Lutul şi setea

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
Lutul şi setea jpeg

O sită mare în care sînt puse la uscat cioburi mă face să mă gîndesc la arheologie mai mult decît o vedere cu piramidele. Măcar numai pentru asta, mi-ar fi rușine dacă primul meu articol pe teme arheologice din Dilema veche ar fi despre altceva decît despre cioburi. În plus, senzaționalizarea arheologiei în presă nu folosește – pe termen lung – nici publicului, nici arheologilor. Proiectele de cercetare încep să fie concepute cu rezultate cît mai vandabile în minte, cît mai seducătoare pentru sponsori. De partea cealaltă, publicul rămîne cu o înțelegere superficială, de tipul Trecut = Tutankhamon + Parthenon, cu ultimele două eventual asociate cumva. Iar cei care studiază arheologie au așteptări nerealiste, ca un arhitect care visează să facă Opera din Hamburg, dar constată că i se cere să facă și cîte-o benzinărie.

Fragmentele ceramice reprezintă cea mai mare parte a descoperirilor pe orice sit (nu mai vechi de neolitic). Casă fără oale nu se poate. Iar prezența discretă și continuă a ceramicii în toate straturile, alături de schimbarea permanentă a modei formelor și a ornamentelor, face din ea cea mai sigură și mai des folosită metodă de datare. Or, arheologia fără datări ar fi de neconceput. Ar fi ca și cum te-ai duce la doctor ca să ți se facă o fișă a bolii, nu ca să fii vindecat. Pe scurt, fără cioburile pe care nu le vedeți niciodată la știri, multe obiecte excepționale ar risca să cadă într-un gol de interpretare.

Dar după ce am făcut apologia banalului, trebuie zis că, de fapt, ciobul nu e nici chiar așa banal. În primul rînd, te confruntă cu unul din cele mai fascinante materiale din lume – ceramica (argila arsă). Omenirea ar fi arătat altfel dacă n-ar fi avut extraordinara baftă ca silexul și argila să fie pe cît de excepționale prin proprietățile lor, pe atît de ușor de procurat. În al doilea rînd, deși aparent nu e nimic de discutat pe marginea unui ciob, există totuși zeci de variabile ce pot fi analizate la el. Uluitoare e, între altele, diversitatea micilor incluziuni din pasta de argilă, adăugate acolo de olar ca degresant, pentru ca vasul să nu se mai crape la uscare și ardere: mică, paie, scoici, oase. Uneori – asta îi va interesa pe metatextualiști – se adaugă chiar alte cioburi fin pisate, numite grog (sau ceramoclaste). În fine, ciobul în sine poate fi purtător de frumusețe. Pe unul nu mai mare ca o monedă am văzut cîndva, precis pictați, trei delfini miniaturali, lucioși și veseli. Nu există civilizație, din neolitic încoace, care să nu fi produs ceramică spectaculoasă, de la vasele binoclu din cultura Cucuteni și de la vasele troiene așa-numite depas amphikypellon la cele bucchero etrusce, negre ca sticla vulcanică, la cupele pictate de Duris și Brygos și la terra sigillata romană. (Dincolo de zorzoane, plasticitatea lutului e în stare să ne păstreze și alte minunății – incredibila frumusețe a unei inscripții cuneiforme, ștampile pe toarte de amforă, chiar piciorușe de copil imprimate întîmplător pe o țiglă care-și așteaptă rîndul la cuptor.)

Curios e că un ciob dintr-un vas ex­cep­țio­nal cuprinde uneori mai multă frumusețe decît vasul însuși, care, complet, se derobează dialogului, poate pentru că intră într-o categorie gata-făcută, care-ți rămîne străină, o invenție a istoricilor, chiar cînd îl ai în fața ta în muzeu. Un ciob cu o singură literă kufică, pe care l-am găsit în Maroc, m-a atins mai mult decît toată farfuria cu verset coranic pe margine din care provenea. Acum, că mă gîndesc la asta, efectul e și mai mare cînd vasul s-a spart inestetic și ai în mînă doar o jumătate de chip uman: fragmentarea potențează o atenție mai concentrată. Setea de cunoaștere se stinge bînd din vase sparte.

Acum cîțiva ani, la muzeul arheologic din Istanbul s-au instalat, ca parte a expoziției permanente, cîteva sute de tăvi cu ceramică amestecată, așa, „la kil“, doar ici-colo cîte un ciob mai acătării, exact așa cum fusese găsită în nu mai știu ce săpătură. O vizualizare puternică a ce înseamnă cultură materială, care pune o surdină binevenită elitismului din anumite muzee.

Data următoare cînd întîlniți un arheolog de teren, nu-l întrebați așadar care e cea mai importantă descoperire pe care a făcut-o, ci care e ceramica pe care o întîlnește cel mai frecvent. O să vă faceți un prieten.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.