind accesul la informațiile publice să răspundă la cîteva întrebări punctuale. Printre care și una privind numărul de coloane oficiale pe primele zece luni ale anului.
Cu ochii-n 3,14
● Am cumpărat un covoraș de baie dintr-un magazin de haine și decorațiuni interioare. La casă, după ce am plătit, casierița mi-a urat să-l port fericită. I-am mulțumit pentru idee. (S. G.)
O traumă colectivă
Mărturiile supraviețuitorilor sînt cutremurătoare. Și n-ai cum să nu te gîndești că oricare dintre noi ar fi putut să fie acolo. Iadul e, uneori, pe pămînt. Ridicol de aproape.